_{„Să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14)}

     _{În majoritatea claselor și școlilor se găsesc băieți și fete cu probleme și cu neajunsuri. Unii dintre ei au probleme fizice sau pshihice, alții nu învață bine, iar alții pur și simplu nu reușesc să-și facă prieteni ori să-și găsească un loc confortabil în mediul școlar. (Același lucru este la fel de valabil la locul de muncă și la biserică). Întrebarea fundamentală este următoarea: ce trebuie să facă profesorii când văd că un astfel de copil este ridiculizat și luat peste picior de ceilalți din grup? Unii ar spune: „Copiii rămân copii. Nu te băga și lasă-i pe copii să-și rezolve singuri diferențele”. Biblia, însă, spune că noi trebuie să-i „sprijinim pe cei slabi”. Când un profesor puternic și iubitor vine în ajutorul celui mai puțin respectat copil din clasă, are loc ceva dramatic în climatul emoțional din clasă. Toți copiii par să elibereze un oftat perceptibil, de eliberare. În mintea majorității copiilor următorul gând se înfiripă și crește: „Dacă acel copil are un asemenea apărător față de ridiculizare, atunci și eu sunt la adăpost!” Prin faptul că ia apărarea celui mai puțin popular copil din clasă, profesorul demonstrează că respectă pe toată lumea și că va lupta pentru toți cei ce sunt tratați pe nedrept. Una dintre valorile cele mai prețuite în rândul copiilor este dreptatea. (Dar și adulții o prețuiesc, nu?!) Pe de altă parte, copiii se simt foarte stânjeniți într-o lume a nedreptății și a abuzului. De aceea, când îi învățăm pe copii bunătatea și respectul față de ceilalți, prin faptul că insistăm pe „regula bunului simț” în sala de clasă, noi așezăm în copii un fundament pentru bunătate în lumea adultă care va urma. Așadar, oriunde te-ai situa astăzi, dă-ți toate silințele „să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.}

_{„N-am nedreptăţit pe nimeni…” (2 Corinteni 7:2)}

     _{Salvamarul Douglas Woods spunea: „Fiecare dintre noi are numeroase valori. Unele sunt superficiale, altele tranzitorii; unele sunt adecvate strict situației în care ne aflăm, altele sunt mai temeinice și ne însoțesc pe tot parcursul vieții; acestea sunt „valorile noastre de căpătâi”. Pavel a reușit să se adapteze oricărei culturi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, însă când a fost vorba de valorile sale de căpătâi, el a putut spune: „N-am nedreptăţit pe nimeni”. Nu uita că valorile tale de căpătâi sunt: 1) Prietenii și tovarășii tăi de-o viață. Abraham Lincoln a spus: „Când las din mâini frâul acestei guvernări,  doresc să mai am un prieten și acel prieten este în lăuntrul meu”. Apoi, valorile tale sunt 2) Busola ta. Anotimpurile, relațiile, împrejurările și obiectivele se schimbă, însă valorile de căpătâi rămân. Asemenea unei busole, ele îți indică mereu direcția corectă. E ușor să trăiești în felul acesta? Nu! Cei ce de obicei se îndoiesc vor crede că ești nebun pentru că umbli prin credință. Oamenii fără valori de familie nu îți vor înțelege devotamentul față de familie. Cei lumești nu îți vor înțelege dedicarea ta față de Hristos. Și cei ale căror valori de căpătâi diferă de ale tale vor încerca să te convingă să te iei după ei sau să-ți cobori standardele. Valorile sunt 3) Ancora ta. Fără valori de căpătâi, plutești în derivă. Orice furtună te poate scufunda; orice curent te poate purta spre locuri unde nu vrei să ajungi. Dar cu valorile de căpătâi ai o ancoră ce te ține chiar și când vremea se înrăutățește. Vorbind despre probleme care se agravează cu vârsta, psihologul creștin Dr James Dobson spunea: „Criza de la mijlocul vieții e mai degrabă un fenomen al unui sistem de valori greșit, decât al grupului de vârstă în care apare. Dintr-odată îți dai seama că scara pe care te cățărai se sprijină de zidul nepotrivit!” Așa că, azi meditează la acest lucru.}

