„Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

     Dave Dravecky a fost un mare jucător de baseball în echipa San Francisco Giants, în anii 1980. În 1988, doctorii i-au descoperit o tumoare la brațul pe care îl folosea la aruncare, iar în 1991, brațul a trebuit să fie amputat. În cartea sa: „When You Can’t Come Back’’ (Când nu te mai poți întoarce – n.tr.), el vorbește despre sentimentul pierderii. „Îmi este dor să fac lucruri cu ambele mâini și – firește – îmi e tare dor de baseball. În filmul „Field of Dreams” (Câmpul viselor – n.tr.) există o scenă în care Joe Jackson cel desculț – unul dintre cei opt jucători, din echipa Chicago White Sox, excluși din baseball pentru că au participat la o conspirație prin care echipa a pierdut Campionatul mondial din 1919 – a spus: „Faptul că am fost dat afară din baseball a fost ca și cum o parte din mine mi-a fost amputată. Mă trezeam noaptea cu mirosul terenului de baseball în nări și cu răcoarea ierbii pe picioare. Am iubit cu adevărat acest joc. Aș fi jucat doar pentru bani de mâncare… pentru sunete – pentru mirosuri. Aș fi jucat pentru nimic.” Dravecky continuă: „Acea scenă a avut un efect puternic asupra mea. Și mie îmi lipseau acele trăiri. Sentimentul atingerii cusăturilor de pe minge, în timp ce țineam o minge nouă în mână, sunetul bâtei când lovește o minge… Aș fi jucat pentru bani de mâncare. Aș fi jucat pentru nimic!” Da, trăim într-o lume decăzută în care ni se amputează membre ale corpului și pierdem persoane dragi nouă… Însă cerul se va revanșa pentru tot ce am pierdut. Ne vom reîntâlni cu toți cei dragi nouă care au fost răscumpărați, iar noi și prietenii noștri nu vom mai avea boli, dureri și niciun fel de amputare. „Nu va mai fi… durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Într-o zi, vei locui și tu în „casa visurilor” tale… în cea veșnică! Bucură-te de pe-acum!

„Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte…” (Apocalipsa 7:15)

     Când te gândești la „casa visurilor” tale, mai apare o întrebare: cât de aproape este de locul unde lucrez? Te-ai întrebat vreodată ce vom face de fapt în cer? Este cerul Paradisul recâștigat? Apostolul Pavel vorbește despre cer și despre lucrurile din cer în prima sa epistolă către Corinteni, la capitolul 2, de la versetul 9, unde citim: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Noua însă ni le-a descoperit prin Duhul Său.” Biblia nu ne oferă descrieri specifice pentru ceea ce vom face în cer… însă primul Paradis ne dă două indicii importante: Primul indiciu ne spune că nu mai trebuie să ne zbatem ca s-o scoatem la capăt. Nu vom mai trăi cu speranțe zdrobite și cu dezamăgiri. Fiecare vis și idee creativă pe care le vom avea – se va împlini. Al doilea indiciu vorbește despre „a domni peste ceva sau cineva.” Așadar, vom fi promovați și răsplătiți. Dar iată care este diferența: în Paradisul pierdut, Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale…” (Geneza 3:17). Despre Paradisul regăsit însă, Dumnezeu a spus: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo…” (Apocalipsa 22:3). Într-o noapte, uitându-se la stelele de pe cer, un băiețel i-a zis tatălui său: „Dacă partea aceasta păcătoasă a cerului este atât de frumoasă, cum va arăta oare partea lipsită de păcat?” Așadar, iată o întrebare: Mergi tu în cer când mori? Ești sigur? Poți să fii – dacă te încrezi în Domnul Isus Hristos! Apostolul Ioan a scris (1 Ioan 5:13): „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.”  Asta e sigur!

„…m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…” (Apocalipsa 7:9)

     Când vrei să te muți în „casa visurilor” tale, o altă întrebare importantă e: Ce fel de oameni locuiesc în zonă? Apostolul Ioan scrie despre cetățenii cerului în Apocalipsa 7:9-10. „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” Max Lucado povestește într-una dintre cărțile sale despre prietena sa Joy, care era învățătoare de Școală duminicală și avea în grupa ei o fetiță de nouă ani, foarte timidă, pe care o chema Barbara… care era o fetiță fără privilegii, dintr-o zonă săracă a orașului. Lucado scrie: „Barbara avea o viață de familie foarte dificilă și asta o făcea să fie o fetiță fricoasă și nesigură. În săptămânile când prietena mea a fost învățătoare la grupa ei, Barbara nu a scos vreun cuvânt. Niciodată. Când ceilalți copii vorbeau, ea stătea pe scaun. Când ceilalți cântau, ea tăcea. Când ceilalți râdeau, ea stătea liniștită. Era mereu prezentă. Asculta întotdeauna. Dar tăcea întotdeauna! Până în ziua în care Joy le-a prezentat o lecție despre cer. Joy le-a vorbit despre faptul că Îl vom vedea pe Dumnezeu. Le-a spus copiilor despre ochi fără lacrimi și despre viață fără moarte. Barbara era fascinată. Nu o slăbea pe Joy din ochi. Asculta însetată. Apoi a ridicat mâna: „Doamnă?” Joy a rămas înmărmurită. Până atunci Barbara pusese nicio întrebare. „Da, Barbara.” Și fetița aceea de nouă ani a întrebat: „Este cerul și pentru fetițe ca mine?” Răspunsul este: DA! Cerul a fost creat și pentru Barbara – dar și pentru tine!

