„Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul…” (Faptele Apostolilor 15:39)

     Apostolii Pavel și Barnaba au călătorit și au slujit împreună, s-au îmbărbătat unul pe celălalt, au îndurat persecuția cot la cot și i-au câștigat pe mulți pentru Hristos. Dar și cele mai bune relații pot avea sincope, și nici ei nu au făcut excepție. „Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul.” Pavel și Barnaba nu intenționaseră vreodată să se rănească unul pe altul. Amândoi erau oameni cumsecade și Împărăția lui Dumnezeu era prioritatea principală pentru amândoi. Dumnezeu l-a ales însă pe Pavel să ducă Evanghelia la Neamuri. Iar în Biblie citim despre Barnaba că era „un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă” (Faptele Apostolilor 11:24). Amândoi au fost de acord cu privire la următoarea misiune: vizitarea bisericilor unde au slujit mai demult. Dar au avut păreri diferite în privința însoțitorilor. Barnaba voia să-l ia cu ei și pe Ioan Marcu. Dar Pavel nu-l mai dorea, deoarece acesta îi părăsise pe câmpul de misiune. Și de multe ori se întâmplă să fim de acord cu privire la ce trebuie făcut, dar să avem altă părere despre modul în care s-o facem. Natasha Robinson menționa două lucruri importante: 1) Să recunoaștem când Dumnezeu aduce o relație în punctul ei final și să nu încercăm să-i transformăm pe „sezonieri” în prieteni pe viață. Când El trimite anumite persoane în viața noastră, El nu o face neapărat cu titlu permanent. Cu toate acestea, noi îi iubim, ne atașăm de ei și ne este greu să renunțăm la ei când a sosit timpul. 2) Când te desparți de cineva, desparte-te complet și nu lăsa mânia să te facă să păcătuiești. Să nu uităm că suntem ființe emoționale. Ne umplem de amărăciune cu ușurință, dorim să ne spunem punctul de vedere și ajungem la diviziune. Cum trebuie să procedăm, deci? Să rămânem „credincioşi adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15). Refuză să-l vorbești de rău pe celălalt, și Dumnezeu te va onora. Și chiar dacă persoana respectivă va vorbi împotriva ta, Dumnezeu știe și Se va îngriji de asta!

„Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.” (Eclesiastul 11:4)

     Autoarea Betty Mahalik spune că în zilele și vremurile pe care le trăim astăzi, suntem asaltați cu mesaje de tipul: „Viața mea ar fi perfectă dacă aș avea un alt loc de muncă, o altă casă, un alt nas, o altă soție/un alt soț, un alt cont bancar. (completează tu restul). Sau dacă aș fi ca vedeta X (spune-i tu numele) a cărei viață pare a fi foarte ordonată și perfectă. Ei bine, săptămâna aceasta, am încetat cu văicăreala de tipul „viața mea ar fi perfectă dacă” și am început să repet: „viața mea este perfectă.” Există vreo diferență? Există trei diferențe: 1) Trăiești în prezent; 2) Ai o atitudine mulțumitoare; 3) Îți desfășori activitatea cu ce ai la îndemână acum. Când suntem prinși în capcana „viața mea ar fi perfectă dacă”, pierdem legătura cu prezentul și nu mai putem fi mulțumitori. Gândește-te puțin: e greu să fii mulțumitor pentru ceva ce nu ai, iar ceea ce nu ai e situat undeva pe „tărâmul viitorului.” Privește în jurul tău: ai un acoperiș deasupra capului și ai ce mânca? Ai prieteni buni sau relații apropiate? Dacă răspunsul este da, fii mulțumitor! Probabil că te gândești: „Da, dar vreau să am mai mulți bani, o relație mai bună, mai mult timp pentru călătorii, să fiu mai slabă, ori mai musculos…” sau orice altceva. Nu mai da atenție lucrurilor care îți lipsesc, și începe să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le ai deja!” Biblia spune: „Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.” Dacă pretinzi perfecțiune și nimic mai puțin de-atât, vei continua să te alegi cu nimic. Faptul că „noi suntem lucrarea Lui” (Efeseni 2:10), înseamnă că tot ce avem și facem este întotdeauna lăudabil; oricum, niciunul nu vom atinge perfecțiunea de partea aceasta a cerului. Dar stai liniștit, deoarece (vezi Coloseni 2:10) Hristos ne-a îmbrăcat în neprihănirea Sa și ne-a făcut „desăvârșiți în El”!

„Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea”. (Iov 29:24)

     Un pastor care slujise vreme de 12 ani într-o biserică, povestea că avea obiceiul ca duminica dimineața, în timpul slujbei, să-i cheme pe copii în față chiar înainte de predică și apoi aceștia să meargă la „grupele de copii” care erau concepute special pentru ei. Copiii treceau pe lângă amvon și el le zâmbea fiecăruia în parte. Primea și el multe zâmbete. „Era unul dintre punctele culminante ale întâlnirii, pentru mine!” și-a amintit el. Însă, într-o duminică, se pare că a „ratat” un copil, și nu i-a zâmbit… O fetiță de 4 ani, cu părul creț, a fugit în sală și s-a aruncat în brațele mamei sale, suspinând de parcă cineva i-a frânt inima. După serviciu, pastorul s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Mama i-a explicat pastorului ceea ce i-a spus fetița: „I-am zâmbit lui Dumnezeu, dar El nu mi-a zâmbit înapoi!” Pastorul a reflectat o clipă la ceea ce auzise și a spus: „Pentru acea fetiță, eu am fost înlocuitorul lui Dumnezeu. Greșisem, când nu i-am zâmbit, și atunci lumea ei s-a întunecat!” Așa că, în timpul acestei zile, adoptă strategia zâmbetului. Poate vei spune: „Am mai multe necazuri decât Iov, deci nu am pentru ce să zâmbesc!” Iov a experimentat mai multe necazuri în câteva luni decât vom experimenta majoritatea dintre noi într-o viață. Dar deși era distrus, el și-a ridicat ochii spre alții. Deși era disperat, i-a încurajat. Cum a reușit? Bazându-se pe Dumnezeu! El spune (Iov 29:23-24): „Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Când li se muia inima, le zâmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” Așadar, azi – zâmbește!

„Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).

     Psalmistul David a scris: „Eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!” (Psalmul 84:10). În acord cu aceste cuvinte, Joni Eareckson Tada a scris: „Elsie conduce un centru pentru tinerele care au renunțat la viața de prostituție și de traficante de droguri pe străzile Hollywood-ului. Ea merge pe străzi, propovăduiește Evanghelia și le conduce pe aceste fete la Hristos. Dacă aceste fete, proaspăt convertite, doresc să-și schimbe viețile și să se dedice unor noi responsabilități, ele au un loc în căminul lui Elsie. Pam este una dintre ele. Ea este o creștină cu spirit blând, dar are urme de lupte cu cuțitul pe trupul său și de ace de heroină. Brațele sale sunt pline de tatuaje. I-am simțit bucuria și profunda apreciere când a explicat care-i sunt atribuțiile: „Frec toaletele și băile. Asta e slujba mea și îmi place”! Această femeie tânără era atât de mulțumitoare că are unde să stea, că mediul ei este sigur și că poate să fie folositoare Împărăției lui Dumnezeu, încât o zi de slujire în căminul lui Elsie era mult mai bună decât o mie de zile trăite în goana sordidă după plăceri distrugătoare! Spiritul ei smerit față de îndatorirea sa și plăcerea pe care o simțea când curăța toaletele izvorau din conștientizarea rolului său în trupul lui Hristos. Puțini credincioși au un trecut ca al lui Pam, însă zilnic fiecare dintre noi ne suflecăm mânecile pentru a face treburi de slugă, ori sarcini domestice: schimbăm uleiul de la mașină, schimbăm cartușul de la imprimantă, schimbăm scutecele pruncilor sau ale celor vârstnici.” Așadar, care este atitudinea ta față de sarcinile înjositoare? Când „Îl slujești pe Domnul cu bucurie” (vezi Psalmul 100:2), găsești împlinire în fiecare dintre sarcinile de zi cu zi – pentru că îți aduci aminte pentru cine lucrezi!

„Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui”. (Psalmul 34:6)

     Dumnezeu este la depărtare de… o rugăciune de noi! J.C. Penny nu mai este pe pământ, dar mii de magazine din America și din lume îi poartă în continuare numele. De când era copil, a fost interesat de un singur lucru: să câștige bani. A lucrat ca funcționar, cu un salariu de 6 dolari pe săptămână, dar ambiția sa era să câștige 100.000 de dolari. Când și-a atins acest obiectiv, a resimțit o oarecare satisfacție, dar numai temporar – și în scurt timp a decis că trebuie să ajungă la 1 milion de dolari! Apoi în viața lui a apărut o tragedie: soția sa a contactat o răceală care s-a transformat în pneumonie, iar aceasta i-a cauzat moartea. El a spus mai târziu: „Când a murit ea, lumea s-a prăbușit în jurul meu. Pusesem bazele unei mari companii, eram un om de succes în ochii oamenilor, acumulasem bani – dar care a fost scopul tuturor acestora? M-am simțit batjocorit de viață, și chiar de Dumnezeu!” În scurt timp, el a ajuns la ruină financiară și a căzut într-o depresie profundă. În acel moment, el s-a întors la Dumnezeu și a experimentat o transformare miraculoasă. El va declara apoi: „Când Dumnezeu m-a smerit și am ajuns să conștientizez faptul că depind de El, a fost ca o lumină care mi-a înseninat ființa. Nu pot s-o descriu altfel, decât ca pe-o iluminare spirituală care mi-a schimbat viața!” Lucrurile s-au năruit și în viața ta? Ești căzut, și te întrebi dacă vei mai fi în stare, vreodată, să te ridici? Întoarce-te la Dumnezeu; doar o rugăciune te desparte de El. Psalmistul David te încurajează s-o rostești, pentru că atunci „Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.” Ce a făcut Dumnezeu pentru David și pentru atâția alții, va face și pentru tine – astăzi!

„Rugaţi-vă neîncetat”. (1 Tesaloniceni 5:17)

     Iată două lucruri uimitoare cu privire la rugăciune: 1) Dumnezeu ascultă atunci când ne rugăm! „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (vezi Marcu 11:24). Este posibil să nu ai prea multă influență în societate, dar când te apleci în rugăciune, Dumnezeu ascultă. 2) Ne rugăm prea arareori! Noi avem cel mai mare privilegiu pe care ni-l putem imagina: avem acces la centrul de control al universului! Și cu toate acestea, îl folosim așa de rar! Iar lenea noastră în rugăciune Îl surprinde pe Dumnezeu. Iată ce ne spune Dumnezeu prin profetul Ezechiel: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!” (Ezechiel 22:30). Când a aflat că Sodoma și Gomora urmau să fie distruse, Avraam nu s-a grăbit să anunțe locuitorii celor două cetăți. Nu, el a ales „să stea înaintea Domnului” (vezi Geneza 18:22). Când Dumnezeu a spus că vițelul de aur va cauza pedeapsa cu moartea pentru întregul popor Israel, Moise a mijlocit și i-a salvat. O parafrazare a versetului 11 din Exodul 32 spune așa: „Moise a încercat să-L liniștească pe Dumnezeul său.” Fineas, nepotul lui Aaron, L-a rugat pe Dumnezeu să nu trimită urgia și a fost ascultat (vezi Psalmul 106:30). S-ar putea să te întrebi: „De ce trebuie pus un accent așa de mare pe rugăciune?” Simplu: pentru că atunci când lucrăm, noi lucrăm… dar când noi ne rugăm, Dumnezeu lucrează! Sfânta Scriptură atribuie rugăciunii puteri care ne taie respirația: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19). Cunoașteți vreo altă activitate care să promită asemenea rezultate? Ne-a chemat oare Dumnezeu să predicăm neîncetat? Nu! Sau să avem întâlniri de comitet și grupe de studiu biblic neîncetat? Nu! Dar El ne-a chemat să ne rugăm neîncetat. Ajută-ne, Doamne!

