„Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:8).

     Biblia spune: „Deoarece avem felurite daruri… Cine dă, să dea cu inimă largă…” (Romani 12:6-8). Fiecare credincios primește harul de a dărui, însă unii dintre noi au darul generozității. Cine sunt aceștia? Acei oameni care au și darul de a face bani. Orice ating, se transformă în aur. Ei știu să facă investiții înțelepte și recunosc o afacere bună. Iar afacerile bune sunt atrase de ei la fel cum fierul este atras de un magnet. Ei știu cum să obțină cel mai bun profit din banii lor. Dacă ești unul dintre aceștia, trebuie să înțelegi că abilitatea ta de a face avere este de fapt un dar de la Dumnezeu. Biblia spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:18). Și: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Așa că nu lăsa prosperitatea să te ducă la mândrie. Nu ești bogat datorită abilității tale de a negocia, ci pentru că Dumnezeu te-a înzestrat și te-a binecuvântat. Și El a făcut-o cu un scop: ca tu să poți fi o binecuvântare pentru alții! Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2). Așadar, când Dumnezeu te bate pe umăr și te îndeamnă să-ți bagi mâna în buzunar, nu negocia cu El. Poți doar să-L întrebi cu smerenie: „Ce sumă e bine să dau, Doamne?” Poate întrebi: „De ce trebuie să fac asta?” Pentru că același Dumnezeu care poate să-ți adauge, poate să și scadă!

„Toți… au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea… ca să trăiască.” (Marcu 12:44)

     Dumnezeu nu dorește ca generozitatea ta să fie restricționată de temeri. Ai două variante: fie te încrezi în El din punct de vedere financiar și experimentezi bucuria participării la planurile Sale pe pământ, fie te încrezi în propria ta abilitate de a câștiga bani și vei trăi în anxietate. Pericolul care te paște când nu atingi un nivel înalt al dărniciei este că vei pierde acel lucru măreț pe care Dumnezeu dorește să-l facă pentru tine, și prin tine. Poți fii sigur că la un moment dat, El te va provoca să dăruiești mai mult decât ai dăruit până acum. Și în acel moment, credința te va face să spui da, sau frica te va face să spui nu, deoarece consideri că este imposibil de pus în aplicare. Iar acel moment va fi crucial în viața ta, pentru că răspunsul tău la provocarea lui Dumnezeu îți va determina viitorul. Unele niveluri de dărnicie nu presupun niciun efort, în timp ce altele te fac să fii neliniștit. Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne vom izbi de un zid numit teamă și dacă nu devii conștient de el, nu vei reuși niciodată să-l dărâmi. Prin urmare, vei trăi cu mai puține binecuvântări decât a rânduit Dumnezeu pentru tine ca să te bucuri. Care este soluția? Schimbă-ți concepția despre proprietate! Adolphe Monod a spus: „Nu există ideea că o parte din bani este a noastră și restul este al Lui Dumnezeu. Totul este al Lui; El a făcut totul, El dăruiește totul și ni le-a încredințat nouă ca să-L slujim pe El!” Dacă crezi lucrul acesta, nu ai motiv să nu dăruiești. Cu toate acestea, implicarea lui Dumnezeu în finanțele tale înseamnă să lași controlul asupra banilor tăi în seama Lui. Și lucrul acesta ne poate înspăimânta. Modelul de generozitate prezentat de Domnul Isus a fost văduva care și-a dat ultimul bănuț, fără să-i mai rămână altceva pe care să se bazeze decât promisiunea lui Dumnezeu că-i va împlini nevoile. Când ajungi în acest punct și experimentezi așa ceva, vei trăi minuni!

„…Căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi…” (1 Corinteni 10:33).

