„Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!” (Ieremia 42:3)

     Douăsprezece albine au fost puse într-un borcan și lăsate într-o încăpere întunecoasă. După un timp, au pus un fascicul de lumină la baza borcanului și au înlăturat capacul borcanului. Din instinct, albinele au zburat spre lumină și nu au putut scăpa din borcan. Așa că au murit încercând să-și găsească ieșirea prin partea de jos a borcanului. Apoi, cercetătorii au luat douăsprezece muște obișnuite și au repetat experimentul. În câteva secunde, muștele au găsit calea de ieșire din borcan. Albinele sunt mai inteligente decât muștele și au un instinct de supraviețuire mai puternic dar cu toate acestea, chiar acel instinct le-a sortit pieirii. Iată ce învățătură putem trage de aici. Poți fi foarte inteligent și totuși ideile preconcepute te pot duce la eșec în viață. Presupunerile, rigiditatea și puterea obiceiului te pot determina să faci lucruri care nu vor funcționa și care nu au nici un sens. Dr. James Dobson spune: „Până în anul 1992, mi-am scris cărțile cu creionul, pe carnețele cu foi galbene. Am făcut așa ani de zile, până când au apărut procesoarele de cuvinte. Secolul al douăzecilea era aproape pe sfârșite când m-am hotărât și eu să le folosesc.” Îți e teamă să abandonezi un vechi sistem de gândire, să dobândești o deprindere nouă sau să abordezi un nou proiect? Când ai terminat de învățat, ești terminat! Singurele limitări adevărate sunt cele pe care ni le punem singuri atunci când refuzăm să învățăm. „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!” (Proverbe 9:9). „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.” (Proverbe 18:15). Nu lăsa ca temerile și ideile preconcepute să te împiedice să crești; fii deschis față de învățătură.

„Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană”  (Proverbe 20:11)

     Când vezi în copilul tău semne ale adolescenței, e vremea să vorbești cu el. Ca părinte de preadolescent, datoria ta seamănă cu cea a unui antrenor de fotbal care și-a pregătit echipa toată vara până la începutul toamnei. Acum, primul meci stă să înceapă, iar indicațiile directe nu mai pot fi date de către antrenor. Așa că, antrenorul își strânge jucătorii în vestiar și le ține un ultim discurs înainte ca echipa să intre pe teren. Le reamintește principiile fundamentale ale jocului și le ține vechea prelegere despre victorie. Tot astfel, ca părinte de preadolescent, în perioada grădiniței și în anii școlii primare l-ai învățat să facă diferența dintre bine și rău, ce să creadă și cum să se comporte. Proba cea mare, numită adolescență stă să înceapă și echipa ta va intra pe teren. Din acel moment, foarte puține sfaturi părintești se mai pot da. Un psiholog creștin recomandă ca părinții să-i ducă pe copiii de unsprezece-doisprezece ani într-o „excursie de pregătire pentru adolescență”, în care să li se repete și să se accentueze valorile morale și principiile familiei: educația sexuală și schimbările apărute în corp la adolescență, cum să facă față presiunii sociale și alte elemente cheie care trebuie discutate. După aceasta, ți-au mai rămas de făcut încă două lucruri: 1) Asigură-l de dragostea ta și de faptul că-i vei fi mereu alături și că asta nu se va schimba niciodată. 2) Roagă-te pentru copilul tău în fiecare zi. Nu te limita doar la rostirea de rugăciuni, ai încredere în puterea rugăciunilor tale: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16).

„Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt” (Matei 4:8)

     Biblia spune: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” (v. 8-10). Să reformulăm: Satan i-a zis Domnului Isus: „Dacă-mi slujești mie, te ajut să ajungi în vârf.” Când cea mai mare dorință a ta este să-L slăvești pe Dumnezeu, ești condus de Dumnezeu. Dar când cea mai mare ambiție a ta este să devii faimos, ești condus de Satan. El va apela la mândria ta, căci mândria este chiar în centrul ființei sale. Căderea sa din cer a fost precedată de aceste aspirații semețe: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isaia 14:13-14). Satan vrea să-i ia locul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu este Atotputernic. Satan râvnește la tronul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu abdică. Satan vrea să te câștige de partea lui, dar Dumnezeu nu te va lăsa niciodată. În realitate, nu-l poți învinge pe Satan prin propria ta forță, dar nici nu trebuie. Biblia spune: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos” (Matei 4:6)

     Biblia spune: „diavolul L-a dus în Sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” „De asemenea este scris” a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” (v. 5-7). Nu uita că Satan va cita greșit Scripturile. Așadar, când te lupți într-adevăr cu el, trebuie să fii capabil să spui așa cum a spus Isus: „De asemenea este scris.” Domnul Isus l-a învins pe Satan prin folosirea corectă a Scripturilor – și acesta e un secret pe care Satan speră să nu-l afli niciodată. Așa că înarmează-te cu Cuvântul lui Dumnezeu. Încarcă-ți tolba cu versete și stai cu arcul pregătit. Să observăm unde a avut loc ispitirea: în biserică [templu]! „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos”. Dintre toate locurile posibile, Satan se va folosi și de biserică împângu-te să faci șiretlicuri ca să-i impresionezi pe ceilalți, să atragi atenția asupra faptelor tale bune și să manipulezi calea prin care poți ajunge să ocupi o poziție importantă. Dumnezeu te-a chemat să fii slujitor, nu stea. Să îngenunchezi, nu să te umfli în pene. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6). Când Satan i-a zis Domnului Isus să sară de pe streașina Templului, Domnul Isus a refuzat. Nu pentru că Dumnezeu nu l-ar fi prins, ci pentru că nu trebuia să dovedească nimănui nimic, cu atât mai puțin diavolului. Nici tu nu trebuie.

„Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale” (1 Petru 5:8)

     Când Domnul Isus s-a luptat cu diavolul în pustie, Satan nu a reușit să dea nici o lovitură. De trei ori Domnul Isus i-a zis: „Este scris!” (Matei 4:4, 7, 10). Cu aceste trei argumente solide, Satan a fost doborât și nu s-a mai putut ridica. Să ne uităm la fiecare dintre cele trei ispitiri. „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini” (v. 3). Satan a atacat în două moduri: 1) „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu.” Satan te va face să te îndoiești de mântuire, de Mântuitor, de faptul că ești neprihănit înaintea lui Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 5:21). El îți va aduce aminte de toate defectele și eșecurile tale. El îți va spune: „Viața de creștin este prea grea; renunță!” Asta e o minciună; nu-l crede. Da, Duhul Sfânt îți va arăta și el defectele caracterului tău ca să le poți corecta. Însă nu ești mântuit prin propria ta neprihănire. „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). 2) „Porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Patruzeci de zile de post L-au făcut pe Isus să flămânzească. Avea stomacul gol, așa că Satan a adus în discuție subiectul pâinii. În ce domeniu ești gol? Tânjești după atenție, după succes, după intimitate? Tu trebuie să fii conștient de punctele tale slabe și să le aduci la cunoștința lui Dumnezeu înainte ca Satan să se folosească de ele și să-ți spună: „Împlinește-ți nevoile. Ia problema în propriile tale mâini. Lasă-L pe Dumnezeu afară din toate astea.” Nu, dacă ți-ai putea trăi viața creștină fără Dumnezeu, nu ai avea nevoie de El! Dar numai viața trăită în totală dependență de Dumnezeu învinge strategiile lui Satan de fiecare dată.

„Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui Satan” (2 Corinteni 2:11)

     Nimic nu-l încântă mai mult pe diavolul decât scepticismul cu care este privit în prezent. Cu cât ne îndoim mai mult de existența lui sau îi minimalizăm importanța, cu atât mai multă libertate are de a ne răni și de a ne pune bețe-n roate. Domnul Isus nu a pus niciodată la îndoială realitatea diavolului. Biblia spune: „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Însă Domnul Isus a ieșit victorios. Și a dovedit că Dumnezeu folosește planurile lui Satan pentru a ne întări. Vremurile de încercare sunt de fapt vremuri de pregătire spirituală. „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4). Dumnezeu te iubește prea mult pentru a te lăsa la starea de om neștiutor și imatur. „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:5-10). Pavel spune: „Nu suntem în neştiinţă despre planurile lui Satan.” Când Generalul Patton l-a contraatacat pe Feldmareșalul Rommel în cel de-al Doilea Război Mondial, se spune că Patton a strigat în toiul luptei: „Îți citesc cartea, Rommel! Îți citesc cartea!” Patton a studiat cartea lui Rommel despre atacurile infanteriei. El cunoștea strategiile liderilor germani și își pregătea acțiunile în consecință. Când cunoști planurile lui Satan, te poți împotrivi atacurilor lui.

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

     Domnul Isus i-a cerut femeii de la fântână, apă de băut. Surprinsă că un evreu vorbește cu o samariteancă, ea l-a întrebat de ce îi cere apă. El a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu … Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, … apă vie.” „Oricui bea din apa aceasta, în veac nu-i va fi sete” (v. 10,13,14). Să observăm diferența dintre „apa aceasta” și „apa pe care i-o voi da Eu.” Domnul Isus nu discuta despre calitățile diferite ale apei în funcție de regiune. El vorbea despre cele cinci căsnicii eșuate și despre bărbatul cu care trăia în prezent. De fapt, ea nu avea cum și nici unde să găsească satisfacția după care înseta. O relație dezamăgitoare după alta; oricât de des a băut din „apa aceasta”, setea nu-i putea fi potolită. Iar răspunsul ei la fiecare relație ratată a fost o altă relație ratată – presupunând, așa cum facem și noi adesea că în cele din urmă va funcționa! Domnul Isus nu a criticat lipsa moralității ei. Nu, El i-a oferit singurul remediu împotriva goliciunii. „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” Indiferent spre ce te îndrepți ca să găsești împlinire – dependențe, relații intime, relații una după alta, bani sau popularitate – toate acestea sunt apă care nu poate potoli setea. Când îți concentrezi atenția asupra Domnului Isus, petrecând mai mult timp cu El, vorbind cu El și sorbind Cuvântul Său în fiecare zi, cu siguranță golul din lăuntrul tău va dispărea. Deci, vino la apa vieții!

„Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9:62)

     Domnul Isus a căutat oameni pregătiți pentru a face mai mult decât a crede în El – El a vrut oameni dispuși să-L urmeze. Începutul lucrării Sale a fost marcat de oameni precum Andrei, Petru, Filip și Natanael (vezi Ioan 1:35-52); oameni dispuși să lase în urmă ceea ce erau și ceea ce aveau pentru a-L urma pe El. Domnul Isus i-a chemat pe oameni la un angajament radical. Când „a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, … le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Marcu 8:34). Fără jumătăți de măsură, ci cu dorința de a-L urma neîncetat. Credința în Isus te va duce în cer, dar nimic altceva, în afară de trăirea cu El zi de zi, nu te va face folositor pentru Împărăția Lui de pe pământ. Trei persoane diferite i-au spus lui Isus: „Doamne, Te voi urma” (vezi Luca 9:57-61), însă nu au fost gata să renunțe la vechile lor priorități (vezi v. 62). Domnul Isus a răspuns prin această metaforă de mare putere: „Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”. Să-L urmezi pe Isus înseamnă că tot ce ai lăsat în urmă rămâne în urmă – prietenii vechi, atașamente vechi, moduri de viață vechi. Nu poți face brazda dreaptă a uceniciei dacă te uiți în urmă, spre trecut. Nu lăsa ca atracția gravitațională a vechilor eșecuri, vinovății, temeri, rușini, trădări, pierderi, abuzuri, respingeri, resentimente și neiertări să-ți ruineze viitorul. Pune piciorul în prag și alătură-te celor dispuși să-L „urmeze pe Miel oriunde merge El” (Apocalipsa 14:4).

„O haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3)

     Lauda acționează ca o lupă. Ea face ca lucrul asupra căruia te focalizezi să se mărească, ca să fie „preamărit”. David a zis: „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele” (Psalmul 34:3-4). Este greșit să aștepți până când nu mai ai nici o problemă, până când ai mai puține probleme, sau până când acestea s-au rezolvat ca să-L lauzi pe Domnul. Lauda este una din marile chei biblice ale rezolvării problemelor, deoarece te face să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, Cel care rezolvă problemele. Charles Spurgeon a spus: „Cele mai fericite clipe ale mele sunt atunci când Îl laud pe Dumnezeu, când Îl ador cu adevărat pe Domnul Isus Hristos. În această laudă uit de problemele bisericii și de orice altceva. Pentru mine, aceasta e cea mai apropiată înțelegere a ceea ce va fi în ceruri.” Dumnezeu ți-a promis „o haină de laudă în locul unui duh mâhnit.” Iată cum funcționează: Când începi să-L lauzi deși duhul îți este mâhnit, experimentezi un nou sentiment al speranței și al bucuriei. Prin închinare îți aduci aminte că Dumnezeu este mai mare decât situația cu care te confrunți și nu numai că El poate să-ți gestioneze îngrijorările, dar și că El este dispus, dorește și așteaptă s-o facă. Psalmistul a scris: „De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.” (Psalmul 119:164). Umple-ți ziua cu laudă. Nu-ți lua numai „pauză de cafea” sau „pauză de ceai”, ia-ți și „pauză de laudă.” Începe să-L lauzi pe Dumnezeu pentru două lucruri: 1) Pentru atributele Sale. Pentru puterea, dragostea, harul, bunătatea, călăuzirea și mila Sa. 2) Pentru faptele Sale. Adu-ți aminte de bunătatea Sa față de tine. Dezbracă duhul mâhnit și îmbracă haina laudei.

„El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:4)

     Se spune că un pastor a fost invitat la masă de către una din familiile din parohia lui, iar doamna s-a gândit să-l impresioneze. După servirea mesei, ea a dorit ca pastorul să citească ceva ziditor pentru familie. Ea i-a spus unuia dintre copii: „Te rog du-te și adu Cartea cea Bună, cartea pe care o iubim, cartea pe care o citim în fiecare zi.” Ghici ce s-a întâmplat? Copilul s-a întors cu catalogul de cumpărături! Serios acum, așa cum nu te poți dezvolta fizic fără aportul zilnic de hrană sănătoasă, nu te poți dezvolta nici spiritual fără părtășia zilnică în Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ceea ce îți trebuie pentru a duce o viață de creștin plină de bucurie și de victorii se găsește în Biblie. „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte” (v. 3-4). Ce a folosit Domnul Isus pentru a învinge ispitirile la care a fost supus de către Satan în pustie? Intelectul? Stăpânirea de sine? Nu, El a folosit Scripturile pentru că știa că diavolul nu are nici un cap de acuzare asupra lor. Vrei să ai succes în carieră, în familie, în relații și în orice alt domeniu? „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8).