„…Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credinţă…” (Faptele Apostolilor 14:22).

     Un susținător are abilitatea de a face între altele și aceste trei lucruri: 1) El confirmă. „După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele Apostolilor 14:21-22). Omul cu „limba iscusită” este un stâlp de susținere în vremuri de încercare. El știe să-i motiveze pe cei aflați în necazuri și să-i atenționeze, atunci când pornirea le aduce necaz. El aruncă o vestă de salvare credinciosului care se îneacă în marea îndoielii. 2) El consolează. Biblia spune: „Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.” (Faptele Apostolilor 16:40). Aici, darul susținerii se manifestă în forma sa cea mai fină. Pavel și Sila au fost acuzați pe nedrept, au fost bătuți cu nuiele și aruncați în temniță, cu mâinile și picioarele prinse în butuci. Când a aflat biserica despre toate acestea, credincioșii au fost foarte supărați. În mod uimitor, după ce au fost eliberați din închisoare, în loc să caute consolare și mângâiere la frații în credință, Pavel și Sila au mers la biserică și au oferit ei înșiși încurajare. 3) El confruntă. „Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie…” (Filipeni 4:2-3). Aceste două femei, din biserică, nu se înțelegeau prea bine una cu cealaltă, așa că Pavel și-a luat în serios rolul de împăciuitor și le-a confruntat. A fost prietenos, a fost corect, a fost ferm… Și tu trebuie să fii la fel!

„Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13)

     Cuvântul grecesc pentru „a îndemna” este parakalew. El provine din două cuvinte: unul care înseamnă „de-a lungul”, și altul care înseamnă „a chema.” Acesta este rădăcina cuvântului grecesc paraclet – numele pe care Isus Hristos îl dă Duhului Sfânt. Adevărata lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne îndemna și de a ne încuraja în umblarea noastră cu Dumnezeu. Ca atare, niciodată nu te asemeni mai mult cu Duhul Sfânt și nu ești mai conectat la lucrarea Sa, ca atunci când îi îndemni și îi încurajezi pe ceilalți. Un susținător poate transforma un învins într-un învingător, pe cel leneș într-un om muncitor, și pe un pesimist într-un optimist… El îi inspiră pe alții dându-le un suflu nou, mult curaj și nădejde. Lucrarea încurajatorului este afirmarea și aprecierea. Este important să nu uiți deosebirea dintre apreciere și afirmare. Noi apreciem ce face o persoană, dar afirmăm ceea ce este o persoană. Aprecierea vine și pleacă pentru că de obicei se referă la realizările omului, însă afirmarea ajunge direct la inima unei persoane – pentru că este țintită spre valoarea intrinsecă a acelei persoane. Susținătorul are abilitatea de a te face să ai o părere bună despre tine. El te ridică, te inspiră, te motivează, și te face să te simți mai bine prin simplul fapt că se află în preajma ta. Biblia spune că Barnaba era un asemenea susținător. „Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.” (Faptele Apostolilor 11:22-23). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este acesta: Fii un susținător!

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24)

     Se estimează că un om obișnuit rostește aproximativ 9 milioane de cuvinte pe an, și mai bine de jumătate dintre acestea sunt „eu, mie, al meu, pe mine”! Dar a-L urma pe Hristos înseamnă a muri față de sine, iar eul nostru nu renunță fără luptă. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Interesul propriu nu se retrage pur și simplu și moare, el trebuie ucis. Vorbim aici despre o luptă zilnică, pentru că noi avem tendința să ne agățăm zdravăn, cu aviditate de propriile noastre interese. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob” (Matei 20:27). În acele vremuri, robul era considerat cel mai de jos dintre slujitorii unei case. Asta înseamnă că ai fost chemat să-ți sacrifici propriile interese, pentru a-i sluji pe ceilalți. Și dacă trebuie, Dumnezeu îți va lăsa un semn ca să-ți aduci aminte ce a trebuit să facă pentru a ajunge la acele domenii în care ai fost încăpățânat și egoist. De exemplu, după întâlnirea sa cu Dumnezeu, patriarhul Iacov s-a ales cu un șchiopătat care i-a adus aminte mereu să fie supus și dependent față de Dumnezeu. Iar marele apostol Pavel scria: „ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf” (2 Corinteni 12:7). Care este țepușul tău? Un obicei cu care te lupți? O teamă care te urmărește? O relație dificilă? Un deficit financiar? O suferință fizică? Te-ntrebi: de ce Dumnezeu nu-l înlătură, pur și simplu? Pentru că Dumnezeu consideră că orice te face să depinzi mai mult de El, și mai puțin de tine însuți, este un plus și nu un minus!