„Te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:3).

     Dumnezeu a spus poporului Său: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19). Deci, dacă ești în căutarea unei viziuni de la Dumnezeu sau dacă te rogi s-o extindă pe cea pe care ți-a dat-o deja, tu trebuie să-i faci loc la nivel mental. „Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitorile locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga” (Isaia 54:2-3). Cineva a spus că visele vin întotdeauna cu o mărime mai mare, ca să-ți vină bine când vei crește! Nu te mulțumi cu mediocritatea – la locul de muncă, în relații sau în umblarea ta cu Dumnezeu. Mark Twain a spus: „Peste douăzeci de ani vei fi mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât de cele pe care le-ai făcut. Așa că dezleagă parâmele. Depărtează-te de portul în care stai ancorat în siguranță. Prinde vântul. Explorează. Visează. Descoperă!” Chiar dacă în trecutul tău ai avut o dependență, sau ai suferit de sărăcie, depresie, abuz sau stimă de sine scăzută, Dumnezeu te poate ajuta să te ridici și să pui capăt mentalității de om învins. În vremurile biblice, din pieile animalelor se făceau recipiente pentru băutură. La început, ele erau flexibile și se putea lucra ușor cu ele, dar cu timpul, deveneau rigide și își pierdeau extensibilitatea. De aceea Domnul Isus a spus: „…Nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi…” (Matei 9:17). Aruncă deci burdufurile vechi! Dumnezeu nu va infuza idei noi într-o minte fosilizată, dar îți va schimba viața, când gândirea ta va fi în acord cu a Sa!

„Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul…” (Faptele Apostolilor 13:2).

     Sunt cuvintele scrise de Luca, în Sfânta Scriptură: „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece” (Faptele Apostolilor 13:2-3) Cel puțin trei lucruri putem învăța din textul acesta: 1) Barnaba și Saul se aflau la biserică (slujeau), atunci când i-a chemat Dumnezeu. Duhul Sfânt vorbește și astăzi când ne strângem laolaltă să ne rugăm, să ne închinăm și să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Unul dintre motivele pentru care nu avem o direcție clară în viețile noastre este că nu ne aflăm în locul în care Dumnezeu ne poate vorbi în mod obiectiv prin Cuvântul Său, și în mod subiectiv prin Duhul Său. 2) Chemarea lor a fost confirmată de slujitorii bisericii. Cei care și-au pus mâinile peste Pavel și Barnaba, confirmându-le chemarea, erau slujitorii bisericii din Antiohia, care și-au pus timp deoparte ca să se roage, să postească și să caute voia lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt un dar! Ei nu-ți vor spune ce vrei tu să auzi, ci îți vor spune ce trebuie să auzi. Ei te vor sfătui, te vor mustra și te vor mângâia, când vei avea nevoie, și vor confirma voia lui Dumnezeu cu privire la tine. Așadar, ai tu astfel de relații în viața ta? Dacă nu, ocupă-te de asta și caută-le! 3) Dumnezeu nu Se joacă „de-a v-ați ascunselea” cu voia Sa pentru viața ta. Dumnezeu i-a chemat pe Pavel și pe Barnaba pe nume. Da, El îți știe numele, știe unde locuiești și în ce situație te afli. Ghedeon treiera grâu într-un teasc (pentru a-l ascunde de madianiți), iar Petru se afla la pescuit – când i-a chemat Dumnezeu. Lipsa ta de experiență în lucrare nu-L limitează pe Dumnezeu. De ce? Deoarece Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, ci El îi califică pe cei chemați! Așadar, așteaptă să auzi glasul Domnului, și – la vremea potrivită – El te va chema!

