„Da, Eu am spus, şi Eu voi împlini.” (Isaia 46:11)

     Prietenii își pot încălca promisiunile, dar nu și Dumnezeu! El Și-a pus în joc reputația, promițându-ți că va îndeplini fiecare cuvânt pe care l-a rostit (Psalmul 138:2). Dacă Dumnezeu a zis, va face! Dar există o premisă: dacă El a stabilit o condiție, trebuie s-o îndeplinești pentru a avea parte de promisiunea Sa. După confruntarea cu proorocii lui Baal pe muntele Carmel, Ilie i-a spus regelui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.” (1 Împărați 18:41) Ahab a mâncat și a băut, dar Ilie s-a suit pe munte și a căzut cu fața la pământ  înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu plouase de trei ani și jumătate. Ilie a îndeplinit condiția pusă de Dumnezeu, iar ploaia de care aveau nevoie disperată a venit. Deseori invocăm promisiunile lui Dumnezeu fără să verificăm care sunt condițiile. Cu toate acestea, condițiile puse de El sunt parte integrantă în multe din promisiunile Sale – și El așteaptă ca noi să le împlinim. Dumnezeu va îndeplini la rândul Său ce a promis, dacă urmezi pașii simpli pe care i-a făcut Ilie: 1) Crede promisiunea. 2) Îndeplinește condiția. 3) Roagă-te constant, cu credința că Dumnezeu Își va ține cuvântul. 4) Ai răbdare. Ilie și-a trimis servitorul de șapte ori să vadă dacă apar semnele ploii, fără a pune la îndoială promisiunea lui Dumnezeu. Și a șaptea oară, ploaia a venit! Întrebare: Ești împlinitor al condițiilor care însoțesc promisiunea pe care o invoci? Fă-ți partea, și vei vedea că Dumnezeu Își va onora Cuvântul față de tine: „Da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui” – spune Domnul Dumnezeu.

„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele…” (Iacov 5:16)

     Persoanele cu diverse dependențe doar atunci când chiar nu mai pot sunt dispuse să îmbrățișeze un program de recuperare și să respecte îndrumările unui mentor care să-i ajute, trăgându-i la răspundere. Unde își au originea principiile sfătuirii și tragerii la răspundere? În Scriptură! Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi”. Problema ta nu a făcut decât să se agraveze în toți acești ani în care ai ascuns-o? Dacă e așa, un pas important spre rezolvare este să ai pe cineva în viața ta care înțelege, care dorește să te vadă liber, care îți va sta alături, care se identifică cu frământarea ta și care știe să păstreze discreția mărturisirii pe care i-ai făcut-o. Trebuie să fie o persoană în care ai încredere și pe care o respecți. Altfel, nu o vei lua în serios. Trebuie să cădeți la învoială că veți lucra împreună până când are loc o schimbare de durată. Asta înseamnă să găsești pe cineva care nu va fi șocat de problema ta și „nu te va face de rușine” indiferent ce s-ar întâmpla. Cei zdrobiți devin experți în recuperare, așa că, găsește pe cineva care a câștigat deja lupta pe care o duci tu acum. Asigură-te că îți împărtășește credința și valorile. De ce trebuie să-ți mărturisești frământările altcuiva? Pentru  că secretele pe care le avem ne împovărează și ne macină sufletele! Domnul Isus a zis: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20) Când îți deschizi inima față de cineva și ceri ajutorul în rugăciune, faci un pas important spre o viață mai bună.

„Să fiţi răbdători cu toţi.” (1 Tesaloniceni 5:14)

