„Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14)

     În Noul Testament, Dumnezeu a scos în evidență lucruri diferite pentru fiecare dintre cele șapte biserici din Apocalipsa. De ce? Pentru că fiecare avea o misiune diferită și se confrunta cu provocări diferite. E înțelept să citești cărți bune și să asculți mentori și învățători buni, însă nu presupune că ce le-a spus Dumnezeu lor îți spune și ție. Sunt momente în care trebuie să auzi tu însuți vocea lui Dumnezeu. Poți adopta anumite principii, dar trebuie să obții planul tău de la Dumnezeu. De aceea, uneori mesajul lui Dumnezeu nu ajunge cu ușurință la predicatori. Când le vorbește în mod personal, ei pun o introducere, trei puncte și o concluzie – și le predică altora! Ca lider spiritual, există o altă capcană: să încerci să primești un cuvânt pentru alții pentru că întâmplător aceștia te deranjează! Lasă-L pe Dumnezeu să-i îndrepte, și tu stai acolo unde îți este locul! Apostolul Pavel a scris: „Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.” (2 Corinteni 10:13). Autoritatea și ungerea ta sunt în legătură directă cu faptul de a te afla acolo unde dorește Dumnezeu să fii, și de a face ce dorește El să faci. Când ești mânat de eul tău sau de așteptările celorlalți sau de un plan pe care Dumnezeu l-a dat altcuiva, ești sortit eșecului. Tu trebuie să auzi singur vocea lui Dumnezeu. Dacă ești desemnat, ești limitat! Nu poți merge unde dorești și să faci ce dorești… așa că roagă-L pe Dumnezeu să-ți încununeze eforturile cu succes. Dacă te afli în locul nepotrivit, făcând lucruri nepotrivite, nu lăsa mândria să te țină acolo. Roagă-te: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Apoi, pune în practică!

„Să nu lăsăm pe Satana… căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

     Unul dintre planurile preferate ale lui Satan este să ne facă să folosim lucruri legitime într-un mod nelegitim. În timpul ispitirilor din pustie, el a încercat să profite de foamea pe care o simțea Hristos, și I-a spus: „porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Însă Domnul Isus cunoștea Sfintele Scripturi, așa că a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4). Dacă Domnul Isus ar fi cedat pornirilor omenești, ar fi împlinit planurile lui Satan – și ar fi pierdut dreptul asupra lucrurilor cerești ale Tatălui Său care aveau să vină. Noi avem nevoie de bani, dar Satan ne va ispiti să trișăm în privința taxelor, să nu dăm restul cuvenit cumpărătorilor, să ne facem treaba de mântuială la locul de muncă sau să amânăm dărnicia. Noi am fost creați cu nevoia de a sta în compania cuiva și de fi împliniți în privința relațiilor intime. Dar Satan ne va ispiti să ne împlinim aceste nevoi prin relații nelegitime, sau prin capcana pornografiei online… Toți ne dorim să avem succes pe plan profesional. Dar Satan ne va ispiti să-l dobândim prin minciună, manipulare sau prin stingerea luminii altuia pentru ca numai a noastră să strălucească! Unul dintre cele mai vechi planuri ale sale este să ne facă să fim confuzi cu privire la valori, așa încât binele să pară a fi rău și răul să pară a fi bine. Care este răspunsul? Apostolul Pavel spune: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Există o singură cale de a-l demasca pe Satan și de a ține piept împotriva uneltirilor lui, și anume: o umblare profundă cu Dumnezeu, studierea zilnică a Scripturii și o viață de rugăciune consistentă. În felul acesta îți păzești mintea, gura și caracterul!

„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).

