„…Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta…” (Matei 13:28)

     Biblia spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30) Găsim două învățături importante în această pildă: 1) Trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine, încât păcatul, oricât de convingător ar fi prezentat, să nu ne poată abate de pe cale. Apostolul Pavel a avertizat liderii bisericii din Efes că: „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi…” (Faptele Apostolilor 20:30-31) 2) Trebuie să fim treji și să veghem din punct de vedere spiritual. Dacă revenim la pilda neghinei, putem observa că buruienile n-au apărut imediat după semănat, ci mai târziu. Și când au fost observate, n-au mai putut fi smulse. Poate vei zice că nu e mare lucru. Mai gândește-te! O mică deviere de la traseu poate părea un lucru inofensiv. Dar dacă rămâi pe acea traiectorie mai mult timp, spiritual vorbind, vei ajunge mult mai departe de Dumnezeu și-ți vei da seama că „un vrăjmaș a făcut lucrul acesta!” Deci care este răspunsul? Să stăruim (Faptele Apostolilor 2:42) „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”.

„Nu se cerea socoteală oamenilor… căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:15)

     În Vechiul Testament, în timpul domniei împăratului Ioas, ni se spune că „argintul care se aducea în Casa Domnului… îl dădeau celor ce făceau lucrarea… Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:13-15) Și pentru că se practica integritatea, poporul Israel a prosperat. James Madison, unul dintre părinții fondatori ai Americii și semnatar al Constituției, a scris: „Scopul fiecărei constituții politice este, sau ar trebui să fie mai întâi de toate, acela de a găsi conducători care posedă cea mai mare înțelepciune în a discerne și cea mai mare virtute în a urmări binele comun al societății, și apoi de a lua toate măsurile de precauție ca aceștia să rămână virtuoși câtă vreme continuă să păstreze încrederea publică.” În zilele noastre, majoritatea sondajelor arată că încrederea în liderii noștri politici și de afaceri a ajuns la cea mai scăzută cotă înregistrată vreodată. Suntem de părere că aceștia au numai două lucruri în minte: să se îmbogățească și să rămână la putere. Din nefericire, și liderii buni au parte de același stigmat general. Ce ar trebui să facem noi? Ceea ce ne învață Biblia: 1) Să ne rugăm pentru cei aflați la putere. Rugăciunea este mijlocul prin care influența lui Dumnezeu este pusă în acțiune în orice situație. Dacă crezi lucrul acesta, te vei ruga și-L vei lăsa pe Dumnezeu să-i judece! 2) Să susținem liderii evlavioși. Biblia spune: „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Proverbele 14:34) Fii preocupat de deciziile lor, și laudă acele acțiuni care scot la iveală influența lui Dumnezeu! 3) Să ne implicăm în mod personal. Edmund Burke a spus: „Tot ce trebuie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” O persoană plus Dumnezeu poate schimba lucrurile. Așa că, străduiește-te azi să fii tu acea persoană!

„Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.” (Proverbele 15:26)

     Uneori le spunem altora, mai în glumă, mai în serios: „Încearcă să fii bun! Iar dacă nu poți fi bun, fii atent!” Cu alte cuvinte, dacă iei hotărârea să nu fii bun, măcar asigură-te că ești suficient de deștept ca să nu fii prins. Dar în realitate, lipsa noastră de bunătate nu este subiect de amuzament. Sau cum a spus-o Robert Fitch: „Epoca în care trăim este o epocă în care etica a ajuns să fie demodată. Moralitatea este înlocuită cu știința, este anulată de filosofie și desființată ca fiind emoțională din perspectiva psihologiei. Este înecată de compătimire, se evaporă în estetică și pălește în fața relativismului. Distincția morală dintre bine și rău este pur și simplu scăldată într-o emoție tristă prin care avem mai multă compasiune pentru ucigaș decât pentru cel ucis, pentru persoana care a comis adulter decât pentru cea trădată, și prin care ajungem practic să credem că partea cu adevărat vinovată – cea care într-un fel a cauzat toate acestea – este victimă, și nu autoarea crimei!” Aceste gânduri sunt menite să ne trezească la realitate, nu-i așa? Lucruri care odinioară erau considerate a fi albe sau negre, intră acum în categoria gri. Bunătatea care a fost dintotdeauna un standard universal este acum o chestiune de interpretare personală și de preferință. Și inflația de „personalități publice”, al căror comportament privat ne șochează, nu a dus nicidecum la o îmbunătățire a situației. Poate chiar acum te gândești: „Citesc/ascult acest devoțional în fiecare zi pentru a primi ceva care să mă ajute să mă simt bine, dar astăzi nu se întâmplă acest lucru!” Dar nu asta este ideea! Biblia spune că, pentru a te simți bine, trebuie să exersezi facerea de bine și calitatea de a fi bun – iar acestea te vor face să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu!