     Ați auzit probabil povestea cu persoana care se ruga: „Doamne, dă-mi răbdare… și dă-mi-o acum!” Nu e însă la fel de amuzant atunci când atitudinea aceasta reflectă modul tău de viață. Dacă te deranjează să aștepți, nerăbdarea te poate răni. Singura persoană care poate face ca lucrurile să se întâmple așa cum dorește este Dumnezeu. Chiar și așa, El este plin de bunătate și ne respectă voința, așteptând până când ne ajustăm la voința Lui. Întrucât noi nu suntem Dumnezeu, să ne gândim ce deplasată e supărarea noastră – pe vânzătoarea de la magazin, pe casiera de la bancă sau pe șoferul lent care conduce cu viteza melcului. Domnul Isus a zis: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19) Aici, cuvântul suflet se referă la emoții. Cu alte cuvinte, Domnul ne spune: „Controlează-ți emoțiile și dă dovadă de o atitudine asemănătoare cu a lui Hristos!” Capacitatea ta de a face față întârzierilor, dezamăgirilor și schimbărilor de situație va determina nivelul tău de bucurie și de pace. Când îți dai seama că nu poți controla ceea ce se petrece în jurul tău, ia hotărârea să controlezi ceea ce se petrece în lăuntrul tău. Biruința asupra nerăbdării implică trei lucruri: 1) Recunoașterea faptului că ai o problemă. Câtă vreme găsești scuze și îți justifici atitudinea, nu vei crește. 2) Angajamentul că-l vei lăsa pe Duhul Sfânt să producă în tine roada răbdării. Răbdarea nu vine în urma hotărârilor luate la Anul Nou sau până numeri la zece; e „rodul” Duhului care crește prin cooperarea ta (vezi Galateni 5:22). 3) Decizia de a trăi în prezent! Nu mai trebuie să te preocupi de ceea ce-o să se întâmple în viitor, trăiește în prezent!

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

     Dacă ești o persoană organizată, atentă cu modul în care îți petreci timpul și pusă pe treabă, înseamnă că ești pe punctul să fii deranjat de incompetența altora și de slaba lor productivitate. Poți ajunge până acolo că îi jignești prin vorbele tale și să nu ajungi la rezultatul pe care l-ai sperat. În Proverbe capitolul 31 putem citi descrierea făcută de Solomon femeii înțelepte: „Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă.” (v. 26). Unul din principiile de căpătâi ale acestei femei este că vorbește frumos cu alții și despre alții. Când te gândești puțin, îți dai seama că nu există nicio justificare pentru duritatea și lipsa de blândețe în vorbirea cu alții. Cu siguranță că, dacă ești creștin, nu trebuie să existe așa ceva! Nu a fost Dumnezeu bun cu tine? Arată și tu aceeași bunătate față de ceilalți. Vechiul proverb: „Ciomegele și pietrele mă pot răni, dar nu și cuvintele”, nu este adevărat. Cuvintele dure pot avea impact asupra unui om toată viața lui. Mulți așa-numiți „renegați ai societății” au fost victime ale abuzului verbal într-o anumită perioadă din viața lor. Au avut de suferit din partea părinților, a profesorilor, a soților și a altor persoane care s-au luptat cu problemele lor emoționale. Dacă descoperi că ai tendința de a vorbi urât cu oamenii, roagă-te pentru ajutorul lui Dumnezeu. Oricât te-ar costa, chiar dacă e nevoie și de consilierea unui pastor sau psiholog, plătește prețul. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). Ia astăzi hotărârea de a te stăpâni; călăuzește-ți viața după principiul bunătății, și fă din el o valoare a vieții tale!

„Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii” (Romani 12:16)

     O femeie care urma să devină soacră i-a scris ziaristei Abigail Van Buren: „Fiul meu se va căsători în vara aceasta cu iubita lui. E o fată minunată, familia noastră o prețuiește deja ca pe un membru al ei. Îmi aduc aminte de o rugăciune pe care ați publicat-o; o încurajare pe care o femeie și-o adresa ei însăși atunci când se apropia de statutul de soacră…” Și pentru că orice mărturie este o încurajare de la Dumnezeu, iată rugăciunea: „Doamne, ajută-mă să mă bucur când fiul meu își va alege soția. Dacă va aduce acasă o fată căpoasă, ajută-mă să o iubesc la fel de mult. Când el va spune: „Mamă, vreau să mă însor”, te rog să mă ferești să spun: „Nu este alegerea cea mai bună!” Ajută-mă să trec prin pregătirile de nuntă fără să mă amestec. Alungă din mintea mea gândul că dacă fiul meu ar mai fi așteptat, ar fi putut alege mai bine. Când voi deveni bunică, adu-mi aminte că nu vor dori sfaturi despre creșterea copiilor mai mult decât am dorit eu. Dacă mă vei ajuta la acestea, poate copiii mei se vor bucura când îi voi vizita, și nu o să ajung să scriu încă o scrisoare prin care să mă plâng că mă neglijează!” Un pastor spunea: „Numai pentru că cineva nu face lucrurile așa cum le fac eu, nu înseamnă că greșește. Suntem doar diferiți. E nevoie de maturitate ca să te înțelegi cu cineva care e diferit, și e nevoie de răbdare ca să nu începi o ceartă sau să te simți ofensat. Indiferent cât de extraordinar e cineva, când stai cu acea persoană mai mult timp vor exista momente în care te vei simți ofensat.” Pavel spune: „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.” E nevoie de smerenie pentru a-ți urma propriul sfat și pentru a rezista tentației de a da sfaturi pe care copiii tăi adulți nu ți le cer!