     Ești dezamăgit de oameni? Domnul Isus înțelege, pentru că la analiza finală, cei pe care El i-a iubit și pe care a contat – L-au dezamăgit! Iuda, vistiernicul, L-a vândut și apoi a pecetluit afacerea cu un sărut. Chiar și în cel mai întunecat ceas în Ghetsimani, cei mai apropiați ucenici ai Săi, Petru, Iacov și Ioan nu au putut sta treji ca să se roage cu El timp de o oră (vezi Matei 26:40). Te-ai săturat de atâtea cerințe? Domnul Isus înțelege. „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit” (Matei 15:30). Tu spui: „Dar dacă Isus era Dumnezeu, cum a putut să obosească?” Pentru că El era și Dumnezeu și om. El a trebuit să fie Dumnezeu pentru a ne mântui, și om pentru a putea muri pentru noi. „Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.” (Ioan 4:6). Ai fost cumva acuzat pe nedrept? Domnul Isus înțelege. Lumea L-a acuzat că este „băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19). Până în momentul morții, ei tot „căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.” (Matei 26:59). Și Domnul Isus a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” (Ioan 15:20). Când te-ai hotărât să-L urmezi pe Isus, te înrolezi la o viață de progres… și de împotrivire! De ce a trecut Isus prin aceste lucruri? „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). El a umblat pe calea pe care mergi tu astăzi, ca tu să poți apela la El știind că El înțelege și că poate să te ajute!

„…În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15).

     Domnul înțelege prin ce treci, pentru că și El a trecut pe unde ești tu acum. Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Asta înseamnă că: 1) Domnul Isus înțelege problemele tale de familie. Și El a avut o familie. Și familia Lui a ajuns să afirme despre El că: „Şi-a ieşit din minţi.” (Marcu 3:21). 2) Domnul Isus înțelege când te simți copleșit: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” (Marcu 6:31). Domnul Isus nu a trebuit numai să se confrunte cu presiuni în lucrare, ci a trebuit să organizeze, să instruiască și să-și mustre propriii ucenici, un grup de pescari needucați, un bigot și un vameș disprețuit de toți. 3) Domnul Isus înțelege când te simți respins. Oamenii din orășelul în care a crescut nu L-au apreciat: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11). Când Filip a spus: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prooroci: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1:45-46). Iar arborele genealogic al lui Isus nu Îi dădea prea multe motive de mândrie: Rahav a fost o prostituată, Iacov a fost un înșelător, David a săvârșit adulter și crimă – asta, ca să numim doar pe câțiva… Da, Domnul Isus înțelege. El știe unde ai ajuns astăzi și El poate să te ajute. Așa că, vorbește cu El!

„Iar voi… umblaţi în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins…” (Isaia 50:11)

     Când întunericul în care te afli este îngăduit de Dumnezeu, nu încerca să-ți creezi propria lumină. Avraam a decis să-și aprindă propriul foc când promisiunea lui Dumnezeu de a-i da un moștenitor nu s-a materializat suficient de repede. Sătul să mai aștepte, s-a hotărât să acționeze – devenind tatăl lui Ismael și a ajuns să creeze probleme care durează și vor dura generații la rând! Dumnezeu promisese să elibereze Israelul, dar Moise și-a luat asupra sa sarcina de a face lucrurile așa cum credea el de cuviință. Prin urmare, a ucis un sclav egiptean și a petrecut următorii 40 de ani în pustie (vezi Exodul 2:11-15). Petru a promis că-L va urma pe Hristos în închisoare și până la moarte (vezi Luca 22:33), dar pentru că nu a așteptat instrucțiuni, a bravat și a retezat urechea unui om nevinovat. Când te afli în întuneric datorită planului divin, nu trebuie să te temi – Dumnezeu te va scăpa! De unde atâta siguranță? Pentru că Biblia ne oferă mari promisiuni: „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric” (Psalmul 112:4) sau „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5). Cele 40 de zile pe care le-a petrecut Moise singur pe munte, timpul petrecut de Ilie pe Muntele Horeb, și anii în care a stat apostolul Pavel în deșertul Arabiei nu au fost experiențe pierdute; ele au făcut parte din planul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină” (Matei 10:27). Să observăm două lucruri în acest verset: 1) În cele mai rele clipe ale tale, Dumnezeu îți descoperă cele mai frumoase perspective. 2) Lumea te va asculta, pentru că ți-ai câștigat „dreptul de a vorbi.” Așa că stai liniștit și lasă-L pe Dumnezeu să te învețe lucruri care pot fi învățate numai în „nocturnele” vieții!

„Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate… Eu… Domnul care te chem pe nume…” (Isaia 45:3)

     Uneori Dumnezeu nu ne spune de ce se întâmplă anumite lucruri, pentru că El dorește să știm în Cine ne-am pus încrederea! În Psalmul 23, David începe prin a vorbi despre Dumnezeu: „Domnul este Păstorul meu”… și ajunge să vorbească cu El: „Tu ești cu mine.” Ce s-a întâmplat pe parcurs? David a învățat că indiferent cât de întuneric este pe drum, Domnul este alături de noi ca să ne conducă. El a descoperit că e mai bine să treci prin vale cu Dumnezeu, decât să stai pe vârf de munte singur. Dumnezeu nu ne luminează mereu cărarea, însă El promite: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2). Când ai impresia că mai jos de atât nu se poate, sau că te-ai afundat până peste cap, invocă această promisiune a Lui! Iov a avut multe întrebări fără răspuns, dar când a început să înțeleagă diferența dintre rațiune și relație, el i-a mărturisit lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5). Când nu găsești nicio explicație, nu presupune că întunericul este întotdeauna lucrarea diavolului. Uneori, e unul dintre cele mai bune instrumente prin care Dumnezeu te învață. „Într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare… Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat… Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriți.” (Marcu 6:48-51) Ajungi să-L cunoști pe Domnul atunci când treci cu El prin furtuni. Psalmistul a spus: „nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.” (Psalmul 139:12). Așadar, în loc să fugi de problemele tale, mai bine roagă-L pe Dumnezeu să-ți dezvolte acea „vedere nocturnă” și să-ți arate „vistierii ascunse și bogăţii îngropate”!

„Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului…” (Isaia 50:10).

     Dumnezeu ne promite pacea, însă nu ne promite o navigare lină pe valuri sau imunitate față de problemele vieții. Înțelegem din Biblia că „te poți teme de Domnul, și cu toate acestea să umbli în întuneric.” Iov a trăit o viață exemplară, și cu toate acestea a pierdut totul. Necăjit și uimit, el a strigat: „Mi-a tăiat orice ieşire şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele” (Iov 19:8). Ieremia, după ce a predicat unui popor răzvrătit care l-a bătut și l-a aruncat în închisoare, a strigat: „O… de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!” (Ieremia 9:1). Apostolul Pavel a suferit atât de mult, încât a afirmat că „nici nu mai trăgea nădejde de viaţă” (2 Corinteni 1:8). Credința este ca un film fotografic: se developează în întuneric. Zilele întunecate ne fac să ne sprijinim pe Dumnezeu și să ne apropiem mai mult de el. Edward Mote a scris cuvintele cunoscutului imn: „Deși-I ascunsă fața Sa, cu milă mă va-nconjura/Și orice vifor de-ar veni pe Stâncă sigur eu voi fi!/Zidesc pe Stâncă, pe Hristos, nicicând pe malul nisipos!” E mai ușor să-L lauzi pe Dumnezeu când ești sănătos și facturile îți sunt plătite. Dar când lumina se preface brusc în întuneric, doar atunci descoperi din ce este făcută credința ta, și în ce ți-ai pus cu adevărat încrederea. În astfel de perioade ale vieții dezvoltăm „vederea nocturnă!”

„Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!” (Matei 26:40)

     În grădina Ghetsimani, Domnul Isus „a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26:40-41) Doar câteva ore îl mai despărțeau pe Domnul Isus de cruce, și le ceruse ucenicilor Săi să se roage pentru El. Imaginează-ți dezamăgirea Lui, când i-a găsit dormind! Poate că nu se odihniseră suficient cu o seară înainte. Poate erau epuizați după o zi grea de muncă… sau apăsați de întristare… Toți am fost victime ale moleșelii, așa că nu ar trebui să fim surprinși că au adormit… și totuși, suntem! Suntem șocați pentru că era o noapte atât de importantă. Acea noapte, mai mult decât oricare alta, necesita disciplina rugăciunii. Însă ucenicii au ratat prilejul vieții lor de a-L încuraja și de a-L întări pe Isus Hristos când a avut mai mare nevoie! Ei au ratat ocazia de a se întări și pe ei înșiși. Satan știe că dacă te poate ține departe de rugăciune, vei fi lipsit de putere. El este maestru în distragerea atenției! Gândește-te cât de adesea îți fură din timpul tău cu Dumnezeu folosindu-se de lucruri precum televizorul, telefonul, Internetul, dezordinea din casă, lista de lucruri de făcut, mintea ta care o ia razna, și pleoapele grele. Timpul tău cu Dumnezeu nu trebuie să fie ceva ce încerci din răsputeri să integrezi în programul tău; trebuie să fie o prioritate, altfel – nu se va întâmpla niciodată! Biblia ne spune: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Matei 26:41). Nu știi ce îți va aduce ceasul, dar prin rugăciune și petrecând timp în Cuvântul lui Dumnezeu, îți poți pregăti inima pentru orice îți rezervă viața!