_{„Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” (Neemia 4:11)}

     _{Cauza numărul patru a descurajării, așa cum reiese din cap. 4 din Neemia: Teama. Citim în vers. 11: „Vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea”. De ce nu doreau dușmanii poporului Israel ca zidurile Ierusalimului să fie reconstruite? Din cauza ranchiunii! Zidul din jurul unei cetăți îi garanta apărarea și prosperitatea. Așadar, mai întâi i-au criticat pe iudei; apoi i-au amenințat. Să remarcăm, însă, cine a devenit descurajat mai întâi: „Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.” (v. 12). Când petreci suficient timp în compania unor persoane negativiste, te molipsești și tu. Când asculți pe cineva spunând în mod repetat: „Nu se poate face”, în cele din urmă începi să-l crezi. Așa că, alege-ți anturajul potrivit! Evită persoanele care îți alimentează frica și întovărășește-te cu cei ce îți zidesc credința. Ai motive de teamă, care te determină să simți descurajare chiar acum și care te împiedică să te dezvolți și să crești? Îți este teamă de critică sau de rușine? Îți este frică să faci acel pas mare și să cauți un nou loc de muncă? Poate ai impresia că nu ești suficient de capabil pentru acele responsabilități. Poate îți este teamă că nu reziști sub presiune. Poate te confrunți cu teama că trebuie să fii perfect. Teama te descurajează întotdeauna – să fii sigur de asta! În cine te încrezi? Dacă te încrezi în propria persoană sau în alții, citește această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronom 31:8).}

_{„Nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)}

     _{Uitându-ne la istoria lui Neemia, vedem un al treilea motiv pentru care devenim descurajați… ai observat văicăreala iudeilor? „Nu vom putea să zidim zidul”. Ceea ce spun ei în esență sunt următoarele: „Suntem prea obosiți. Nu este posibil. E o nebunie să încercăm. Renunțăm!” Pentru că nu au reușit să ducă zidul la bun sfârșit pe cât de rapid și-au plănuit, încrederea lor a dispărut; i-a părăsit curajul și au devenit descurajați. Așa că, al treilea motiv este: Eșecul. Întrebare: cum faci față eșecului din viața ta? Te predai, abandonezi și dai o petrecere pentru a-ți plânge de milă? Spui tu oare: „Săracul de mine! Nu sunt în stare să duc această lucrare la bun sfârșit”!? Începi să te plângi: „E imposibil. Așa ceva nu se poate face. Am fost un nebun că am încercat măcar!”? Dai vina pe alții – „Toți m-au dezamăgit. Nu și-au făcut datoria!”? Diferența dintre câștigători și învinși este că primii văd eșecul ca fiind o retragere temporară. Ei au învățat să privească dincolo de eșec, în timp ce învinșii văd eșecul ca fiind final și permanent. De fiecare dată când un câștigător este doborât la pământ, „se ridică” (Proverbe 24:16). Există un proverb care spune: „În confruntarea dintre un pârâiaș și o stâncă, pârâiașul iese mereu câștigător – nu prin putere, ci prin perseverență.” Credincioșia este cea mai dificilă atunci când este cea mai necesară. După cum remarcă autorul John Mason: „Secretul succesului este să începi de la zero – și să continui să începi!” Așadar, când devii descurajat, încrede-te în această promisiune biblică: „Să nu vă părăsiţi deci încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36). Fii curajos, ai răbdare, și vei reuși!}

_{„Dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)}

     _{Începusem data trecută să enumerăm sursele majore ale descurajării, reieșite din episodul Neemia. După oboseală, cauza numărul doi: Frustrarea. Iudeii construiau un zid nou, dar dărâmăturile erau împrăștiate peste tot, împreună cu noroiul și mortarul uscat. Iar când s-au uitat la „dărâmăturile” acelea multe, s-au descurajat și au pierdut din vedere scopul. În jurul lor exista atâta gunoi, încât nu au știut ce să mai facă, și au ales descurajarea și frustrarea. De fiecare dată când îți asumi un proiect important, va exista gunoi care trebuie dat la o parte – și uneori lucrul acesta poate fi frustrant. Nu poți evita treaba asta, așa că învață s-o faci (și cum), astfel încât să nu renunți la plan. Care este „gunoiul” din viața ta? Lucruri triviale care îți fură timpul, care îți consumă energia, care te împiedică să fii tot ceea ce îți dorești să fii? Lucruri care te împiedică să faci ceea ce este cel mai important, cum ar fi: să zidești o relație cu soțul sau cu soția ta, și cu propriii-ți copii… sau să fii activ în domeniul dărniciei la biserică? Gunoiul din viața ta sunt acele lucruri care îți stau în cale, sau întreruperile care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Aceste lucruri trebuie rezolvate. Cu alte cuvinte, trebuie să scoți afară gunoiul! Nimeni altcineva n-o va face în locul tău! Dumnezeu nu o va face și nu te poți ruga să dispară. Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în grădina Paradisului și le-a spus: „Aveți grijă de ea”. Când păstrezi binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, înveți să faci deosebirea între ceea ce este important în viață și ceea ce nu este. Aceasta este o lecție pe care o vei învăța necontenit!}