„Ca să deosebiţi lucrurile alese…” (Filipeni 1:10).

     „Lucrurile alese” implică două condiții importante: timp suplimentar și efort suplimentar. Iar consecința va fi că vei merge până la capăt, și nu până unde îți dictează alții, întrucât consideri că este o chestiune de caracter și integritate. Nu vorbim aici despre lupta pentru a fi perfect. Obsesia asta poate conduce la nebunie, atât pentru tine, cât și pentru cei din jur. Perfecționismul are la bază autocentrismul. El caută aprobare și aplauze. Scopul tău trebuie să fie acela de a îndeplini orice sarcină sau orice demers ca și cum Dumnezeu Însuși ți l-ar fi cerut, și El ți-ar evalua și ți-ar răsplăti performanța. Proverbul „Fă binele și așteaptă răul” nu se aplică atunci când e vorba despre Dumnezeu; El nu uită nicio lucrare sau activitate de-a ta, și te va răsplăti. Așa că: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23-24). Asta înseamnă să-ți îndeplinești datoria în cel mai bun mod posibil, chiar și când șeful nu e prin preajmă. Și încă un gând important: evită persoanele care au obiceiuri proaste la locul de muncă, și de asemenea pe cei care îți disprețuiesc eforturile de a atinge excelența. Chiar vrei să fii ca ei?! Împlinești tu în viață scopurile pe care ți le dorești? Dacă Dumnezeu este Tatăl tău ceresc, atunci tu Îi porți numele! Și ar trebui să exclami: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!” (Psalmul 8:1). Așadar, rostește azi, acum această rugăciune: „Tată, dăruiește-mi te rog preocuparea și puterea de a atinge excelența în tot ceea ce fac! Ajută-mă să conștientizez prezența Ta iubitoare, ca să pot face totul ca pentru Tine, nu ca pentru oameni. În Numele Domnului Isus, Amin!”

„Am aflat că… la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.” (Daniel 5:14)

     Chiar dacă Daniel trăia în robie, el a refuzat să fie mulțumit cu mediocritatea. Lucrul acesta l-a adus în atenția regelui Babilonului, care a spus: „Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.” Ce CV! Ce reputație! Și ce mustrare, pentru aceia dintre noi care preferă doar să supraviețuiască! Biblia spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând” (Proverbele 22:24). Calea prin care te poți face remarcat și prin care poți avansa în viață este prin studiu, prin creșterea și perfecționarea setului de competențe. Întrebare: Ai o atitudine mediocră față de locul de muncă, față de relații și față de viață în general? Dacă așa stau lucrurile, gândește-te la frustrarea ta, dacă cei ce te servesc la masă ar avea atitudinea „merge și așa.” Dacă chelnerul ți-ar aduce mâncarea rece, sau băutura într-un pahar murdar? Crezi că te-ai plânge? Dacă răspunsul este da, imaginează-ți cum se simt oamenii când tu le oferi lucruri de proastă calitate și o atitudine de „puțin îmi pasă!” Se spune că „excelența este ea însăși răsplata.” Da, vei fi răsplătit pentru excelență, însă cea mai mare răsplată va fi să știi că ai dat tot ce ai avut tu mai bun! Aristotel a spus: „Noi suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența este, deci, nu un act, ci un obicei.” Observă viețile celor ce excelează în domeniile lor. Studiază-le obiceiurile și învață din ele. Identifică trăsăturile lor de caracter și caută să le dezvolți și în viața ta. De ce? Deoarece numai când îți dai toată silința să crești, Dumnezeu îți va încredința și mai mult!