„Ştim… că… avem o clădire în cer…” (2 Corinteni 5:1)

     Puține lucruri în viață se compară cu entuziasmul pe care îl simți atunci când te muți în „casa visurilor” tale! Dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iată ce urmează: indiferent cât de frumoasă este casa visurilor tale de pe pământ, ea este o nimica toată în comparație cu cea pe care o vei avea în veșnicie! De aceea Domnul Isus a zis: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2). Când vine vorba despre casa în care vrem să locuim, apar anumite întrebări. Iar prima dintre ele este: cât costă? Răspuns: Mai mult decât ne-am putea permite vreodată! Pentru a te răscumpăra și a te duce în cer, Dumnezeu „a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Nimeni din cer nu va spune vreodată: „Uite ce am realizat eu împreună cu Domnul Isus.” Asta l-ar face co-răscumpărător cu Hristos. Ar fi o insultă la adresa crucii. Te-ai face vinovat de o așa mândrie, încât ar fi imposibil să poți locui acolo! Horatius Bonar (socotit între altele „prințul compozitorilor de imnuri creștine” din Scoția sec. al. 19-lea) scria la un moment dat: „Peste viața ce n-am trăit-o eu, peste moartea ce nu e a mea, viața, dar și moartea altuia, o pun ca garanție pentru veșnicia mea.” Biblia vorbește despre „truda” și „munca” pentru Dumnezeu… însă nu le amesteca! Nu putem lucra pentru a fi mântuiți; lucrăm pentru că suntem mântuiți. Noi nu lucrăm pentru răscumpărarea noastră; noi lucrăm pentru răsplata noastră. Dumnezeu ne va arăta „în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7). Așadar, vrei să ai o casă în cer? Este posibil – doar să te încrezi în Cel care o pregătește!

„De la Tine vine bogăţia şi slava…” (1 Cronici 29:12)

     Pentru a fi un bun negociator, tu trebuie să faci următoarele trei lucruri: 1) Vorbește cu Dumnezeu înainte de a vorbi cu oamenii. Implică-L în toate deciziile tale. Biblia spune: „de la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.” „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19). Dacă Dumnezeu a plătit prețul mântuirii noastre la cruce, nu crezi că El este calificat ca să te ajute să negociezi cu bine și în afacerea ta? 2) Gândește pe termen lung. Când cineva simte că „s-a fript” în negocierea cu tine, poate că ai încheiat o tranzacție, dar ai pierdut un client! Miliardarul Sam Walton a spus că foarte rar a investit într-o companie pentru ceea ce urma să devină peste optsprezece luni. În schimb, el a investit în companii care aveau să aibă succes și peste zece ani. Poate că azi ești de neînlocuit… dar nu vei fi mereu așa! Și dacă îți presezi șeful să-ți acorde o mărire salarială amenințând că-ți dai demisia, câștigul tău pe termen scurt ar putea duce la o pierdere pe termen lung. 3) Nu lua decizii sub presiune! Fugi de vânzătorii care insistă: „E ultima zi de reducere!” Generic vorbind, când te întorci după o lună, reducerea este încă valabilă! În multe situații, ei au nevoie să le fii cumpărător, mai mult decât ai tu nevoie de produsul lor! Opinia lor merită să fie auzită și respectată. Însă asigură-te că vine la momentul potrivit, în atmosfera potrivită și cu atitudinea potrivită. Ține seama de asta, și vei fi un bun negociator!