„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:21)

     Pentru că este foarte ușor să uiți de ce te-a mântuit Dumnezeu, ce te-a chemat să faci și cum trebuie să trăiești, iată un mesaj din ceruri pentru tine astăzi: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:9-21) Tocmai ați ascultat standardul de trăire pentru mântuiții Domnului! Asta se așteaptă de la tine și azi!

„…Iacov şchiopăta din coapsă.” (Geneza 32:31)

     Despre Iacov, citim în Biblie (Geneza 32) următoarele – vers. 24-28: „Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor… omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iar de la vers. 30: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă”. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” V-ați gândit vreodată cât de important era osul șoldului pentru un fermier?! Era sprijinul și suportul lui principal în muncă… așa că iată-l acum pe Iacov atins/afectat într-o zonă în care era puternic, și de care avea nevoie. Prin urmare, el a trebuit să se bizuie pe Dumnezeu mai mult ca niciodată! Dumnezeu are deci și copii care „șchioapătă”, și poate chiar tu ești unul dintre ei. Poate ai trecut sau treci printr-un eșec dureros, și pentru că șchiopătatul nu e ceva ce poți ascunde, oamenii îl observă. Știți de ce Îi place lui Dumnezeu să folosească oameni cu slăbiciuni?! Pentru că atunci când au parte de reușită, ei nu sunt aroganți ca alții care se cred în stare. Ei sunt mai grijulii, mai afectuoși, mai dispuși să meargă la alții să le aline durerea. Ei știu că fără Dumnezeu nu ar fi reușit! Așadar, când te simți fără vlagă pe plan spiritual, trebuie să te bizui pe Dumnezeu mai mult ca oricând! Asta nu este o vulnerabilitate, ci o calitate!

„…Împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 1:12)

     Cu puțin timp înainte de a fi executat, apostolul Pavel a scris: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:12-14). Și tot el a scris în aceeași scrisoare: „Bucuraţi-vă totdeauna…” (Filipeni 4:4). Apostolul Pavel avea o atitudine pozitivă la nivel mental. Îi era imposibil să controleze circumstanțele, dar a ales să aibă o atitudine care să-l ajute să le învingă. Dr. Martyn Lloyd-Jones a spus: „Te-ai gândit vreodată că cea mai mare parte a nefericirii tale în viață se datorează faptului că asculți de tine însuți, în loc să vorbești cu tine însuți?” Când te întâlnești cu cineva, îți spui cumva că te va dezamăgi? Când te confrunți cu noi experiențe, o voce din lăuntrul tău îți spune că vei eșua? Într-o după-amiază, un om care se plimba prin parc a văzut un meci de baseball din Liga copiilor. S-a oprit și l-a întrebat pe un băiat ce stătea pe tușă cât este scorul. El i-a răspuns: „18-0! Suntem în urmă…” Bărbatul a spus: „Pun pariu că ești descurajat!” Băiatul i-a răspuns: „De ce să fiu descurajat? Încă nu ne-a venit rândul să lovim!” Iată cum schimbă perspectiva o atitudine de credință! Ultimele cuvinte care au fost scrise în Biblie sunt următoarele: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.” (Apocalipsa 22:21). Așa că, fii plin de credință: Dumnezeu îți va da harul să birui!

„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” (Marcu 9:29)

     Te confrunți cumva cu o problemă pe care „doar rugăciunea” nu a rezolvat-o încă? Ai o persoană dragă ce este înrobită de droguri, alcool sau alte puteri distrugătoare? Încearcă rugăciunea și postul. Uneori lupta spirituală în care te afli este atât de intensă, încât e nevoie de negarea nevoilor legitime ale trupului tău, și de zidirea credinței prin rugăciune și post – ca să poți avea izbândă. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)… și totuși, când ucenicii s-au confruntat cu un băiat posedat de demoni, cu tendințe de auto-distrugere, ei au fost dezamăgiți – pentru că s-au rugat, și nu s-a întâmplat nimic. Și când L-au întrebat pe Domnul Isus de ce, El le-a spus: „Acest soi de draci… nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Când poporul iudeu a fost amenințat cu anihilarea, numai împăratul putea să-i salveze. Așa că Estera a spus: „Du-te, strânge pe toţi iudeii… şi postiţi pentru mine… Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat…” (Estera 4:16). Drept rezultat, Haman, care a complotat pentru distrugerea lor, a fost omorât și întregul popor iudeu a fost salvat. Sunt momente în viață când trebuie să spui „nu” nevoilor tale fizice, ca să te poți concentra asupra celor spirituale. Postul îți ascute concentrarea în rugăciune, îți întărește credința, te pregătește să faci față provocărilor și aduce rezultate miraculoase. Postul înseamnă să fii neclintit în căutarea ta după ajutorul lui Dumnezeu – și produce rezultate extraordinare. Așadar, încearcă… și vei vedea!

„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).