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Înainte ca Domnul Isus să umble pe Marea Galileii, El S-a urcat pe un munte ca să fie singur cu Tatăl Său în rugăciune. Seara, El a lăsat la o parte cererile mulțimii, S-a rugat până în zori, apoi a coborât de pe munte plin de puterea Duhului lui Dumnezeu… și a potolit o furtună puternică! Nu-i așa că ai vrea să știi cum S-a rugat în acea noapte? Rugăciunea este un munte; e nevoie de o ascensiune pentru a-l cuceri. „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii.” (Faptele Apostolilor 3:1). Dacă aștepți până ai chef să te rogi, nu te vei ruga constant. Rugăciunea e o disciplină. Cu cât te rogi mai mult, cu atât mai mult vei dori să te rogi, și cu atât mai împlinit te vei simți. Dar mai întâi trebuie să întorci spatele „mulțimii”. Întrucât Hristos a știut cum să se depărteze de solicitările și de perturbările zilnice, El a avut capacitatea de a potoli furtuna care îi amenința pe ucenici. Așadar, înainte de te lăsa prins în cursa vieții, du-te la muntele rugăciunii. Acesta este un loc de stabilitate într-o lume nesigură; un loc în care priveliștea nu este obstrucționată și în care ritmul alert al vieții este dat la o parte. Acolo câștigi perspectivă. Acolo Hristos îți reamintește că nu există nimic din ceea ce experimentezi tu astăzi, care să nu fi fost deja rezolvat de El… iar Domnul îți va da puterea să faci și tu la fel. E ușor să-i recunoști pe cei care au fost pe muntele rugăciunii. Frământările lor nu sunt diferite de ale tale, unele sunt chiar mai provocatoare, dar ei au o pace lăuntrică care depășește problemele familiale, îngrijorările cu privire la sănătate sau lipsuri financiare. Ei fac față furtunilor vieții prin harul Domnului și cu ajutorul rugăciunii. Așa că, du-te la muntele rugăciunii!

„Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos… ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

     Scriptura spune că Dumnezeu a vorbit de două ori în mijlocul întunericului. În capitolul 1 din Geneza, El a zis: „Să fie lumină” (v. 4). Iar în Ioan capitolul 3, Domnul Isus include în declarația Sa expresia: „odată venită Lumina în lume…” (v. 19). Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să respingi căile întunericului și să umbli în lumină. Ciupercile cresc cel mai bine la întuneric, dar când aprinzi lumina, ele se usucă și pier. Aceasta e mai mult decât o metaforă – este o realitate spirituală a vieții! Domnul Isus a spus: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19) După cum spunea Ester Nicholson: „Secretele ne îmbolnăvesc și întrețin boala. Ele ne fac să rămânem în rușine și în nesiguranță.” Secretul este mediul ideal pentru ca păcatul să crească până când, în cele din urmă, devii prizonier al gândurilor, faptelor și obiceiurilor. Când stai în întuneric, secretul și sclavia păcatului se intensifică. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” (1 Ioan 1:6). Odată ce pășești în lumină, totul se schimbă! Așadar, mărturisește-ți păcatele lui Dumnezeu și, dacă este nevoie, unui pastor sau unui consilier de încredere care se poate ruga cu tine. Apoi, prin puterea lui Dumnezeu, recapătă-ți puterea de a învinge păcatul și de a trăi biruitor. Când ai aprins lumina, păcatul piere. Strânsoarea lui se desface și se ivește eliberarea. De fiecare dată când păcatul bate la ușa ta, scoate-l la lumină numaidecât. În acel moment vei avea parte de curățire și de părtășie cu Dumnezeu. El ne spune, prin Ioan: „Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

„Cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbe 4:7)

