„Eu nu țin numai decât la viața mea, ca și cum mi‑ar fi scumpă, ci vreau numai să‑mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit‑o de la Domnul” (Faptele Apostolilor 20:24)

     Există o vorbă în popor: „Dacă îți iubești slujba, este ca și cum n‑ai lucra nici o zi din viața ta”. Lucrul acesta nu este adevărat. Majoritatea oamenilor lucrează mult. Dar chiar și când își iubesc locul de muncă tot au de făcut lucruri care nu le plac. Ei depun un efort care depășește starea lor de confort. Probabil e mai exact să spunem că dacă faci un lucru în care crezi, efortul pe care îl depui îți va aduce satisfacții. Romanciera Ursula K. Le Guin a afirmat: „E bine să ai un scop al călătoriei ce te așteaptă, dar călătoria e cea care contează la sfârșit”. Unii oameni suferă de „boala destinației”. Ei cred că dacă ajung într‑un anumit loc în viață vor fi fericiți. Ce păcat. Pentru că realitatea e că de multe ori, când ajungem acolo, descoperim că nu este ceea ce așteptam. Dacă ești fixat pe o destinație, poți rata lucrurile extraordinare care se pot întâmpla pe parcurs. Pierzi bucuria zilei de astăzi. Dacă ești convins că „într‑o bună zi” va fi cea mai bună zi a ta, nu vei dărui suficient pentru ziua de azi ‑ sau nu vei profita suficient de pe urma ei. Dacă nu faci ceva semnificativ cu viața ta, nu contează cât de mult trăiești. Nu ajunge numai să supraviețuiești; ai nevoie de un scop în viață. Aici intervine Hristos: El îți va da o viață nouă și va adăuga un scop vieții tale ‑ plus puterea de a duce la îndeplinire acel scop. D.L. Moody a spus odată: „Dă‑i lui Dumnezeu viața ta; El poate face mai multe cu ea decât poți tu să faci”.