„A spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)

     Îți aduci aminte de femeia care a turnat mirul pe capul Domnului Isus? „A venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” Această femeie a oferit Domnului Isus tot ceea ce a avut ea mai de preț. Nu numai că era un ulei extrem de scump, dar el o ajuta și în meseria ei. Faptul că a spart vasul a fost modul ei de a o rupe cu trecutul. Ea a renunțat la vechiul mod de viață prin faptul că a oferit mirul lui Isus. Îți aduci aminte de trezirea care a avut loc în Efes? Cei ce practicau vrăjitoria și-au ars sulurile în public. Valoarea acelor suluri a fost estimată la 50.000 de drahme. Drahma era o monedă de argint care valora cât câștigul pe o zi. Asta înseamnă salariul pe 138 de ani! Sulurile ar fi putut fi vândute și banii s-ar fi putut păstra, dar astfel și-ar fi vândut sufletele. În schimb, ei au făcut o declarație de credință în valoare de milioane de… ce monedă puternică doriți dvs.! Problema noastră este că ne dorim ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru noi, în timp ce noi ne ocupăm tot de aceleași lucruri vechi. Ne dorim ca El să ne schimbe situația, fără să ne schimbe pe noi deloc. Dar dacă Îi cerem lui Dumnezeu vin nou, avem nevoie de un burduf nou. Schimbarea este o monedă cu două fețe pe care scrie: gata cu cele vechi, iată că toate sunt noi! Majoritatea dintre noi ne blocăm din punct de vedere spiritual pentru că facem mereu aceleași lucruri, dar așteptăm rezultate diferite. Rutina spirituală este o componentă crucială a creșterii spirituale, dar când rutina devine un soi de plafonare, trebuie s-o schimbăm. Dacă vrei ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru tine, rupe-o cu trecutul!

„Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

     Atleții experimentați știu dacă pot continua alergarea, și prin motivare și auto-încurajare își refac forțele. Unii numesc starea aceasta „extazul alergătorului”: o eliberare de adrenalină care te face să simți că poți alerga toată ziua. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este aceasta: continuă să alergi până îți redobândești forțele! Pavel spune: „să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima, și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:1-3). Să remarcăm cuvântul „a suferit.” Nu lăsa ca ceea ce se întâmplă în jurul tău să saboteze ceea ce lucrează Dumnezeu în tine. Generic vorbind, perspectiva îți este afectată de ceea ce se întâmplă acum în viața ta. Un om care se îneacă nu este prea impresionat de ceva bun care urmează să se întâmple mâine; el are nevoie de ajutor astăzi. Nu uita că situația prin care treci în prezent este temporară. Cu alte cuvinte: și asta va trece! În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a zis lui Isaia: „Mângâiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru… strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită” (Isaia 40:1-2). Apoi El a mers mai departe și (în vers. 4-5) le-a făcut această promisiune extraordinară: „orice munte și orice deal să fie plecate… Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.” Proclamă biruința în Numele Domnului peste tine astăzi… și continuă să alergi!

„Pocăiți-vă” le-a zis Petru…” (Faptele Apostolilor 2:38)

     La avizierul unei biserici era anunțată: „Săptămâna punerii la încercare a lui Dumnezeu.” Ideea era destul de simplă: Îl puneai la încercare timp de o săptămână și, dacă nu-ți plăceau rezultatele, te puteai întoarce la vechiul tău stil de viață. Petru nu a spus mulțimii adunate în Ziua Cincizecimii să-L pună la încercare pe Dumnezeu timp de o săptămână. El le-a strigat: „Pocăiți-vă… și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (v. 38-39). Peștele nu încearcă apa; el are nevoie de apă pentru a supraviețui. Planta nu pune la încercare solul; ea are nevoie de sol pentru a crește. Tot astfel, noi nu-L punem la încercare pe Dumnezeu; noi avem nevoie de El, deoarece există un gol în lăuntrul nostru pe care numai El îl poate umple! Dumnezeu dorește mai mult decât să intre în viața ta! „Dar mă lupt cu anumite slăbiciuni,” vei spune tu. Să știi că toți ne-am născut cu anumite predispoziții, unele mai evidente decât altele. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi trebuie să se „nască din nou” (Ioan 3:3), așa cum i-a explicat Domnul Isus lui Nicodim. Desigur, el avusese o naștere naturală, dar Nicodim avea nevoie și de o naștere spirituală pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea și garanția cerului au loc imediat; tot ce trebuie să faci este să-ți pui încrederea în Hristos. Apoi, supunerea ta sub autoritatea Domnului Isus este un proiect la care vei lucra de la nașterea ta din nou până în Noul Ierusalim.