     Un al treilea domeniu care trebuie clarificat în drumul tău spre biruință este ignoranța. Scriitorul Don Wood a glumit: „Prostia e pe viață; ignoranța se poate repara.” De prea multe ori nu gândim realist sau nu căutăm informația și competențele de care avem nevoie. Edison a dat greș de sute de ori, dar ultimul său succes nu a rezultat din noroc – ci din pregătire. Mulți dintre noi subestimează cunoașterea. De ce? Deoarece computerul ne dă posibilitatea să încercăm și să greșim de atâtea ori, încât noi nu ne mai pierdem timpul să citim un manual. Pentru că suntem atât de grăbiți, respingem ideea de a ne opri pentru a căuta ceea ce trebuie într-adevăr să știm. Pentru că tinerii simt presiunea găsirii unui loc de muncă, deseori ei nu reușesc să vadă valoarea timpului investit în studiile universitare. Campionul la golf Jack Nicklaus a spus: „Învață principiile jocului și ține-te de ele. Remediile temporare nu țin.” Poate ai avut șansa de a fi promovat peste nivelul competenței tale. Dar dacă cunoștințele tale nu vor fi actualizate pe măsura funcției, ești sortit eșecului. Iată câteva versete biblice după care să trăiești: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pașnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.” (Proverbe 3:13-18) Așadar, „cu tot ce ai, dobândește priceperea”!

„Mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire…” (2 Corinteni 9:27)

          Un alt aspect de care trebuie să te ocupi sunt emoțiile tale. Deși ele pot fi un barometru al sentimentelor tale și un indicator al lucrurilor care trebuie schimbate în viața ta, nu lăsa ca doar ele să-ți dicteze hotărârile. Întreabă orice expert într-un domeniu oarecare și vei descoperi că își petrece o mare parte din timp stăpânindu-și emoțiile. Cu toate acestea, când îți asculți emoțiile pentru a ajunge la frământarea pe care o ai, ele pot fi un indicator al stării în care te găsești. Gândește-te la următoarele două afirmații: 1) Azi nu am chef de lucru. De ce? Te-ai culcat prea târziu azi-noapte? Poate trebuie să-ți schimbi programul. Mănânci regulat și sănătos? Poate trebuie să-ți schimbi dieta. Nu ești motivat? Vorbește cu Dumnezeu, citește Cuvântul Său, petrece timp cu un prieten care te încurajează etc. Nu sta degeaba, fă ceva! 2) Sunt cam deprimat. Te relaxezi suficient? Ți-ai luat concediu în ultima vreme? În general, starea noastră de spirit se îmbunătățește după ce facem exerciții fizice, așa că apucă-te de sport și fii în formă. Nu-ți poți permite să-ți trăiești viața bazându-te pe emoții. Ele te vor face să întârzii, îți vor pune piedică și vor crea deturnări de la drumul tău spre succes. Tu spui: „Aștept inspirație!” După cum a spus romancierul Jack London: „Nu poți aștepta să vină inspirația, trebuie s-o pescuiești.” Urmează exemplul lui Pavel: „Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (2 Corinteni 9:26-27).

„Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.” (Iosua 1:7)

     Peter McWilliams a spus: „Evitarea situațiilor în care ai putea face greșeli ar putea fi cea mai mare greșeală.” În următoarele câteva zile haideți să ne uităm la câteva lucruri pe care trebuie să le depășești pentru a fi biruitor. Astăzi ne vom ocupa de situațiile din viață. Ți se pare că te-ai împotmolit într-o situație din care nu mai poți ieși? Poate ai vrea să mergi la facultate, dar nu ai bani. Sau ai vrea să-ți schimbi locul de muncă, dar te împiedică salariul, sau teama de a nu-ți pierde pensia. Poate simți că ești blocat de un handicap sau de o boală. Secretul biruinței este să împarți împrejurările în situații pe care le poți schimba și situații pe care nu le poți schimba. Aproape orice în viață se poate schimba sau poate fi abordat altfel. Dar nu totdeauna se poate schimba acum. Fă-ți o listă cu lucrurile pe care le poți schimba. Foarte mulți dintre noi au parte de eșec – și greșesc mereu – pentru că persistă în încercarea de a schimba ceea ce nu se poate. Biblia spune că: „El (Dumnezeu) schimbă vremurile și împrejurările.” (Daniel 2:21) Înțelege diferența dintre credință și fantezie. Cineva a spus: „Pentru orice problemă de sub soare, există sau nu un remediu. Dacă există o soluție, găsește-o, iar dacă nu există, ia-ți gândul de la problemă.” Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite daruri. Atunci când le descoperi, când le dezvolți și când le folosești, El îți va face parte de reușită chiar dacă soluția pare imposibilă. Nu băga în seamă ceea ce nu poți schimba, concentrează-te pe restul – și oportunitățile ți se vor descoperi singure. După cum a spus Hanibal în timpul faimoasei traversări a Alpilor: „Fie vom găsi un drum, fie vom face unul!” Și tu ai nevoie de-o asemenea abordare a situațiilor din viață!