_{„Puterile celor ce duc poverile slăbesc.” (Neemia 4:10)}

     _{Istoria lui Neemia scoate în evidență patru surse majore ale descurajării. Să ne uităm la prima dintre ele: Oboseala. Poporul din Iuda constată și transmite că „puterile celor ce duc poverile slăbesc”. Cu alte cuvinte, au lucrat până la epuizare. S-au consumat fizic, mental și emoțional. Uneori greșim, crezând că descurajarea e strict o problemă spirituală. Noi spunem: „Poate trebuie să-mi rededic viața lui Dumnezeu!”… când, de fapt, adevărata problemă o constituie faptul că suntem epuizați. Avem nevoie de odihnă și de înnoire. Într-adevăr, uneori unul din cele mai spirituale lucruri pe care le poți face este să te relaxezi, să te odihnești, sau să-ți iei câteva zile libere. Când ies la suprafață oboseala și descurajarea? Să ne uităm la versetul șase din Neemia cap. 4: „Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui.” Știi când suntem mai predispuși să fim descurajați? Când ne aflăm la jumătatea proiectului! Toată lumea muncește pe brânci la început. Biblia spune că „poporul lucra cu inimă.” (v. 6) De ce? Pentru că proiectul era ceva nou, atractiv, entuziasmant… dar după o vreme, noutatea a dispărut și munca a devenit plictisitoare. S-a instalat rutina, care a devenit trudă, și apoi ritual, nu-i așa? Ai grijă: când apare epuizarea, credința scade văzând cu ochii! De aceea a spus psalmistul: „El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3) Epuizarea este una din principalele cauze ale descurajării și adesea apare la mijlocul drumului. De aceea lăsăm foarte multe proiecte neterminate. Concluzie: dacă ai nevoie de timp liber, ia-ți-l!}

_{„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbe 29:18)}

     _{Ce „vezi” tu în viitorul tău? Care este „descoperirea” ta? În 1872, Abraham Lincoln a semnat Proclamația de Emancipare… și cu toate acestea, o sută de ani mai târziu, afro-americanii erau încă victimele segregării. În timpul unui discurs la Lincoln Memorial în 1963, Dr. Martin Luther King Jr. și-a exprimat viziunea în cuvintele devenite acum celebre: „Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor… Visez la ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu – oameni albi şi negri, evrei şi neamuri, protestanţi şi catolici – îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului imn negro-spiritual: „În sfârşit liberi! În sfârşit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic, suntem în sfârşit liberi!” În seara dinaintea asasinării sale în Memphis, Dr. King a spus audienței că a „văzut” Țara promisă și chiar dacă nu vor ajunge acolo în același timp, într-o bună zi tot vor ajunge! Dacă nu ai parte de o viziune pentru viața ta, cere-i lui Dumnezeu să-ți dea una. Și când ți-o va da, consacră-i-te! Dedică-ți ei toată viața, crezând că vei trăi s-o „vezi” împlinindu-se!}

_{„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Iefta…” (Evrei 11:32)}

     _{Copilul promisiunii tale (pe care tu-l vezi mai degrabă azi ca pe un copil-problemă, poate!) este – de acord – departe de a fi desăvârșit astăzi, iar tranziția sa spre Împărăția lui Dumnezeu poate fi oricum, numai ușoară nu! „Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe…” (Evrei 11.32-34). Când auzi aceste nume și le recitești istoria, îți dai seama că Satan se va lupta și pentru copilul promisiunii tale, din ziua nașterii lui până în ziua morții lui! Dacă nu poate ajunge la el, va încerca să ajungă la copiii lui. Iefta a trebuit să se ridice deasupra stigmatului de a avea o mamă prostituată și un tată care nu dorea să aibă de-a face cu el. Dar a trecut peste toate acestea, a condus Israelul la victorie asupra dușmanului, și a ajuns cunoscut drept „un om viteaz” (Judecători 11:1), fiind enumerat în lista eroilor credinței din Evrei 11, alături de numele mari ale Bibliei, precum Avraam, Moise, Estera, Rut, David… Abandonul, abuzul, dependența, absenteismul, mânia, violența – nimic din toate acestea, absolut nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să câștige și să folosească spre slava Lui copilul promisiunii tale, spre binele acestuia – dacă și tu „stai în mijlocul spărturii”, dacă te rogi pentru el și continui să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste el. „Ce este cu spărtura asta?” poate întrebi tu. Este diferența dintre ceea ce este și ceea ce poate fi; diferența dintre ceea ce este copilul tău în prezent și ceea ce Dumnezeu știe că va deveni în viitor!}