     Dacă sentimentul tău de bine vine dintr-o altă sursă decât Dumnezeu, probabil că te vei lupta mereu cu nesiguranța. De aceea apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” Câtă vreme te încrezi în tine însuți sau în alții, te vei lupta cu incertitudinea și cu îndoiala de sine. Dar când începi să te încrezi în Dumnezeu – în ceea ce poate El să facă în tine, cu tine, prin tine și pentru tine – începi să ai o altă părere despre tine. Nesiguranța îți distruge stima de sine, făcându-te să te simți nepregătit și lipsit de merite. Și partea cea mai rea este că adesea lucrul acesta înseamnă că nu poți fi instruit, nu poți accepta critica onestă și astfel nu poți crește. Lucrul de care ai nevoie cel mai mult – un impuls bun – devine ultimul lucru pe care ești dispus să-l accepți pentru că îți este teamă ca lumea să nu afle că nu ești perfect. În consecință, ți se pare greu să faci față provocărilor și să profiți de ocaziile care îți ies în cale. În adâncul tău te simți incompetent, neacceptat, neaprobat și respins. Pe scurt: nesiguranța este ceva din lăuntrul tău! Având lucrul acesta în minte, uită-te în mod sincer la viața ta prezentă. Nu-ți fie teamă, nimeni nu te vede! Singura persoană care va beneficia de pe urma acestui fapt ești tu. Apoi, întoarce-te la Dumnezeu și spune: „Doamne, tot ceea ce am nevoie pentru a avea izbândă în viață – am în Tine!”

„…Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou…” (2 Corinteni 3:5-6).

     Nesiguranța te poate pune pe tușă. Când ai impresia că nu ești calificat și demn de succes, îndoiala de sine te poate face să ai un comportament care îți sabotează șansele de a avea succes. Adevărul este că e imposibil să trăiești o perioadă îndelungată la un nivel care nu este în acord cu modul în care te vezi pe tine însuți. Și una dintre cele mai mari probleme cu nesiguranța constă în faptul că ți-e aproape imposibil s-o depistezi, așa că nu te confrunți cu ea și nu o poți învinge. De ce este așa? Deoarece îți este teamă că recunoașterea vulnerabilității te va face să pari o persoană slabă în ochii altora, le va da putere și imbold criticilor tăi și le va oferi un avantaj celor care se află în competiție cu tine. Nesiguranța te face să-i ții pe ceilalți la distanță. Înseamnă să trăiești fără sfatul și sprijinul persoanelor care te-ar putea ajuta să reușești. Concluzie: nu reușești să ai încredere în alții pentru că nu reușești să ai încredere în tine însuți! Nu e un fenomen nou. În Vechiul Testament, Țofar i-a spus lui Iov: „În mijlocul belşugului va fi în nevoie…” (Iov 20:22). Să reținem cuvântul „nevoie” și apoi să ne gândim la cuvântul „stres”. Nesiguranța ta îți va șopti: „Dacă lumea m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar iubi, nu m-ar respecta, nu m-ar urma, nu m-ar invita și nu ar investi în mine!” Așadar, unde găsim răspunsul? În Cuvântul lui Dumnezeu! Apostolul Pavel scrie: „Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou.” Primul pas pe care îl ai de făcut pentru a învinge nesiguranța este să-ți găsești valoarea proprie în Dumnezeu și să înveți să te vezi prin ochii Săi. Lucrul acesta îl vei putea face numai stând cu El în rugăciune și citind Cuvântul Său în fiecare zi.

„Preaiubiților… dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu”. (1 Ioan 4:7)

     Când ne uităm la celebrități și le vedem cum trec de la o căsnicie la alta ori sar dintr-o relație în alta, asta trebuie să ne facă să înțelegem că poți avea carismă fără să ai caracter, poți avea talent fără să fii o persoană de încredere, și poți avea competență dar fără să ai răbdare. O caricatură dintr-o revistă arăta o pereche stând în fața preotului la ceremonia de nuntă. Preotul, uitându-se la mireasă, spunea: „Răspunsul corect este „Da”, nu „Merită să încerc”! Dragostea – în căsnicie și în orice altă relație – necesită lepădare de sine și dedicare din partea noastră. Și contrar opiniei publice, ea nu vine ușor sau în mod natural. Dragostea înseamnă să-l pui pe celălalt pe primul plan și să te jertfești. Adevărul este că toți suntem egoiști; în firea noastră pământească, puțin ne pasă să ne sacrificăm pentru alții dacă nu suntem foarte motivați și bine răsplătiți. De aceea Biblia ne învață că unul dintre secretele unei relații profunde cu soțul sau soția ta este să ai o relație profundă cu Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:7-8). Și dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va turna acest fel de dragoste în inimă. Iată cum o va face: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5). Acest fel de dragoste crește pe măsură ce ne maturizăm. Se dezvoltă în timp ce-o alimentăm. Crește câtă vreme persistăm în ea. Concluzie: aceasta este dragostea plină de răbdare!