„Să zidești… un altar Domnului, Dumnezeului tău.” (Judecători 6:26)

     Cu toții cunoaștem persoane care au făcut ceva cu adevărat rău și care au încercat să ascundă fapta sau să dea vina pe altcineva. De multe ori încercăm să ne scuzăm spunând că slăbiciunile noastre sunt ereditare, sau încercăm să dăm vina pe trecutul nostru pentru greșelile pe care le facem: „așa am fost crescut”, „nu am știut să fac altfel”, „nu-i vina mea” etc. Uneori chiar ascundem greșelile pe care le-a făcut familia noastră în trecut, crezând că se reflectă negativ asupra noastră. Când vine vorba de educația pe care am primit-o și de arborele nostru genealogic, uneori cel mai bun lucru este să învățăm din greșelile lor! Dar prin harul lui Dumnezeu putem schimba multe cu privire la viitorul nostru. Poate părinții tăi au trăit într-o orbire spirituală, dar tu poți umbla în lumina Cuvântului lui Dumnezeu – și îți poți lua și familia cu tine. Ghedeon, un erou al Vechiului Testament, a crescut într-o familie de închinători la idoli. De fapt, toți oamenii din cetatea lor făceau la fel. Dar Dumnezeu avea planuri pentru Ghedeon, așa că îngerul Domnului l-a vizitat într-o zi și i-a zis: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău… Să zidești apoi… un altar Domnului, Dumnezeului tău” (v. 25-26). Pentru Ghedeon nu era un lucru ușor, pentru că „se temea de casa tatălui său și de oamenii din cetate.” Când a acționat prin credință și în ascultare de Dumnezeu, oamenii din cetate au vrut să-l ucidă. Dar pentru că Ghedeon i-a spus „da” lui Dumnezeu, în ascultare, el a ajuns să schimbe întreaga familie. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Schimbarea în familia ta poate începe cu tine! Firește! Dacă nu cu tine, atunci cu cine altcineva?!

„El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” (Daniel 6:27)

     Un învățător biblic scrie: „Au existat perioade în care mi-am dorit ca Dumnezeu să mă izbăvească din anumite gropi, dar nu a făcut-o. De ce? Pentru că a dorit să învăț că harul Său îmi era îndeajuns în groapă. Întrebarea nu este: „Ce va face Dumnezeu când toți din jurul meu îmi doresc pieirea?” Întrebarea este: „Ce voi face eu?” Poate nu voi fi în stare să înving leii, dar nici nu este nevoie – este sarcina lui Dumnezeu. Daniel a zis: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor… pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui.” (v. 22). Poate nu voi putea opri legislația să acționeze împotriva mea, dar Îl pot chema pe Dumnezeul meu, asemenea lui Daniel. El „de trei ori pe zi… se ruga” (v. 10). Nu te mai obosi să te lupți cu dușmanul și cu împrejurările în care te găsești, pentru că te vor copleși. Sprijină-te pe Dumnezeu și ignoră acuzațiile făcute de către cei invidioși sau cărora le este frică pentru că văd relația ta cu Dumnezeu și cu oamenii. Dumnezeu nu l-a scos pe Daniel din groapă, ci l-a izbăvit de puterea dușmanului în timp ce se afla în groapă. Leii erau tot acolo când a plecat Daniel, și își așteptau următoarea victimă… dar nu au avut nicio putere asupra lui! Pentru că ești copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ei nu au putere nici asupra ta. Daniel a continuat să fie prosper în împărăție și acesta este planul lui Dumnezeu și pentru tine.” Biblia ne spune: „El izbăvește și mântuiește… El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” Când umbli cu Dumnezeu, poți conta pe faptul că El te va ocroti și te va izbăvi. Amin?

„Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură” (Faptele Apostolilor 2:17)

     Domnul Isus a fost numit „un prieten… al păcătoșilor” (Matei 11:19). De ce? Pentru că El nu i-a analizat și nu i-a etichetat pe oameni. El nu a venit la cei bogați și la cei manierați. I-a inclus, dar nu s-a limitat la tovărășia lor. El i-a căutat pe cei marginalizați și ostracizați de societate și a mers la ei cu dragostea lui Dumnezeu. „Dar cum rămâne cu practicile lor păcătoase?” întrebi tu. „Nu s-ar putea interpreta că le aprobăm modul de viață?” Într-o zi, Fariseii au adus o femeie la Domnul Isus, spunând: „femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.” (Ioan 8:4). Să remarcăm ce a făcut Isus: a coborât la nivelul ei, și a ridicat-o la nivelul Său! Numai după aceea a zis: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (v. 11). Dacă oamenii și-ar putea spăla păcatele înainte de a veni la Domnul, ei nu ar mai avea nevoie de El. Biserica a luat naștere când Duhul lui Dumnezeu a fost turnat peste oameni din orice loc, rasă și cultură. Nu poți avea parte de o revărsare autentică a Duhului Sfânt peste oameni murdari, învrăjbiți și divizați. Când lumea va vedea că ne strângem laolaltă în unitate sub aceeași ungere, ei vor alerga iarăși în „camera de sus” strigând: „Ce să facem?” (Faptele Apostolilor 2:37). Pavel a scris: „mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului (cei dinăuntru), apoi a Grecului (cei din afară)” (Romani 1:16). În calitate de creștini, noi deținem formula prin care cei zdrobiți pot fi vindecați. Însă înainte de-a le-o putea împărtăși, pentru a avea credibilitate, noi creștinii trebuie să fim uniți prin Duhul. Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Întristările noastre… lucrează pentru noi…” (2 Corinteni 4:17)

     Contrar a ceea ce am putea crede noi, mediul ideal pentru copiii noștri nu este o viață lipsită de probleme și de încercări. Deși ne este greu să acceptăm, copiii noștri au nevoie de micile greutăți și dezamăgiri care le ies în cale. Cum vor putea ei să facă față problemelor și frustrărilor când vor fi adulți, dacă în primii lor ani din viață au fost complet lipsiți de ele? Natura ne dovedește lucrul acesta. Un copac dintr-o pădure tropicală nu are nevoie să-și adâncească rădăcinile în căutarea apei. În consecință, el este slab ancorat și poate fi doborât chiar și de cea mai slabă rafală de vânt. În schimb, copacul care crește în deșertul arid este amenințat de mediul ostil. Cum reușește să supraviețuiască? Adâncindu-și rădăcinile la 10 m. sau chiar mai mult sub pământ în căutarea apei. Prin adaptarea și acomodarea la condiții neprielnice, copacul bine înrădăcinat devine puternic și rezistent în fața tuturor intemperiilor. Copiii noștri sunt asemenea celor două specii de copaci. Copiii care au învățat cum să-și rezolve problemele sunt mai bine ancorați și mai capabili decât cei care nu s-au confruntat niciodată cu ele. Așadar, sarcina ta nu este să elimini toate provocările cu care se confruntă copilul tău, ci să-l slujești ca un aliat de încredere, încurajându-l în frământările lui, intervenind atunci când amenințarea devine copleșitoare și fiind disponibil când se ivesc momente de criză. Tu trebuie să-i pui la dispoziție uneltele cu care să facă față problemelor și presiunilor inevitabile ale vieții. Pavel exprimă lucrul acesta în felul următor: „Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi.” Așa că, suferințele prin care trecem ne ajută să devenim mai puternici și mai rezistenți.

„Nu vă îmbătați de vin… fiți plini de Duh.” (Efeseni 5:18)

     Uneori oamenii consumă alcool în exces încercând să umple un gol lăuntric. Dar fără niciun rezultat. După cum a glumit cineva: „Seara șampanie, dimineața jelanie.” Înțelegând că ucenicii Săi nu vor supraviețui după plecarea Lui la cer, Domnul Isus a spus: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, Duhul adevărului…” (Ioan 14:16). Când înțelegi lucrarea Duhului Sfânt, nu vei mai dori să trăiești nicio zi fără ajutorul Său. Haideți să vedem împreună ce face Duhul Sfânt. 1) El ne va călăuzi pașii pe calea adevărului (vezi Ioan 16:13). 2) Când ai îndoieli cu privire la mântuire, El îți va confirma faptul că ești cu adevărat un copil răscumpărat al lui Dumnezeu (vezi Romani 8:16). 3) În situații dificile, când nu știi ce să spui, El îți va da cuvintele potrivite, la momentul potrivit (vezi Faptele Apostolilor 1:8). 4) El va reproduce natura Sa în tine (vezi Galateni 5:22). Aceasta este denumită „roada Duhului” și nu are de-a face cu eforturile firii pământești. Rodul nu se luptă să crească; el pur și simplu extrage viața din copacul la care este conectat și crește viguros. Pavel scrie: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.” De obicei îți dai seama că cineva este beat din felul cum vorbește și cum merge. Când cineva este beat, spunem că „este sub influența alcoolului.” Ideea lui Pavel este clară: pentru cei credincioși, umblarea și vorbirea trebuie să fie „sub influența” Duhului Sfânt. Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să te umple cu Duhul Său, și vei deveni plin de Duhul Sfânt – prin citirea Cuvântului Său și prin rugăciune.

„Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult” (Geneza 37:5)

     În primul rând, visătorii sunt dispuși la concesii. Când Dumnezeu pune un vis în inima ta, trebuie să faci anumite schimbări, cum ar fi: să-ți pierzi popularitatea pentru a atinge excelența, și plăcerea pe termen scurt pentru împlinirea pe termen lung. Pavel a înțeles acest principiu: „Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu țin numaidecât la viața mea” (Faptele Apostolilor 20:23-24). În al doilea rând, visătorii nu sunt mereu apreciați. „Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.” Unii nu vor aprecia visul tău deoarece ei nu au avut niciodată un vis sau le reamintește de visul pe care ei l-au abandonat. Și când vor încerca să te convingă să renunți la visul tău, ei vor de fapt să te aducă în zona lor de confort. Îți vor prezenta toate scuzele „raționale” pe care și le-au spus lor înșiși. Așadar, cum trebuie să reacționezi? Iubește-i, ajută-i dacă îți este cu putință, dar nu te lăsa influențat de cei care au renunțat la visul lor. Autorul John Mason spune: „Dacă mergi cu Dumnezeu, vei fi criticat. Singurul mod de a evita critica este să nu faci nimic și să nu reprezinți nimic.” În al treilea rând, visătorii sunt învingători. Visul lui Iosif l-a ajutat să biruie ispita când a ajuns în mâinile soției lui Potifar, să ierte trădarea familiei sale, să suporte închisoarea pe nedrept, și multe alte lucruri care ne fac să renunțăm. Scopul lui Dumnezeu ar trebui să fie substanța din care este făcut visul tău. Pentru a-ți descoperi visul, trebuie să te cunoști: să-ți cunoști calitățile și defectele. Vezi care este locul în care te-a pus Dumnezeu, caută sfatul Său și oportunități, caută legături cu Împărăția Sa. Făcând astfel, El îți va da un vis pentru viața ta și te va ajuta să-l împlinești.

„Ascultă pe tatăl tău… și nu nesocoti pe mamă-ta…” (Proverbele 23:22)

     A fi părinte nu se învață la școală sau la facultate, ci „la fața locului.” Facem multe greșeli, și când vom privi în urmă la unele dintre ele ne vom rușina. Dar cu toate acestea, ne iubim copiii și ne dorim tot ce e mai bun pentru ei. Ce vreau să spun de fapt? Dacă părinții tăi te-au dezamăgit, probabil că ai răni care trebuie să se vindece. Unul din numele prin care Se prezintă Dumnezeu este: „Domnul care te vindecă.” (Iahweh-Rafa, Exodul 15:26). Dar nu te lăsa prins în capcana autocompătimirii, ajungând să-ți închipui că provii dintr-o „familie disfuncțională.” Unele familii sunt mai bune decât altele, dar toate au probleme în anumite domenii. Privește în urmă și gândește-te la circumstanțele părinților tăi și la unele provocări cu care s-au confruntat în timp ce te creșteau, și poate vei fi în stare să privești cu mai multă compasiune greșelile pe care le-au făcut. Și părinții sunt ființe omenești, la fel ca tine; sunt supuși greșelilor, la fel ca tine. Nimeni nu este perfect. Prin faptul că dai dovadă de compasiune față de ei, vei putea arăta mai multă compasiune față de tine însuți, atunci când în mod inevitabil vei face și tu greșeli cu pruncii tăi. Și un lucru foarte important de care ar trebui să ții cont: Când copiii tăi vor vedea că ești plin de har față de părinții tăi, vor arăta la rândul lor bunătate față de tine. Așadar, dacă trebuie să-ți ierți părinții, fă-o astăzi și mergi mai departe. Nu aminti mereu de lucrul acesta. Ți-ar plăcea ca Dumnezeu să-ți reamintească mereu păcatele pentru care te-a iertat? Nu, așa-i?! Atunci încearcă să arăți același har și compasiune. Și roagă-te pentru ei! De ce? Deoarece atunci când te rogi pentru cineva, e greu să te plângi de acea persoană!