„Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă…” (Psalmul 112:8).

     Pentru a izbuti în viață, ar fi bine să ții cont de trei obstacole pe care trebuie să le dai la o parte: 1) Oboseala. Caii de curse aleargă aproximativ cu aceeași viteză; însă diferența dintre câștigarea și pierderea cursei depinde de „inima” lor. Așadar, uită-te în inima ta astăzi și vezi cum stai cu dedicarea. Biblia spune: „Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:35-36). 2) Teama. Când vorbim despre dedicare, există 4 feluri de oameni. a) Șovăielnici: oameni care nu au nici un scop și care nu-și iau angajamente. b) Fricoși: oameni care nu știu dacă își vor atinge scopurile, așa că le este teamă să-și ia angajamente. c) Lași: oameni care se îndreaptă spre scop, dar care renunță când drumul devine anevoios. d) Curajoși: oameni care își stabilesc scopuri, își iau angajamente și plătesc prețul pentru a le îndeplini. În care din cele 4 categorii te încadrezi? Teama și credința vor fi mereu prezente în viața ta, și cea pe care o alegi va determina dacă vei reuși sau vei eșua. 3) Mulțumirea de sine. Omul de afaceri Ray Kroc a spus: „Câtă vreme ești verde, crești. De îndată ce te-ai copt, începi să putrezești.” Dacă ești înțelept, îți vei lua perioade de timp pentru odihnă, ca să te reîmprospătezi, să te reînnoiești și să te refocalizezi. Dar nu trebuie să te mulțumești cu izbânda de ieri sau să te cantonezi în avântul de astăzi. Fă și tu acest lucru, la fel ca Pavel: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14). Amin!

„Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste”. (1 Ioan 4:8)

     Dragostea nu este doar un substantiv; dragostea este și un verb. Nu este ceea ce gândești sau simți; este ceea ce faci. Când Maica Tereza a ajuns în Calcutta, în 1948, unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut a fost să ia 5 copii abandonați și să-i ducă în „școala” ei. În mai puțin de un an, ea avea 41 de ucenici care învățau lecții de igienă în sala ei de clasă, dintr-un parc public. În scurt timp, lucrarea ei a devenit cunoscută drept „Misionarii carității.” După 2 ani, atenția lor s-a îndreptat spre îngrijirea celor aflați pe patul de moarte… La un moment dat, un cerșetor muribund a fost luat de pe un morman de gunoi și adus la ea. Foamea și suferința îl aduseseră într-o condiție jalnică. Maica Tereza l-a dus acasă și l-a așezat pe pat. Când a încercat să-l spele, a descoperit că trupul său scheletic era acoperit de viermi. Bucăți de piele s-au desprins în timp ce-l îmbăia. Bărbatul și-a revenit încet în simțiri. Într-o stare de semiconștiență, bărbatul a întrebat: „De ce faceți asta?” Maica Tereza a răspuns prin două cuvinte care au reprezentat moto-ul vieții sale: „Din dragoste!” Omule ocupat, e ușor să-i vezi pe oameni ca pe niște ființe care deranjează, irită, îți stau în drum și te împiedică să-ți faci lucrul tău… Partea dificilă este că trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și calculelor tale egoiste, și să-i iubești. Poate crezi că nu e mare lucru! Dar ia aminte la ceea ce spune Biblia (1 Ioan 4:7-8): „Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”

„Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia…” (Proverbele 3:3).

     Înainte de a lua masa de Paște, toți ucenicii uitaseră că ar fi trebuit să spele picioarele Învățătorului. Jenant, nu-i așa? Și după ce Domnul Isus le-a explicat că pâinea și vinul simbolizează moartea Lui pe cruce, ei au început să se certe cine va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. Șocant, nu-i așa? Domnul Isus știa că peste câteva ore ei aveau să adoarmă în Grădina Ghetsimani, în loc să se roage alături de El. Știa și că Petru urma să se lepede de El… Grav de tot, așa-i? Cu toate acestea, ce calificativ le-a dat Domnul Isus? Niciunul! El nu etichetează oamenii. Nici tu nu trebuie s-o faci. Vei găsi odihnă în sufletul tău când nu le vei da oamenilor calificative și când vei începe să-i iubești așa cum sunt, și până vor deveni ce trebuie să fie… În loc să-i mustre pe ucenici, Domnul Isus i-a felicitat, i-a răsplătit, i-a promovat și i-a plasat într-un loc de onoare și glorie: în ceruri. Chiar dacă ei nu I-au spălat picioarele, El tot a dorit să mănânce Paștele cu ei (vezi Luca 22:15). Hrănit de dragostea lor, El le-a spus: „Voi sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. De aceea vă pregătesc Împărăţia… ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie…” (Luca 22:28-30). În cea mai chinuitoare noapte a Sa, El le-a împărțit daruri și le-a oferit tinerilor ucenici mai mult decât le-a oferit cineva vreodată în materie de onoare și slavă. În ochii Săi, toți au fost importanți. El nu i-a răsplătit în funcție de faptele lor, ci după dragostea care-i motivase să lase totul în urmă și să meargă după El până la capăt. Reimar Schultze a spus: „Nu-ți impune standardele. Lucrul acesta te poate duce la pierzare!” Așa cum Isus și-a iubit ucenicii atunci, la fel îi iubește și acum. Așa că, nu mai eticheta și nu mai căuta nod în papură, nici la tine și nici la ceilalți!

„Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte…” (Psalmul 49:3).

     Biblia ne spune că trebuie să rostim cuvinte pline de har când ne deschidem gura. Iar acest lucru înseamnă că scopul nostru, într-o conversație, trebuie să fie întotdeauna acela de a scoate la iveală ce e mai bun din ceilalți, nu să-i denigrăm sau să-i oprim să vorbească. O bună comunicare stă la baza unei bune prietenii, așadar trebuie să ne exprimăm clar punctul de vedere referitor la limitări personale, convingeri, valori și dorințe. În același timp, este adevărat că problemele date uitării sunt mai numeroase decât cele rezolvate, însă relațiile sănătoase cer uneori o confruntare sănătoasă. Există un moment potrivit și o modalitate potrivită de-a o face. Când ai de-a face cu o situație dificilă, roagă-te și bazează-te pe acest verset (din Psalmul 49:3): „Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.” Cuvintele noastre reprezintă mijlocul de transport prin care ne redăm gândurile, iar limba reprezintă șoferul. Așadar, dacă nu-ți dorești să ajungi pe un drum greșit sau să naufragiezi, roagă-te: „Doamne, dă-mi cuvinte de înțelepciune. Ajută-mă să spun ce trebuie, când trebuie!” Duhul Sfânt este un foarte bun instructor! El te va conduce, te va instrui și va lucra cu tine până vei pricepe. El te va ajuta să crești în har până vei ajunge la maturitate în relațiile tale, așa încât să poți spune: „Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa” (Proverbele 8:8-9). Iar când poți spune lucrul acesta, vei ști că ai crescut spiritual!

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre…” (Deuteronomul 29:29).

     Când nu înțelegi ce se întâmplă în viața ta, începe de la ce știi cu certitudine; și anume, că Dumnezeu este bun în orice vreme și că „bunătatea Domnului ţine în veci…” (Psalmul 103:17). El nu este schimbător. El nu te binecuvântează astăzi, pentru ca mâine să te abandoneze. Din contră „bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă…” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Există lucruri pe care Dumnezeu alege să ni le descopere, dar pe altele – „lucrurile ascunse” – nu, spre binele nostru. Scriitoarea Beth Jones ne-a lăsat aceste cuvinte: „Dacă Dumnezeu ne ascunde ceva, o face spre binele nostru și spre binele altora. De exemplu, El nu ne învinovățește, nu le spune altora și nu ne dezvăluie păcatele, slăbiciunile, necredința, pofta, egoismul sau mândria. Când se întâmplă anumite lucruri, Dumnezeu știe de ce. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului. Și când El ne descoperă ceva, o face pentru că dorește să umblăm în acel adevăr prin credință. De exemplu, El Își descoperă caracterul și voia în Cuvântul Său… ca să putem trăi prin credință, știind că El este bun, drept, iubitor, darnic, milostiv, credincios, îndurător, răbdător… și că El dorește să ne mântuiască, să ne vindece, să ne răscumpere, să ne restaureze, să ne sfințească și să ne binecuvânteze! Lucrurile descoperite sunt ale noastre. Când nu știm de ce, iată ce știm sigur. Cuvântul lui Dumnezeu este mai adevărat decât circumstanțele sau experiențele noastre, și pentru că El știe totul despre noi, asta nu înseamnă că trebuie să ne și spună totul! Mai știm că atunci când lucrurile par rele, Dumnezeu este în continuare bun. El dăruiește, nu ia; El binecuvântează, nu blestemă… și indiferent ce se întâmplă sau nu se întâmplă, la sfârșitul zilei – tot suntem învingători!”