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost…” (Psalmul 90:1).

     Chiar dacă israeliții erau poporul lui Dumnezeu, ei „pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.” (Psalmul 107:4-5). Dacă te simți și tu la fel astăzi, probabil că sufletul tău are nevoie de „un loc de adăpost.” O casă unde să aibă pace, siguranță și hrană; un loc în care îți poți deșerta îngrijorările, oboseala și frustrările. Psalmistul David a spus: „Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2). Dar iată vestea cea bună! Domnul Isus dorește să fie casa ta! El a spus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi” (Ioan 15:4). Îl poți trata ca pe un adăpost de urgență la care alergi la vreme de necaz, sau poți locui cu El. Tu spui: „Cum pot face din Domnul Isus „locul meu de adăpost?” Gândește-te puțin: dacă cineva ți-ar oferi în dar o casă frumoasă, ai accepta-o? Ai verifica să vezi dacă cel ce ți-o oferă este serios, ai analiza actele și apoi ți-ai face bagajele, te-ai muta și te-ai bucura de ea, nu-i așa? Domnul Isus este foarte serios când te invită să locuiești în El – a plătit cu sângele Lui pentru asta! Așa că printr-un act de credință, fă-ți bagajele și mută-te astăzi. Dumnezeu a zis: „Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.” (Isaia 32:18). Hartley Coleridge (fiul vestitului poet romantic englez Samuel Taylor Coleridge) a așternut pe hârtie aceste cuvinte profunde despre credință: „Credința este o afirmare și un act care face ca adevărul etern să devină un fapt prezent”. Cuvântul rostit al lui Dumnezeu are putere! Așadar, când te trezești în fiecare dimineață, fă din primul verset din psalmul 90 declarația ta de credință: „Astăzi, Dumnezeu este locul meu de adăpost!”

„M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor…” (Faptele Apostolilor 26:16).

     Slujitorul se concentrează pe a face voia stăpânului său, iar martorul depune mărturie despre ceea ce a văzut și a experimentat personal. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu ești chemat să fii și una și alta. Să ne uităm la fiecare în parte. 1) Ca slujitor al lui Dumnezeu, urechile tale trebuie să fie sensibile la mesajul Lui despre ce dorește El să faci, când dorește să faci și cum dorește El să faci. Înfăptuirea voii Sale trebuie să fie lucrul cel mai important din agenda ta zilnică. 2) Ești martorul Său. Valoarea unui martor depinde de cât de aproape a fost de evenimentul care s-a produs și de ceea ce a văzut. Evanghelistul Ioan scrie: „ce am văzut cu ochii noştri… şi ce am pipăit cu mâinile noastre… mărturisim…” (1 Ioan 1:1-2). Să ne aducem aminte de proverbul: „Cine se aseamănă se adună.” Adică, dacă petreci timp cu Domnul Isus în fiecare zi, ceilalți vor vedea și vor fi influențați de viața ta. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Când vorbim de împărtășirea credinței, trebuie să dai dovadă de înțelepciune, de tact și de bunătate. Probabil mulți dintre cei cu care te întâlnești au avut cel puțin o experiență neplăcută cu creștinii sau cu biserica, deci trebuie să fii „înțelept.” Și cum faci lucrul acesta? Spunându-le că Domnul Isus este Medicul suprem care vindecă inimile frânte. Că biserica este un spital în care unii se simt bine, în timp ce alții au încă nevoie de îngrijire. Înțeles și prezentat într-un mod potrivit, lucrul acesta îi va atrage pe oameni la Hristos, și nu-i va îndepărta… Așadar, care este misiunea ta? Să fii slujitorul și martorul Domnului Isus!