„Să-L cunosc pe El… şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui…” (Filipeni 3:10)

     Să știi lucruri despre Dumnezeu este una, dar să-L cunoști în mod personal este cu totul altceva. Oprește-te o clipă, astăzi, și analizează-ți viața. Nu cumva umblarea ta cu Dumnezeu a devenit o înaintare lentă? Poți avea rezervorul mașinii mereu plin numai dacă faci vizite regulate la pompa de benzină; și asta mai presupune și să fii atent la indicatorul de combustibil. Iată deci că umplerea rezervorului nu se produce din senin: este nevoie de vigilență, angajament și acțiune. Firea pământească se va împotrivi în fiecare clipă și împrejurările potrivnice vor veni adesea să te descurajeze. Chiar și cei apropiați pot înțelege greșit noile tale priorități spirituale. Dacă ar fi ceva ușor, oricine ar face-o. Premiul este oferit acelora care pot spune, asemenea lui Pavel: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” (Filipeni 3:10-11). În Biblie citim că: „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25). Asta înseamnă apropiere și intimitate fizică! Însă apropierea supremă nu este între un bărbat și o femeie, ci este între om și Dumnezeu! Este acea părtășie profundă cu El, iar apostolul Pavel nu doar s-a rugat pentru ea, ci a și practicat-o toată viața. Nimic nu era mai important pentru el. Ce poți spune despre tine? Cânți laude lui Dumnezeu, la biserică, având mintea în altă parte? Ai devenit atât de critic în preajma altora, încât vorbești ca un necredincios? Ai lăsat ca obiceiurile păcătoase să-ți fure încrederea în Dumnezeu? (vezi 1 Ioan 3:21-22). Nu?! Slavă Domnului! Dar dacă unele dintre ele sau toate acestea sunt adevărate, trebuie să faci ceva în acest sens, astăzi! Așa că, începând de astăzi, străduiește-te să ai o relație tot mai profundă cu Dumnezeu!

„Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbele 22:7)

     Pentru a te elibera de povara datoriilor, trebuie să faci câteva lucruri: 1) Stabilește-ți scopuri financiare în scris! Hotărăște-te ce este cu adevărat important – cât vei economisi, cât vei cheltui, și cărei cheltuieli (investiții) îi poți face față fără să-ți pui în pericol viitorul. Unul dintre motivele pentru care nu ne atingem scopurile este că nu ne stabilim vreunul. Trebuie să știi încotro mergi și cum poți ajunge acolo. 2) Începe cu pași mărunți! Ocupă-te de fiecare factură pe rând. E uimitor să vezi câte poți realiza când ești serios și te ții de un plan. Biblia ne asigură că „la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (vezi Galateni 6:9). 3) Nu mai tânji după lucruri pe care nu le poți plăti! Dacă te întinzi mai mult decât îți este plapuma, vei avea dobânzi tot mai mari și îți vei îngreuna viața. Folosește cărți de credit numai dacă ești destul de disciplinat ca să nu depășești pragul. Poate intențiile tale sunt bune, dar circumstanțele neprevăzute te pot face să cari după tine sume neplătite de la o lună la alta. Și dacă domeniul cheltuielilor ți-a scăpat de sub control, te rog să faci cea mai avantajoasă „operație” – taie-ți cărțile de credit! 4) Dăruiește mai mult lui Dumnezeu! Poate lucrul acesta sună a nebunie și pare a fi împotriva gândirii logice, când ai datorii… dar Domnul Isus a promis că „vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38). 5) Așteaptă-te la dezaprobare. Când începi să practici disciplina spirituală, probabil unii vor fi nemulțumiți, mai ales dacă îi afectează în mod personal. Dar dacă în viața ta vei face doar lucrurile pe care lumea le aplaudă, nu vei avea realizări prea mari. Așa că, începând de astăzi, Dumnezeu dorește să scapi de datorii – și (conform Ioan 8:36) să fii liber!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