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Pentru a fi un bun negociator, trebuie să pricepi și să înțelegi bine ce se petrece în ambele tabere. Oamenii cumpără rareori un produs din motivul pentru care tu dorești să-l vinzi. Dacă prioritatea și interesul tău sunt focalizate pe profit, și nu pe nevoia oamenilor, vei eșua. Așadar, iată câteva lucruri la care e bine să te gândești, când vrei să negociezi cu cineva: 1) Atitudinea corectă. Nimănui nu-i place să fie înjosit, umilit, constrâns sau presat. 2) Posibilitățile clienților. Există o diferență ca de la cer la pământ între negocierea cu cineva care are mulți bani, încât își poate permite indiferent care este costul, și negocierea cu cineva care face sacrificii ca să cumpere, pentru că are într-adevăr nevoie de acel produs. Dacă dorești să ai un client pe termen lung și nu o vânzare pe termen scurt, practică Regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). 3) Momentul potrivit. Înțeleptul Solomon ne spune astfel: „căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:6). Fie că ceri o mărire de salariu, fie că încerci să vinzi un produs unui client, momentul ales este extrem de important. Când dai peste cineva căruia îi este foame, care se simte singur, mânios, obosit, stresat sau se află într-o criză – n-ai nicio șansă de reușită!… pe când dacă aștepți momentul potrivit, ai de câștigat. Chiar îi pasă lui Dumnezeu de astfel de lucruri? Da! „Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.” (Proverbele 16:11). Ca urmaș al lui Hristos, trebuie să-ți dorești ca ambele părți să plece câștigate de la negociere, sau măcar cu sentimentul că au fost tratate corect!

„Isus S-a oprit…” (Luca 18:40)

     În programul tău zilnic, există oare loc pentru întreruperi, pentru opriri? Autorul Jon Walker scrie: „Domnul Isus s-a oprit atunci când oamenii aveau nevoie de ajutor. El a considerat întreruperile ca fiind ocazii în care să arate dragostea lui Dumnezeu. Vai de cei care sunt atât de ocupați să salveze lumea, dar ignoră semnalele celor aflați în nevoie! Asemenea bunului samaritean, și noi trebuie să fim gata să ne oprim ca să ajutăm pe cineva care suferă.” „Cine… vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Când Domnul Isus și-a manifestat grija și iubirea, oamenii au recunoscut că „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său” (Luca 7:16). Chuck Swindoll scria: „Cel care a spus: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10) este cu siguranță mâhnit când vede acțiunile și eforturile noastre frenetice, obsesive și pline de zbucium. În locul unui duh liniștit și ascultător, noi Îi oferim un fel de „mașină de spălat” lăuntrică – în care se învârt laolaltă anxietatea, epuizarea, resentimentul și nervozitatea. Dar să știi că poți schimba lucrurile! Iată cum: în primul rând, trebuie să recunoști că ai o problemă. Recunoaște că ești prea ocupat și că trebuie să faci ceva – ACUM. Eu am făcut asta recent în familia mea, și împreună, înlăcrimați, am rezolvat câteva probleme spinoase cu care ne confruntam. În al doilea rând, începând de astăzi, refuză orice activitate care nu este absolut necesară. Îți sună nemilos? La fel este și timpul tău, și sănătatea ta! Renunță la ideea că tu ești cel mai important. Se va găsi o altă persoană care să conducă ședința, sau se vor deștepta și vor adopta un plan mai bun! În al treilea rând, trebuie să mergi până la capăt. E ușor să începi cu entuziasm, dar să te descurajezi rapid. Apostolul Pavel le-a spus galatenilor: „Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat.” (Galateni 5:7-8). Iar în al patrulea rând, împărtășește-ți experiența! Odată ce începi să culegi roadele re-ordonării priorităților, spune-le și altora (care sunt dependenți de activități) cum pot să-și schimbe programul. Le-ar plăcea și lor să se oprească – dar trebuie să știe cum.” Încheiem citatul din Chuck Swindoll, și întâlnirea de azi – cu îndemnul: oprește-te!

„Nu căpătaţi, pentru că cereţi rău…” (Iacov 4:3)

     Când te rogi pentru mântuirea cuiva drag, nu trebuie niciodată să te întrebi dacă este voia lui Dumnezeu. Voia Sa este foarte clar prezentată în acest verset: „Dumnezeu… voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului…” (1 Timotei 2:3-4). Cu toate acestea, când vorbim despre rugăciunea pentru lucruri care nu sunt promise în mod clar în Sfânta Scriptură, trebuie să adăugăm: „dacă este voia Ta!” De ce? Pentru că Biblia spune: „cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Uneori ne este greu să acceptăm acest adevăr, deoarece suntem convinși că cererile noastre sunt justificate. Însă dacă inima noastră nu este curată înaintea lui Dumnezeu și dacă dorințele noastre nu sunt după voia Sa, motivele pentru care cerem pot fi întinate de interesul propriu. Apostolul Ioan spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Când ne rugăm pentru ceva de care nu suntem siguri că este după voia lui Dumnezeu, trebuie să adăugăm: „dacă este voia Ta, Doamne!” Când spunem: „Doamne, doresc lucrul acesta – dacă este după voia Ta, dacă se potrivește cu planul Tău, dacă este cel mai bun lucru pe care L-ai pregătit pentru mine și dacă este potrivit calendarului Tău!” – nu înseamnă că suntem slabi în credință, ci înseamnă că ne rugăm după voia Lui. Apostolul Pavel admite: „Acum, cunosc în parte…” (1 Corinteni 13:12). Noi vedem doar o imagine parțială, și doar Dumnezeu are cunoașterea completă a întregii situații, de la început și până la sfârșit. Așadar, roagă-te cu credință și încrede-te în Dumnezeu pentru rezultatele potrivite!

