„Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri…” (1 Timotei 2:1).

     Apostolul Pavel scrie aici (1 Timotei 2:1-4): „Vă îndemn dar… să faceţi… mijlociri… pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” Mijlocirea înseamnă „medierea între părți în vederea reconcilierii celor ce au diferențe de opinii sau certuri.” Întâlnim această mijlocire în fiecare zi în sistemul juridic, când avocații acționează în numele clienților lor. O vedem de asemenea în Sfânta Scriptură. Când poporul a făcut un vițel de aur și s-a închinat înaintea lui, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru ei, spunând: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” (Exodul 32:31-32). Și a funcționat! Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34). Mai târziu, când poporul Israel s-a întors din nou către dumnezei falși, Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” (1 Samuel 7:5) Prin urmare, Domnul a „tunat în ziua aceea cu mare vuiet  împotriva filistenilor” și i-a năucit atât de tare, încât în acea zi au fost „bătuți dinaintea” lui Israel (vezi 1 Samuel 7:10). Mijlocirea este un lucru pe care îl faci singur și presupune o muncă intensă. Epafra era un mijlocitor. Apostolul Pavel spune despre el: „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” (Coloseni 4:12) Chiar și atunci când nimic altceva nu dă rezultate, rugăciunea de mijlocire are efect!

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)

     Noi, oamenii, suntem atrași în mod firesc de persoanele care ne iubesc… atunci oare de ce ne este atât de greu să mergem la Dumnezeu în rugăciune? Pentru că avem nevoie de o descoperire proaspătă a dragostei Sale pentru noi! Apostolul Pavel s-a rugat ca biserica din Efes să poată pricepe „care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos” (Efeseni 3:18). Cuvintele „lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” se referă la ceva mai presus de ceea ce așteptăm sau merităm noi. Adevărul este că Dumnezeu nu te-ar putea iubi mai mult decât te iubește chiar acum! „Cum este dragostea Sa?” întrebi tu. Privește la cruce! Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, pe pământ, și singurul care ar fi avut nevoie de mântuire – Domnul Isus ar fi murit pentru tine. Iar dacă te întrebi: „Cât costă dragostea Sa?,” află că e foarte scumpă, dar nu te costă nimic, și nu pune nicio condiție. N-ai făcut nimic s-o meriți, și dacă păcătuiești, nu o pierzi. Nimic „nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39). Odată ce accepți asta, îți poți recunoaște defectele, poți căuta ajutorul lui Dumnezeu, te poți întări și poți folosi darurile pe care El ți le-a dat. Când crezi că Dumnezeu te iubește pe baza a ceea ce ești în Hristos, ai cea mai înaltă stimă de sine – născută din dragostea pe care o are Dumnezeu pentru tine. Și pentru că iubirea Lui este singura „dragoste desăvârșită”, ea izgonește „teama.” Așadar, de ce îți este frică? Că nu vei primi ceea ce ai nevoie? Că vei pierde ceea ce ai? Apostolul Ioan ne spune următoarele: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18) Roagă-L pe Dumnezeu, astăzi, să-ți dea o descoperire proaspătă a dragostei Lui pentru tine. Și nu uita: pentru că te iubește, El te prețuiește, te ocrotește și te îngrijește!

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105)

     Psalmistul David subliniază două lucruri importante care se întâmplă atunci când citim Biblia: 1) Cuvântul lui Dumnezeu ne arată starea spirituală în care ne aflăm. În vremurile Bibliei, nu existau drumuri pavate, așa că oaspeții se opreau să-și spele praful, noroiul sau mizeria de pe picioare, înainte de-a intra într-o casă. Asta face pentru noi citirea Scripturii: ne arată acele compartimente ale vieții care au nevoie de-o primenire serioasă. David a spus: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9) 2) Biblia ne arată direcția în care trebuie s-o luăm: „Cuvântul Tău este… o lumină pe cărarea mea.” Când te confrunți cu o situație importantă și nu știi încotro s-o apuci, Dumnezeu te va călăuzi prin Scriptură. David, care iubea Cuvântul lui Dumnezeu și medita asupra lui, s-a rugat: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Multe dintre păcatele pe care le facem ar putea fi evitate dacă ne-am oferi timp suficient ca să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. El știe ce ne așteaptă, noi nu știm! Așadar, „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” (Psalmul 37:5) La fel cum copiii trebuie învățați să-și cultive gustul pentru mâncarea sănătoasă și nu pentru cea nesănătoasă, și tu trebuie să-ți cultivi gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.” (Psalmul 119:140) Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea dragoste pentru Cuvântul Său. Este o rugăciune la care El va răspunde!

„Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.” (Psalmul 119:15)

     Un alt sens al cuvântului meditare este – să nu se supere nimeni – rumegare… adică ceea ce fac unele mamifere când își re-mestecă mâncarea, care a fost retrimisă din reticulum înapoi în gură, pentru a fi mestecată mai bine. Vaca mănâncă iarbă, mestecă atât cât poate și apoi o înghite. Mâncarea este depozitată o vreme într-una din camerele stomacului (vaca are un singur stomac, împărțit însă în patru compartimente). Puțin mai târziu, ea regurgitează mâncarea cu aromă nouă, o mai mestecă puțin și o înghite din nou. Asta înseamnă rumegare… prin ea, vaca extrage fiecare gram de nutrient din iarbă. Ce putem învăța de aici? Meditația este pur și simplu o digestie a gândirii. Meditația nu înseamnă să-ți pui mintea în pauză ca să nu se mai gândească la nimic. Din contră, înseamnă să te gândești serios la ceea ce citești. De exemplu, citești un verset și întrebi: „Ce semnificație are el pentru viața mea?” Vorbești cu tine însuți despre el, și vorbești și cu Dumnezeu. Biblia spune: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4:8-9). Din aceste versete reiese că noi trebuie să medităm la diferite categorii de lucruri, și implicit să evităm să ne gândim la lucrurile opuse lor. În Coloseni 3:16, apostolul Pavel ne îndeamnă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi.” Acest lucru înseamnă să consacri timp, în fiecare zi – cel puțin 15 minute – să stai liniștit, să citești un pasaj din Biblie și să cugeți la ceea ce citești. Apoi să vorbești cu Domnul despre asta în rugăciune. Acesta este punctul de plecare pentru schimbare și creștere spirituală!

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbele 4:23)

     Cineva a spus o vorbă înțeleaptă: „Tu nu ești ceea ce gândești că ești, ci ceea ce crezi, aceea ești!” Schimbarea care durează începe cu o minte înnoită. Cum poți deveni creștin? Pocăindu-te de păcate și punându-ți încrederea în Hristos. Cuvântul grecesc pentru pocăință este metanoia, care înseamnă schimbarea gândirii. Noi nu suntem schimbați prin puterea voinței, ci prin puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când îl folosim pentru a ne înnoi mintea în fiecare zi. Biblia ne învață că modul nostru de gândire determină ceea ce simțim, iar ceea ce simțim determină modul în care acționăm. Așadar, dacă dorești să-ți schimbi faptele, trebuie să te întorci la sursă – și să-ți schimbi modul de a gândi. Uneori faptele tale pot fi rezultatul nemulțumirii. De ce? Pentru că ne simțim nemulțumiți. Și știi de ce te simți nemulțumit? Pentru că ai gânduri de nemulțumire. Același lucru este adevărat cu privire la mânie, îngrijorare, pofte și alte tipare de gândire distrugătoare. Domnul Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Când ai la temelia vieții tale adevărul – când trăiești având gânduri potrivite, nu concepții greșite sau convingeri false, și-ți fundamentezi viața pe gândirea din Cuvântul lui Dumnezeu – vei fi eliberat! Vei vedea că vechile tale obiceiuri, sentimente și fapte vor începe să se năruie. Iar când înlocuiești gândurile rele cu altele bune – cu gânduri biblice – primești putere de la Dumnezeu ca să trăiești viața de binecuvântare de care El dorește să te bucuri!

„Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană”. (Proverbele 20:30)

     Un alt mod prin care ne schimbă Dumnezeu este prin circumstanțe. Probleme, greutăți, necazuri, încercări și stres, toate acestea ne atrag atenția. C.S. Lewis a spus: „Durerea insistă să fie băgată în seamă. Dumnezeu ne șoptește în plăcerile noastre, dar strigă la noi în durerile noastre.” Traducerea realizată de autorul și clericul anglican John B. Phillips, a versetelor din Romani 8:28-29, sună așa: „Acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu, care sunt chemați după planul Lui, tot ceea ce li se întâmplă se încadrează într-un tipar al binelui. Dumnezeu i-a ales să poarte asemănarea familială cu Fiul Său.” Nimic nu poate surveni în viața ta fără permisiunea Tatălui tău ceresc; totul trebuie „filtrat prin Tatăl”. Partea interesantă este că Dumnezeu se folosește de circumstanțe, dar pe El nu-L interesează sursa lor. Deseori noi singuri ne facem probleme. Alteori, ele sunt cauzate de ceilalți. Sigur, și diavolul pricinuiește anumite lucruri. Însă sursa necazurilor și-a problemelor nu este relevantă. Dumnezeu a zis: „toate lucrurile lucrează… spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său… i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.” Iar acest lucru înseamnă că nu există nicio împrejurare din care să nu putem învăța, dacă ne păstrăm atitudinea corectă!

„Toată Scriptura este… de folos ca să înveţe…” (2 Timotei 3:16)

     Unul dintre modurile prin care Dumnezeu ne schimbă este prin Cuvântul Său. „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17) Există o povestire despre un canibal din insulele din mările Sudului care L-a primit pe Hristos și s-a convertit. El stătea lângă o oală mare și citea din Biblie, când un antropolog s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Ce faci?” Canibalul a răspuns: „Citesc Biblia.” Antropologul a râs batjocoritor și a spus: „Nu știi că omul modern și civilizat a respins această carte? Nu e decât o grămadă de minciuni. Nu ar trebui să-ți irosești timpul citind-o.” Canibalul l-a măsurat din cap până-n picioare și i-a răspuns încet: „Domnule, dacă nu ar fi fost Cartea aceasta, ați fi în oală acum!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu îi schimbase viața acestui om, și meniul! Dacă îți dorești cu seriozitate să-ți schimbi viața, trebuie să aprofundezi Sfânta Scriptură. Trebuie s-o citești, s-o studiezi, s-o memorezi, să meditezi la ea, să vorbești despre ea și s-o aplici. „Dar credința mea este slabă”, spui tu. Citești Biblia regulat? O studiezi? O memorezi? Nu?! Atunci cum te aștepți ca credința ta să crească? Biblia spune: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Concluzie: Duhul Sfânt al lui Dumnezeu folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne face să semănăm mai mult cu Fiul lui Dumnezeu!

„Duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:12-13)

     Scriind creștinilor din Filipi, ap. Pavel le spunea și ne spune: „Astfel dar, preaiubiților… duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Ai impresia că sună a contradicție, nu-i așa? Dar de fapt este un paradox. Filozoful, scriitorul, criticul și teologul britanic Gilbert Keith Chesterton a descris paradoxul ca fiind „adevărul care stă în cap pentru a atrage atenția.” Cheia înțelegerii paradoxului din versetele citite mai devreme stă în expresia „duceți până la capăt.” Să reținem faptul că Biblia nu ne spune să muncim pentru mântuirea noastră. A munci pentru ceva înseamnă a câștiga lucrul acela, a-l merita, a fi vrednic de el. Și Biblia ne învață în mod clar că mântuirea nu este ceva pentru care trebuie să muncim ca s-o câștigăm. Este darul fără plată al harului lui Dumnezeu (vezi Efeseni 2:8-9). Când apostolul Pavel spune „duceți până la capăt mântuirea voastră”, el vorbește despre un exercițiu spiritual. Ce facem noi în timpul unui antrenament fizic? Ne dezvoltăm și ne tonifiem musculatura cu care Dumnezeu ne-a înzestrat deja. A duce la capăt înseamnă a crește și a folosi la maximum ce ți-a fost dat. Ceea ce vrea Pavel să spună aici este că trebuie să ne desăvârșim viața spirituală! Dumnezeu are partea Sa în creșterea noastră spirituală și noi de asemenea avem partea noastră. El ne dă puterea, însă noi trebuie s-o accesăm, să apăsăm întrerupătorul și s-o lăsăm să se reverse în viețile noastre pentru a împlini voia Sa pentru noi. Cum facem asta, în mod practic? Petrecând timp în rugăciune și citind Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare zi. Modelându-ne și întărindu-ne unii pe alții prin părtășie. Punând în negoț darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. De fapt, El și-a făcut deja partea; acum depinde de noi s-o facem pe-a noastră!