     Există o categorie de oameni din care nu ar trebui niciodată să faci parte, și de care e bine să ne depărtăm: cei menționați în 2 Timotei 3:1-5: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani… iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…” Nu e greșit să câștigi bani. Firește, dacă Îl onorezi pe Domnul, El te va ajuta să câștigi și mai mulți (vezi Deuteronomul 8:18; Isaia 48:17; Luca 6:38; 2 Corinteni 9:8). Există însă un principiu biblic după care trebuie să trăiești ca să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu. Când ai suficienți bani pentru a-ți împlini propriile nevoi, trebuie să fii dispus și să Îi spui „da” lui Dumnezeu când îți cere să împlinești nevoile altcuiva. Dacă dorești să-ți învingi egoismul și să devii mai generos, iată câțiva pași de urmat: 1) Renunță la ceva ce ai prefera să păstrezi. Scopul este să rupi atașamentul tău emoțional față de lucrurile materiale. 2) Practică binefacerea anonimă. Oferă unei persoane în nevoie (cum ar fi o persoană în vârstă, un student sau un părinte singur) un dar în bani, într-un plic. Nu-ți scrie numele pe el și nu spune nimănui că ai făcut-o. Și nu trece binefacerea aceasta la cheltuieli deductibile, iar Dumnezeu promite că-ți va da înapoi, te va binecuvânta și te va răsplăti în domeniile în care tu ai nevoie cel mai mult (vezi Galateni 6:7). 3) Pune o persoană de încredere să-ți monitorizeze progresul. Întâlnește-te cu acea persoană de-a lungul anului și roag-o să te întrebe nu câți bani ai câștigat, ci cât ai dăruit ca să-i ajuți pe alții. Iar dacă dorești într-adevăr să-ți învingi egoismul, vei dori să urmezi acești pași.

„Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea”. (Proverbele 19:17)

     Astăzi vom menționa patru moduri prin care îți poți exprima bunătatea și generozitatea față de alții. 1) Dăruie din timpul tău. Faptul de a da cuiva câteva ore, din timpul tău, mai ales dacă ești o persoană ocupată, poate însemna enorm pentru cineva care suferă. 2) Dăruie din abilitățile tale. Organizații precum „Habitat pentru Umanitate” sau „Medici fără frontiere” se folosesc de abilitățile, priceperea și înzestrările oamenilor, pentru a alina suferința și a oferi adăpost celor nevoiași. Iar acest lucru este în acord cu Scriptura! (vezi Matei 25:34-46). 3) Dăruie din venitul tău. Biblia ne asigură: „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” Îți poți imagina ce dobândă îți va plăti Dumnezeu? 4) Dăruie din echilibrul tău. Toți oamenii cu care te întâlnești se confruntă cu anxietăți și duc lupte despre care nu vorbesc de obicei. Așa că, zâmbetul și încurajarea ta pot deveni ancora care-i ajută să rămână pe linia de plutire. Egoismul este atât de adânc înrădăcinat în fiecare dintre noi, încât e ca respirația: îl practicăm fără să ne gândim. Deci, pentru a ne schimba, noi trebuie să ne rearanjăm prioritățile, să ne reprogramăm gândirea și să luăm hotărâri precum: „Nu voi lăsa să treacă această zi până nu am spus sau am făcut ceva care să ajute, să binecuvânteze și să încurajeze o altă persoană!” Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Te voi binecuvânta… şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2). Astăzi, roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru fiecare resursă și pentru fiecare privilegiu pe care mi l-ai dat. Ajută-mă să nu uit niciodată că aceste binecuvântări vin de la Tine, și că trebuie să le împart cu alții spre slava Ta. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

„Dar cine are… și își închide inima… cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17).

     Pe o scară de la 1 la 10, cât de des te gândești la nevoile altora, și încerci să vii în întâmpinarea lor? Înainte să răspunzi, amintește-ți următoarele cuvinte: „Cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” Egoismul este definit ca fiind „starea de spirit în care ești preocupat în mod exagerat de propria-ți persoană.” Acum, Dumnezeu nu-ți cere să faci sacrificii pentru alții într-o așa măsură încât să-ți pui în pericol propria sănătate fizică și mentală, după care să-ți pară rău că ai făcut-o. Și nici nu Se așteaptă să împlinești toate nevoile care îți apar în cale. Dar Dumnezeu contestă atitudinea „mie ce-mi iese de aici?” a epocii noastre, în care mulțumirea de sine, dezvoltarea personală, iluminarea personală și imoralitatea sunt intens promovate. Egoismul are rădăcini adânci, dar este o întăritură pe care trebuie s-o zdrobești, dacă vrei să experimentezi pacea și bucuria care dau vieții sens. B.C. Forbes, fondatorul revistei Forbes, a afirmat: „N-am cunoscut niciun om, în poziții înalte sau smerite, care – apropiindu-se de sfârșitul vieții – să regrete că a făcut fapte bune. Dar cunosc cel puțin o persoană care a ajuns să fie bântuită de gândul că a dus o viață egoistă!” Apostolului Iacov îi datorăm aceste cuvinte (Iacov 2:15-17): „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Așadar, gândește-te mai mult la alții!