     Obiceiurile încăpățânate au viața lor proprie; de aceea ele continuă să crească. Ai zice că au o minte care gândește în locul tău, o voce care îți vorbește și o putere care continuă să te cucerească. Ce ar trebui să faci? Să te rogi și să proclami Cuvântul lui Dumnezeu peste obiceiul tău rău, pentru că Dumnezeu a spus: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12). Roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când Te chem, Tu-mi vei răspunde, vei fi cu mine în strâmtorare, mă vei proslăvi și mă vei izbăvi (vezi Psalmul 91:15). Ai promis că prin puterea Duhului Tău cel Sfânt care locuiește în mine, eu pot fi eliberat din cercul vicios al ispitei, păcatului și eșecului (vezi Romani 8:2). Tu ai spus că dacă mă supun Ție, voi căpăta putere să mă împotrivesc diavolului și că el va fugi de la mine (vezi Iacov 4:7). Cuvântul Tău spune că mi-ai dat puterea de a doborî vechile mele întărituri mentale și de a lua în stăpânire orice gând nesupus, orice imaginație și orice pornire (vezi 2 Corinteni 10:5). Tu ai promis că prin citirea și meditarea la Cuvântul Tău în fiecare zi, eu voi deveni părtaș firii Tale dumnezeiești și voi învinge pornirile firii mele pământești (vezi 2 Petru 1:4). Tu ai promis că-mi vei întări gândirea, emoțiile și voința; că valoarea mea se va sprijini numai pe dragostea Ta pentru mine; că vei face nespus mai mult decât aș putea eu cere sau gândi – pentru că Tu lucrezi în mine (vezi Efeseni 3:14-21). Astăzi cer izbăvirea în Numele lui Isus Hristos, de sub puterea acestui obicei dăunător. Amin!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: Poți totul în Hristos, care te întărește!

„Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” (Exodul 24:2)

     Este esențial să stai singur în prezența lui Dumnezeu, dacă vrei să-I auzi clar vocea. Pentru generația de astăzi, împătimită de telefoane mobile și rețele de socializare, bombardată fără întrerupere de mass-media, acest concept poate fi greu de înțeles. Dar dacă nu vei sta singur cu Dumnezeu, nu vei ajunge nicăieri din punct de vedere spiritual. Îți dorești să-L urmezi pe Hristos cu toată seriozitatea? Știi ce făcea El? „Se ducea în locuri pustii şi Se ruga” (Luca 5:16) și „S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte” (Matei 14:23). Cum crezi că a devenit Iacov înșelătorul „Israel, cel ce luptă cu Dumnezeu?” (vezi Geneza 32:28). Biblia ne spune că „a rămas singur. Atunci, un om (un înger al Domnului) s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Victoriile spirituale cele mai mari se obțin în urma bătăliilor pe care te cheamă Dumnezeu să le duci… când ești singur cu El! El îți prezintă și îți clarifică planurile pe care le are pentru viața ta – atunci când nu este nimeni în preajmă. Asta pentru că El dorește să fii influențat mai mult de El, decât de ei! Când Dumnezeu te pregătește pentru o lucrare specială, va trebui să petreci timp în afara companiei celorlalți. În cartea Exodul, Dumnezeu a spus: „Numai Moise să se apropie de Domnul… poporul să nu se suie cu el.” După ce Ilie a stat o noapte singur în peșteră, Dumnezeu i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră…” (1 Împărați 19:11). Daniel „a rămas singur şi a văzut această mare vedenie” (Daniel 10:8). Iar Ieremia spune: „am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.” (Ieremia 15:17). Așadar, învață să faci deosebirea dintre singurătate și solitudine. Când Dumnezeu te cheamă deoparte, strânge tot ce poți din acea experiență și… treci la nivelul următor!

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea…” (Ioan 14:27).