„Moise a zis lui Faraon: „…când să mă rog Domnului pentru tine?” El a răspuns: „Mâine…” (Exodul 8:9-10)

     Fiecare urgie pe care a trimis-o Dumnezeu peste Egipt a ridiculizat pe unul dintre zeii lor. De exemplu, egiptenii se închinau unei zeițe cu cap de broască, așa că Dumnezeu le-a trimis multe broaște. În cele din urmă, Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: „Bine, mă dau bătut.” Dar când Moise l-a întrebat: „Când vrei să te scap de broaște?” răspunsul lui Faraon a fost șocant; el a spus: „Mâine.” Probabil a fost nebun! De ce să mai aștepți până a doua zi ca să scapi de năpastă? Însă și noi facem la fel, nu-i așa? Stăm pe gânduri și amânăm schimbările, deși știm că vor fi bune pentru noi. De ce? Pentru că suntem nepăsători sau avem o atitudine sau o stare de letargie. Poate ne este frică pentru că nu știm ce vor aduce schimbările, sau suntem prea mândri și încăpățânați. Oricare ar fi motivul – amânăm! Inginerii de la NASA ne spun că cea mai mare parte a combustibilului care este folosit la lansarea unei rachete este ars în primele câteva secunde ale ridicării sale de la sol. E nevoie de o energie și de o propulsie enorme pentru a mișca racheta de pe rampa de lansare. Dar odată ce s-a pus în mișcare și se îndreaptă spre orbită, ea are nevoie de mult mai puțin combustibil, și este mai simplu de controlat și de direcționat. A învins inerția. La fel este și în cazul nostru, nu-i așa? Una e să știi că Dumnezeu îți poate rezolva problema și-ți poate schimba viața, și e cu totul altceva să-ți învingi inerția și să-L lași s-o facă acum! Noi tot spunem: „Cândva, într-o zi…” Adevărul este că Isus Hristos are puterea de a face schimbări în viața ta astăzi! El îți va da puterea de a începe și puterea de a continua. Nu este prea târziu. El poate să-ți refacă viața. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu amâna!

„Domnul a vorbit lui Moise…” (Numeri 1:1)

     Un lider bun este ca un căpitan priceput pe un vapor; el face planul în mintea sa pentru întreaga călătorie, înainte de a părăsi docul. El are o viziune clară a destinației, înțelege de ce este nevoie pentru a ajunge acolo, știe cine trebuie să fie la bord pentru a avea o călătorie plăcută, și identifică obstacolele cu mult înainte să apară la orizont. Și pentru că se pregătește bine, un lider bun își poate duce oamenii cam peste tot. Moise era un astfel de lider. El a petrecut 40 de zile în rugăciune și post pe munte, și nu a plecat până nu a înțeles ce dorește Dumnezeu de la el. Apoi s-a întors și a comunicat toate acestea poporului ca să participe la viziune. În cartea sa „Promisiuni zilnice pentru lideri”, Dr John C. Maxwell scrie: „Fiind un lider bun, Moise a organizat metodic taberele semințiilor lui Israel în pustie (vezi Numeri 2:34). Am face bine să învățăm să organizăm și noi așa cum a făcut-o el. Iată pașii pe care trebuie să-i faci: 1) Acordă timp planificării și organizării. Stabilește-ți scopul primordial. 2) Înțelege unde ești înainte de a încerca să dezvolți o strategie. 3) Prioritizează nevoile și scopurile echipei, punând întrebările potrivite. 4) Scrie scopuri care sunt realiste, care se pot măsura și care sunt convingătoare. 5) Clarifică scopurile și comunică cu echipa. 6) Identifică posibilele obstacole. Stabilește-ți o abordare deschisă a planificării. 7) Stabilește un buget de cheltuieli și de timp, programând cât mai mult posibil și stabilind termene limită. 8) Studiază rezultatele. Evaluarea previne stagnarea și exagerarea.” Dacă îți dorești ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planul, trebuie să ai un plan pe care El să-l poată binecuvânta. Iar planul acesta trebuie să vină de la Dumnezeu Însuși! Așadar, vorbește cu Dumnezeu astăzi despre planul pe care Îl are El pentru viața ta!