„M-am făcut tuturor totul, ca… să mântuiesc pe unii din ei”. (1 Corinteni 9:22)

     Apostolul Pavel nu ar fi cedat nici un milimetru din adevărul Bibliei, iar când a venit vorba de tradițiile și preferințele oamenilor, el a refuzat să facă compromisuri și să lupte pentru ele. De exemplu, unii dintre creștinii din Corint credeau că e păcat să mănânci din lucrurile jertfite idolilor. Prin urmare, ce a făcut Pavel? S-a ridicat cumva, să declare: „Nu vă dau voie să-mi impuneți convingerile voastre nebiblice”?! Nu! El a spus: „Unii, fiind obișnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:7-9). Apoi, concluzionează (1 Corinteni 9:22): „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei”. Dumnezeu nu ne-a chemat să câștigăm dezbateri teologice; El ne-a chemat să-i câștigăm pe oameni pentru Hristos. Așa că arată bunătate față de cei ce nu gândesc ca tine, care nu se îmbracă așa ca tine sau cărora nu le pasă de lucrurile de care ție îți pasă. Fii plin de bunătate față de aceia care au încredințări teologice sau un stil de închinare diferite de ale tale. Asta înseamnă să ne purtăm după cum ne învață Biblia (Efeseni 4:2-3): „Cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

„Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit”. (Psalmul 25:16)

     Împăratul David, care a avut parte de multe necazuri și dureri, s-a rugat: „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele. Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc. Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine! Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!” (Psalmul 25:16-21). Cum poți să te protejezi în domeniile în care ești vulnerabil? Iată câteva lucruri pe care le poți face: 1) Stai aproape de Dumnezeu. Când te simți singur, distanțarea de Dumnezeu nu are niciun sens. Ea nu face decât să mărească expunerea ta la lucruri precum infidelitatea, pornografia, drogurile și alcoolul. 2) Ieși din ascunzătoare. Implică-te într-o lucrare de slujire. Fii dispus să devii mai transparent, cunoscându-i pe alții și lăsându-i să te cunoască. Shakespeare a spus: „Focul de lângă tine provoacă cele mai mari arsuri.” Când petreci timp cu cei cărora le pasă cu adevărat de tine, singurătatea încetează să mai fie o problemă. 3) Concentrează-ți atenția asupra nevoiașilor! Winston Churchill a spus: „Ne ducem traiul din ceea ce primim, dar ne facem viața din ceea ce dăruim.” Victoria vine atunci când îi ajuți pe cei aflați în nevoie – dăruindu-te pe tine însuți, rugându-te pentru ei, iubindu-i și slujindu-i. 4) Iartă-i pe aceia care te rănesc. Dacă încerci să te izolezi, când oamenii din jurul tău te rănesc, nu faci decât să te umpli de amărăciune. Trebuie să ierți, să lași totul în mâna lui Dumnezeu și să continui să-ți trăiești viața, fără resentimente!