_{„Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii” (Ezechiel 22:30)}

     _{Pentru că nu degeaba îl consideri „problemă”, copilul promisiunii tale poate intra uneori în vreo încurcătură la școală, se poate întovărăși cu persoane nepotrivite, sau poate experimenta droguri, alcool, bande, relații intime etc. Este posibil să se răzvrătească împotriva tuturor lucrurilor pe care le-a învățat de la tine. Asta, însă, nu înseamnă că într-o bună zi nu va răspunde la chemarea lui Dumnezeu și că nu va face voia Lui! Înainte ca Saul din Tars să devină Pavel apostolul, Dumnezeu a trebuit să-l arunce la pământ, să-l umilească în fața tovarășilor de drum și să-l orbească o vreme. Îți aduci aminte ce i-a spus Isus lui Saul din Tars pe drumul spre Damasc în acea zi? „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş…” (Faptele Apostolilor 9:5). Uneori copilul promisiunii tale se va întoarce „pe calea ușoară”… alții însă vor veni țipând și strigând… dar acest lucru nu se va întâmpla musai dintr-o dată, sau peste noapte! Dumnezeu l-a dus pe Pavel în pustie, timp de trei ani, pentru a-l detoxifia de gândirea greșită și pentru a-l reprograma să creadă adevărul Cuvântului Său – iar lucrul acesta a fost necesar pentru a-l echipa pentru chemarea sa. Așadar, când copilul promisiunii tale pare să se piardă în pustie, orb față de destinul său, sau este chiar căzut la pământ – nu dispera; Dumnezeu nu S-a oprit, nu l-a abandonat! Ce-ar trebui tu să faci? Dumnezeu a spus: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară.” (Ezechiel 22:30). Înalță un zid protector al rugăciunii în jurul copilului tău. „Stai în mijlocul spărturii” și rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste el. Domnul Isus a promis că atunci când ne vom ruga cu autoritate aici pe pământ, El va mișca cerul pentru noi (vezi Matei 18:19).}

_{„Iefta… era un om viteaz. El era fiul unei curve” (Judecători 11:1)}

     _{Câtă forță în materialul genetic! De necrezut, cum genele pot determina culoarea părului și-a ochilor, și-n general tendințele care ne fac să semănăm cu mama sau cu tata. Însă când copilul crește și face în mod constant alegeri greșite, lucrul acesta poate să nu mai fie genetic; cauza o poate reprezenta faptul că dușmanul l-a luat în vizor, pentru că și-a înțeles destinul. Și aici intervine Dumnezeu. Mama lui Moise l-a pus într-un coș și l-a ascuns în stufărișurile Nilului. Dar Dumnezeu a făcut să fie găsit de fiica lui Faraon, să fie dus la palat și să fie crescut pentru a deveni conducătorul Egiptului. Ca părinte, când îți faci partea, Dumnezeu și-o va face pe a lui. Când faci tot ce-ți stă în putință pentru copilul tău, Dumnezeu va interveni și va face El ce tu nu poți. Pavel scrie: „…ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Dumnezeu are un scop pentru copilul tău problemă, așa că nu înceta să-l iubești și să te rogi pentru el indiferent care este prețul. Biblia spune despre Iefta că „era un om viteaz. El era fiul unei curve”. Poate că nici copilul tău nu a venit pe lume în cele mai ideale împrejurări, momente sau condiții… însă lucrul acesta nu-L va împiedica pe Dumnezeu să-l binecuvânteze. Dimpotrivă, El poate folosi orice împrejurare din trecut (al părinților sau al copiilor) ca să le alimenteze viitorul cu înțelepciune și ca să-i întărească și pregătească pentru a împlini lucrul la care El i-a chemat. Așadar, nu renunța la copilul promisiunii tale. Roagă-te: „Doamne, Tu mi l-ai promis, cred lucrul acesta și așa va fi!”}