     Dumnezeu îngăduie în viața noastră și împrejurări incomode sau apăsătoare… Dar ne promite în schimb că va fi cu noi în ciuda fricii noastre! Prezența și însoțirea lui Dumnezeu, și nu circumstanțele confortabile, sunt în măsură să ne întărească credința și să scoată la iveală ce e mai bun din noi. Dumnezeu i-a zis lui Avraam să-și lase familia bogată și locul de baștină și să meargă într-un ținut pe care nu-l cunoștea. Dumnezeu i-a spus că va fi tatăl unui „neam mare”, prin care va binecuvânta lumea. Avraam a ascultat, a plecat… și astfel s-a născut poporul evreu. Dumnezeu i-a zis lui Moise să se confrunte cu Faraon, cel mai mai puternic om de pe pământ și l-a asigurat că El Însuși îl va folosi ca să-și scape poporul. Moise a ascultat, și Dumnezeu i-a adus scăparea promisă. Dumnezeu i-a zis lui Iosua că dacă va fi puternic și curajos, când toți ceilalți doreau să se întoarcă în robie, El va merge cu ei și le va da țara. Iosua a fost puternic și curajos, iar Dumnezeu a mers El Însuși cu ei și le-a dat țara. Vedem din nou și din nou acest tipar repetându-se în Sfânta Scriptură. Tânărul David s-a luptat cu uriașul Goliat, Ilie l-a înfruntat pe Baal, Daniel a fost aruncat în groapa cu lei – și întotdeauna Dumnezeu a fost acolo, în mijlocul încercării și temerii lor. Și dacă spui că aceste relatări despre curaj sunt de domeniul trecutului, istoricul Everett Ferguson spune că mai mulți creștini au fost uciși pentru credința lor în ultimii 50 de ani, decât în primii 300 de ani de existență a Bisericii. Așadar, iată Cuvântul de azi de la Dumnezeu pentru tine: când oamenii nu te agreează, când primești un calificativ slab la locul de muncă, când te confrunți cu o boală incurabilă, sau când economia cade iar pensia ta este în pericol – Domnul spune: „Vă dau pacea Mea!”

„Tată, am păcătuit… împotriva ta…” (Luca 15:18)

     Știți cum începe pilda fiului risipitor (Luca 15:11-13): „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată…” Păcatul acestui tânăr a fost unul foarte grav! În societatea patriarhală a Orientului Mijlociu, lipsa de respect de care a dat dovadă acest fiu, față de tatăl său, depășește orice ne-am putea închipui. Ca fiu mai mic, el avea drept la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, cu alte cuvinte, el numai că nu i-a spus tatălui său: „Aș vrea să mori!” Dacă lucrul acesta ți se pare șocant, reacția plină de dragoste și de bunătate a tatălui său este și mai șocantă! Iar dacă ești dintre cei ce știu că L-au dezamăgit profund pe Dumnezeu, această reacție va fi o mare încurajare pentru tine. Când fiul rătăcitor s-a întors acasă – rușinat, lefter și dezgustat – Biblia ne relatează că: „tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult” (Luca 15:20). În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu-și ridica niciodată haina și nu alerga cu picioarele goale – niciodată! Ce a vrut Domnul Isus să ne transmită este următorul mesaj de mare valoare: în momentul în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa. Așadar, nu mai amâna și vino la El chiar astăzi!

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui…” (2 Corinteni 9:7).

     Noi dăruim din diferite motive, iar astăzi vom vorbi despre unele dintre ele: 1) Unii dăruiesc din vinovăție. Ei dăruiesc lucrării lui Dumnezeu pentru că s-ar simți prost dacă n-ar face-o! 2) Alții dăruiesc din lăcomie. Ei dăruiesc numai ca să primească și se bazează pe versete precum: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38). „Dar ce este greșit la acest fel de gândire?” – întrebi tu. Această gândire îl are în centrul său pe „eu” și nu pe „noi” sau „ei”! 3) Unii dăruiesc pentru a fi lăudați. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1). Pe Dumnezeu nu-L interesează cât dăruiești, ci de ce dăruiești. El privește dincolo de măsura dărniciei tale, la motivul din spatele ei. Dacă Îi dai lui Dumnezeu din lăcomie, din vinovăție sau din dorința de slavă, El va scrie un mare zero în contul tău. Domnul Isus a spus: „Când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:3-4). 4) Iar alții dăruiesc ca semn de mulțumire. Aceștia sunt oamenii care se întreabă: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12). Iar ei sunt darnici pentru că doresc să-și arate mulțumirea. Și tu trebuie să fii o astfel de persoană!