„Semănătorul seamănă Cuvântul.” (Marcu 4:14)

     În pilda semănătorului, rostită de Domnul Isus, vedem sămânța căzută pe patru tipuri de pământ, producând patru rezultate diferite: „Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei și Cuvântul ține până la o vreme, iar când vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor. Alţii sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută” (Marcu 4:15-20). Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu nu poate da greș. Domnul Însuși ne spune: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55:11). Așadar, dacă promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc în viața ta, întreabă-te: „Ce fel de pământ sunt eu? Sunt eu un om imatur, care se simte imediat ofensat, ori o persoană superficială, lipsită de un sistem de rădăcini spirituale? Sau sunt eu un pământ cu spini?” Ai grijă ca nu cumva „grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri” să înece viața spirituală care se află în tine! Dă slavă Domnului dacă ești un pământ bogat și fertil! Așadar, verifică astăzi ce fel de pământ este inima ta.

„Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur…” (Evrei 5:4)

     Când vorbim despre a ști ce te-a chemat Dumnezeu să faci în viață, avem două opțiuni. 1) O evaluare pur teoretică a problemei. Dr. Hugh Moorhead, care conduce departamentul de filozofie de la Universitatea Northeastern Illinois, a scris unui număr de 250 de filozofi, oameni de știință, scriitori și intelectuali binecunoscuți, punându-le tradiționala întrebare: „Care este sensul vieții?” Apoi le-a publicat răspunsurile într-o carte. Unii au oferit cele mai bune supoziții, alții au recunoscut că și-au stabilit singuri un scop în viață, dar alții au fost suficient de cinstiți să spună că nu au nicio idee. De fapt, mulți dintre ei i-au cerut lui Moorhead să le răspundă și să le spună dacă el însuși a descoperit scopul vieții. Îi mulțumim lui Dumnezeu că există o alternativă biblică la presupuneri și speculații! 2) Revelația. „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu” (Evrei 5:4). Când știi că Dumnezeu te-a chemat să faci un anumit lucru, poți avea încredere că El îți va da resursele, înțelepciunea, mijloacele și strategia. Și lucrul uimitor este că poți găsi toate acestea în Cuvântul Său. Biblia este manualul original, de instrucțiuni, cu explicații detaliate referitoare la motivul pentru care trăiești, cum funcționează viața, ce trebuie să eviți și ce să aștepți de la viitor. Scriptura ne explică ceea ce nicio altă carte de autoperfecționare sau de filozofie nu ar putea ști. Apostolul Pavel spune că în Biblie este revelată „înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci” (1 Corinteni 2:7). Tu ai fost creat pentru a îndeplini un anumit scop în viață. Și pentru a-l descoperi, trebuie să te întorci la Cuvântul lui Dumnezeu, și nu la înțelepciunea lumii.

„…Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7).

     Biblia ne spune că: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” Biruința asupra fricii începe cu înțelegerea faptului că frica este „un duh”, care nu vine de la Dumnezeu. Când înțelegi lucrul acesta, șansele de a te lăsa pradă fricii sunt mai mici. Așadar, ce ne-a oferit Dumnezeu în locul fricii? Trei lucruri: întâi – Putere. Nu vorbim aici de tehnici de autoperfecționare și de gestionare a stresului. Este vorba de ceva mult mai profund decât reducerea anxietății pentru a-ți face viața mai plăcută. Este acea convingere fermă, care pătrunde până în centrul ființei tale, că toate lucrurile care au legătură cu tine se află în mâna unui Dumnezeu iubitor care dorește ce este mai bun pentru tine. De aceea „toate lucrurile lucrează împreună spre binele” tău și poți trăi fără îngrijorare. (vezi Romani 8:28) Al doilea: Dragoste. În Biblie citim că „dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18). Numai când îți dai seama că ești iubit necondiționat de un Dumnezeu care nu se răzgândește niciodată cu privire la tine, vei învăța să te iubești și să te accepți pe tine… pentru a fi apoi capabil să-i iubești și să-i accepți și pe ceilalți. Poți să-ți imaginezi efectul pe care l-ar avea lucrul acesta asupra fricii tale de oameni, de respingere și de critică? Acest fel de dragoste e mai mult decât o emoție care te face să te simți bine; e o forță care îți schimbă viața! Al treilea: Discernământ. Apostolul Pavel mai scrie (2 Corinteni 10:5): „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Așadar, aceste trei lucruri – putere, dragoste, chibzuință – constituie răspunsul lui Dumnezeu la îngrijorarea ta de azi!