„Cine seamănă mult, mult va secera”. (2 Corinteni 9:6)

     Jim Penner povestește: „Într-o zi geroasă de iarnă, mama ne-a dus cu mașina la biserică, pe mine și pe sora mea. Pentru că locuiam la poalele Munților Stâncoși, eram obișnuit cu alunecările și derapajele. Îmi amintesc că mama era tensionată și speram că are suficientă îndemânare ca să poată lua curba fără să intre în camioneta din fața noastră. Cauciucurile mașinii erau uzate – iar cauciucurile noi erau la coada listei noastre de priorități. Casa și hrana erau prioritățile cruciale! Când mama a pus un plic la colectă, în acea zi, m-am gândit că acei bani se puteau utiliza mai cu folos în altă parte, decât la biserică. Cu toate acestea, ea dădea zeciuială! Cu siguranță că Dumnezeu ar fi înțeles că aveam atâtea nevoi în familie. Dar mama manifesta așa o mulțumire… o pace care depășea înțelegerea… ea chiar dăruia Domnului cu bucurie! La sfârșitul serviciului, un slujitor al bisericii a venit la ea și i-a spus: „Văd că aveți cauciucurile uzate la mașină – treceți mâine pe la magazinul meu și o să vă dau niște cauciucuri pentru zăpadă.” Mama a răspuns: „Dar nu vi le pot plăti!” „Nu e nici o problemă, a răspuns el, vreau doar să vă ajut.” În acea zi am fost martorul a două niveluri de dărnicie: mama, cu zeciuiala ei, și un om cumsecade care a dorit să ajute o altă ființă umană.” Lucrurile mari își au rădăcina în lucrurile mici și „cine seamănă mult, mult va secera.” La rândul său, John Mason spunea: „Tărâmul minunilor lui Dumnezeu are întotdeauna de-a face cu înmulțirea. Să zicem că un bob de grâu produce o tulpină cu două spice și fiecare spic are 200 de boabe. Din acele 400 de boabe rezultă 400 de tulpini cu 160.000 de boabe – și toate acestea, de la un singur bob. Unele binecuvântări sunt de natură materială, altele spirituale. Nu știm întotdeauna ce ne lipsește cel mai mult, dar Dumnezeu știe, și un spirit generos va face să se deschidă zăgazurile cerului!” Așadar, dăruiește și vei fi răsplătit de Domnul.

„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace”. (Romani 8:6)

     Pesimismul ne afectează din punct de vedere spiritual, mental, emoțional și fizic. Negativismul este asociat direct cu bolile de inimă, cu deficiențele sistemului imunitar și cu diminuarea abilității de a gestiona durerea fizică. Celebra clinică Mayo a desfășurat un studiu, timp de 30 de ani, pe 800 de pacienți – și rezultatele sunt grăitoare. Riscul ca persoanele pesimiste să moară prematur a fost cu 19% mai mare decât în cazul persoanelor optimiste din grup. În cartea sa „Learned Optimism: How to Change Your Mind and Your Life” (Învață să fii optimist: cum să ne schimbăm mintea și viața), Dr. Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania a conchis că optimismul și pesimismul ne afectează sănătatea aproape la fel de clar ca factorii fizici. Nu-i așa că ai spus de multe ori: „M-am îmbolnăvit de moarte din cauza asta”? Atunci fă ceva în această privință – rapid! Dacă rămâi prea mult timp cu acest gând, s-ar putea să devină realitate! Una dintre marile descoperiri ale științei medicale moderne este aceea că vorbele pe care le rostim nu-i afectează doar pe ceilalți, ci și pe noi. Și uneori ne afectează chiar mai mult! Cuvintele au putere! Noi credem și interiorizăm ceea ce spunem în mod repetat. Asta înseamnă că avem harul de la Dumnezeu de a ne schimba percepția despre propriile noastre abilități, de la daruri limitate la daruri nelimitate. Să explicăm clar ce înseamnă și ce nu înseamnă lucrul acesta. Nu înseamnă că poți cânta la chitară ca Eric Clapton sau că poți picta ca Van Gogh doar pentru că te-ai hotărât sau pentru că vrei asta. Dar înseamnă că poți să faci tot ce ți-a spus Dumnezeu să faci prin Cuvântul Său. Indiferent care ar fi lucrul acesta, El îți va da putere. Și asta se va întâmpla – când ceea ce rostești cu gura este în acord cu Scriptura!

„Orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

     Vorbirea de sine pozitivă nu este un concept nou, ci un concept biblic. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat…vrednic de cinste, tot ce este… drept… curat… vrednic de iubit… vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Iată trei căi prin care poți ajunge la asta: 1) Evită comparațiile. Fiecare dintre noi este înzestrat cu propriul set de competențe. Tu ești unic. Felul în care faci tu lucrurile poate fi diferit de tehnicile folosite de ceilalți, dar asta nu înseamnă că e greșit. După cum spune și proverbul: „Câte bordeie, atâtea obiceiuri.” Comparația este un lucru neînțelept, nedrept și dă naștere la negativism. Întotdeauna va exista cineva mai bun decât tine; chiar și campion mondial vei fi doar pentru un timp, pentru că la un moment dat altul îți va lua locul. Chiar nu ai nevoie de o altă coroană, vei avea una în cer! 2) Adaugă nădejdea. Biblia spune despre Avraam: „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” (Romani 4:18). Iar psalmistul a lăsat scris: „Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:5). Există putere în cuvântul „iarăși”. El îți poate transforma perspectiva lui „nu pot” în atitudinea „dă-mi puțin timp, și pot!” Diferența este subtilă, dar profundă. 3) Poartă-te și acționează pozitiv, pentru a deveni o persoană pozitivă. În cartea sa: „Winning the Stress Challenge” (Cum să învingi provocarea stresului), Dr. Nick Hall vorbește despre un studiu care confirmă că semnalele transmise creierului cuiva, atunci când are un anumit comportament, provoacă schimbări similare la nivel fizic și mental, celor provocați prin răspunsuri emoționale reale. Cu alte cuvinte, când afișezi o figură veselă, ea te poate face să te simți într-adevăr vesel!

„Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios”. (Iov 9:27)

     Trebuie să recunoaștem că uneori viața este grea. Iar unii dintre noi au o viață chiar mai grea decât alții. De aceea Biblia spune că „plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:4). Dar ce se întâmplă dacă te plângi mereu? Cum poți atenua încordarea și vlăguirea pe care o produce vorbirea negativă cu tine însuți? Iată trei măsuri: 1) Reteaz-o de la rădăcină. Învață să recunoști sporovăiala lăuntrică negativă din clipa în care începe, și pune-i capăt imediat! Ia „drujba” dacă trebuie! Dacă crezi că te ajută, ridică mâinile în semn de „time-out” (pauză), ca un gest fizic. Și nu te opri aici! Înlocuiește gândurile negative cu versete biblice: „Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” (Proverbele 21:23). 2) Ajustează-ți abordarea! Știi ce spune doctorul când îți face o injecție: „Vei simți o mică înțepătură!”, după care te împunge cu acul… Împrumută-i tehnica și diminuează efectul vorbirii negative – limitând-o la expresii care nu intimidează. De exemplu, cuvântul „imposibil” este ca un zid de cărămidă în comparație cu expresia „va fi nevoie de puțin efort.” Nu-i așa că preferi să abordezi un proiect „provocator” și nu unul „irealizabil”? 3) Fii tu însuți prietenul tău cel mai bun. Dacă folosești tonul vocii celui mai bun prieten al tău, el se va suprapune intenționat peste acel ton negativ asurzitor din lăuntrul tău. Vorbește cu tine însuți așa cum ai vorbi cu cel mai bun prieten al tău. Fă și tu ce a făcut David: Biblia spune că „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.” (1 Samuel 30:6). Resetează-ți gândirea! Reprogramează-ți gândurile. În Cuvântul lui Dumnezeu există putere. Așadar, tot ceea ce spune El despre tine, începe să spui și tu același lucru – și vei vedea cum viața ta se va schimba în bine!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Chiar dacă nu poți alege și nu poți controla circumstanțele în care te găsești, totuși ai puterea de a decide cum vei reacționa la ele. Apostolul Pavel se afla în închisoare când a scris: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4). Dacă faci parte din categoria celor care au o perspectivă pesimistă asupra vieții, dacă de cele mai multe ori vorbești și acționezi într-un mod negativist, atunci trebuie să știi că acest lucru este periculos. De ce? Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Asta înseamnă că felul tău de a vorbi te poate duce la moarte, sau te poate duce la viață. E un adevăr biblic! Problema este că nu ne dăm seama întotdeauna când ne angajăm într-un dialog negativist cu noi înșine, pentru că a devenit deja un obicei. Ajungem să dezvoltăm în mod inconștient o viziune pesimistă cu privire la noi înșine și spunem lucruri precum: „Nu-s în stare de nimic” sau „E prea greu; de ce să mai încerc?” Ne mulțumim cu înfrângerea, când de fapt, prin câteva ajustări minore de atitudine, am putea deschide ușa unor posibilități uimitoare. Partea cea mai rea a vorbirii cu noi înșine este că nu ne limităm doar pe noi, ci Îl limităm și pe Dumnezeu (vezi Geneza 18:14). În calitate de copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, în noi locuiește puterea Duhului sfânt care ne ajută să avem o gândire sănătoasă, o vorbire mai bună și o purtare mai bună. Scrie în Biblie despre așa ceva? Da, iată cuvintele apostolului Pavel: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor!” (Efeseni 3:20-21). Așa că, oprește-te și declară: „Orice spune Dumnezeu despre mine, voi spune și eu!” Și închei cum am început, cu versetul extraordinar care poate să-ți dea imboldul și forța necesare: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”