„Dragostea nu va pieri niciodată….” (1 Corinteni 13:8)

     Versurile unui șlagăr foarte popular spun: „Te iubesc pentru o sută de mii de motive, dar cel mai mult te iubesc pentru că ești tu!” Cântecul acesta conține un mare adevăr, mai ales când vorbim despre copii. Psihologul creștin Dr. James Dobson scria: „Când se întrevede nașterea unui prim copil, părinții se roagă ca acesta să fie normal – adică să fie obișnuit. Dar după momentul nașterii, „obișnuit” nu mai este suficient de bun pentru ei. Copilul lor trebuie să exceleze. Trebuie să aibă succes. Trebuie să fie primul copil dintre cei de vârsta lui care va merge în picioare, care vorbește sau care merge pe bicicletă. Trebuie să aibă note maxime și să-și uimească profesorii cu istețimea și înțelepciunea sa. Trebuie să fie cel mai bun jucător din echipa școlii, să fie șef de clasă și mai târziu președintele elevilor. Sora lui trebuie să fie majoretă, solistă sau cea mai sclipitoare fată din școală. În anii de formare, unii părinți le transmit copiilor același mesaj zi de zi: „Contăm pe tine și sperăm să realizezi ceva fantastic. Nu ne dezamăgi!” Din nefericire, copiii excepționali tocmai asta sunt: niște excepții! Rareori se întâmplă ca un copil de cinci ani să memoreze Biblia, să joace șah legat la ochi sau să compună simfonii. Marea majoritate a copiilor noștri nu sunt străluciți. Sunt pur și simplu copii obișnuiți, cu o nevoie nemăsurată de a fi iubiți și acceptați așa cum sunt. Majoritatea părinților au copii mediocri. Când te aștepți la mai mult, creezi cadrul propice pentru mari dezamăgiri ca părinte, și-n plus: pui o presiune nerealistă pe generația tânără.” Dați-mi voie să vă reamintesc versurile cântecului: „Cel mai mult te iubesc pentru că ești tu.” Dacă pui la inimă acest mesaj, într-o zi, copiii tăi se vor trezi și te vor numi „fericit/ă” (vezi Proverbele 31:28). Așadar, iubește-i așa cum sunt!

„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos  Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

     Dumnezeu este clar, ca lumina zilei, în această privință: toți suntem chemați să fim mulțumitori. Cine, care, câți?! Toți oamenii! Când? În toate împrejurările! De ce? Pentru că este voia lui Dumnezeu pentru noi! Poți avea oricâte neclarități cu privire la voia lui Dumnezeu, în alte domenii, dar partea aceasta este cum nu se poate mai explicită. Nu este o sugestie, ci o poruncă. Și pentru că în Scriptură există mai multe porunci referitoare la mulțumire decât la orice altceva, în mod evident Dumnezeu Se bucură să primească mulțumiri. Psalmistul a spus: „Voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta este plăcut Domnului…” (Psalmul 69:30-31). De ce trebuie Dumnezeu să ne amintească ca să aducem mulțumiri? Din același motiv pentru care tu îi amintești mereu copilului tău că e frumos să mulțumească: e o dovadă de politețe și până nu devine un obicei, uităm! Împăratul David, un om după inima lui Dumnezeu, și-a îndemnat propriul suflet, adesea foarte uituc, să aducă mulțumiri: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). Când ești nemulțumit, oprește-te și citește lista de „binefaceri” a lui David din Scriptură – îți va înflăcăra atitudinea de mulțumire. Chiar și când circumstanțele nu sunt prea bune, Dumnezeu le poate transforma spre folosul tău. El merită mulțumirea noastră, pentru toate lucrurile. Chiar și când se afla în burta unei balene, Iona a recunoscut că trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu. El spune: „din mijlocul locuinţei morţilor am strigat… Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire…” (Iona 2:2 și 9). Așa că, fă-ți obiceiul de a „mulţumi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile…” (Efeseni 5:20). Cu alte cuvinte, dezvoltă-ți o atitudine de mulțumire!