„Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?” (Psalmul 39:7)

     Iată patru sugestii care te pot ajuta să supraviețuiești și să crești în urma unor răsturnări de situație, precum pierderea neașteptată a locului de muncă, moartea cuiva drag, o căsnicie eșuată sau o problemă gravă de sănătate: 1) Recunoaște-ți sentimentele! Asta nu înseamnă să stai și să te bălăcești în negativitate; ci înseamnă să te încrezi în Dumnezeu suficient de mult încât să recunoști ceea ce simți cu  adevărat. Când pretinzi că totul e în regulă când nu e așa, e mai greu să te ridici. Toți avem clipele noastre neprielnice. Psalmistul L-a rugat pe Dumnezeu să-l ajute să facă față deznădejdii (Psalmul 42-43). Și la un moment dat, Pavel se afla sub o așa mare presiune încât „nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă” (2 Corinteni 1:8). 2) Identifică sursa! Descurajarea apare deseori în urma unei lovituri sau a unei dezamăgiri. Lucrul în care ți-ai pus sufletul s-a dus? Speranțele tale au fost nerealiste la început? Cineva te-a dezamăgit? Sau descurajarea ta vine dintr-un sentiment generalizat de epuizare? 3) Discută cu un consilier de încredere! Solomon a spus: „biruinţa vine prin marele număr de sfetnici” (Proverbe 11:14). Nu lăsa ca mândria să te împiedice să te deschizi față de cei ce vor asculta cu atenție și vor răspunde cu înțelepciune. Discutarea cu persoana potrivită îți poate micșora sentimentul izolării și poate totodată să pregătească drumul pentru cei ce suferă la fel ca tine. 4) Fii deschis înaintea lui Dumnezeu! El, nu soarta sau împrejurările, va fi Cel ce scrie ultimul capitol. Poate El încearcă să te învețe ceva sau să-ți redirecționeze energiile. David a spus: „Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea”. Când nădejdea ta este în Dumnezeu, El înlocuiește descurajarea cu încrederea, așa încât situația prin care treci să poată deveni o cale spre creștere spirituală.

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi” (Iacov 4:8)

     Toți ne dorim ceea ce au oamenii biruitori; dar nu suntem dispuși să plătim prețul pe care l-au plătit ei pentru a obține toate acestea. Când vezi pe cineva plin de pace, liniștit și încrezător, probabil acea persoană își petrece timpul transpirând pe genunchi. Există un motiv pentru care Pavel vorbește despre „lupta … în rugăciune” (Coloseni 4:12). Când te rogi, trebuie să pui pasiune, să fii insistent și pozitiv, așteptând lucruri bune de la Dumnezeu. Trebuie să te dedici cu toată inima și să crezi că Dumnezeu va face ceea ce a promis. Nu e ușor să te lupți cu lucrurile care-ți  distrag atenția și să te concentrezi asupra Lui. Nu te aștepta ca firea ta pământească să coopereze; ea vine la locul rugăciunii zbătându-se și țipând. Și nu te aștepta ca intelectul să te aplaude; natura ta egoistă va alege rugăciunea întotdeauna ca pe o ultimă alternativă. Dar Dumnezeu te va îndemna și te va atrage în prezența Lui. „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi”. Un scriitor a scris: „M-am trezit într-o dimineață și m-am apucat de lucru. Aveam atâtea de făcut încât nu am avut timp să mă rog. Necazul s-a abătut asupra mea iar fiecare sarcină a devenit și mai grea. „De ce nu mă ajută Dumnezeu?” m-am întrebat. El a răspuns: „Nu M-ai rugat!”. Azi dimineață m-am trezit în zori de zi și am stat în rugăciune înainte de-a lua ziua în piept. Aveam atâtea de făcut încât a trebuit să stau o vreme să mă rog”. Multe probleme se pot rezolva sau se pot evita cu desăvârșire când îți faci timp să te rogi și să-L incluzi pe Dumnezeu în fiecare moment al zilei. „O, câtă pace pierdem; câtă durere inutilă suportăm; toate acestea fiindcă lui Dumnezeu nu ne rugăm” (Joseph M. Scriven: 1855).

„Se luptă pentru voi în rugăciunile sale” (Coloseni 4:12)

     Pavel scrie: „Epafra, care … totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale”. Pentru unii rugăciunea seamănă cu o bătălie. Odată ce înțelegi și accepți lucrul acesta, faptul că nu ai „senzații tulburătoare” când te rogi nu te va descuraja. Poți zâmbi și îți poți spune: „Așa spune Biblia că va fi uneori”. G. Campbell Morgan a spus: „Omul poate oferi o rugăciune, frumoasă prin dicție și desăvârșită prin numărul de cereri. Dar dacă îi aduce omului un sentiment de mulțumire la sfârșit, rugăciunea aceea nu a fost cu adevărat o rugăciune”. Ce a vrut să spună el? Un lucru simplu: te vei simți bine după ce te rogi, dar scopul nu este să te simți bine pentru faptul că te-ai rugat sau că te-ai simțit bine în timpul acestui proces. Dar care este scopul? Să observăm împreună: 1) Rugăciunea este o datorie. E ca și cum ai merge la serviciu. O faci pentru că e un angajament și datorită recompensei pe care ți-o aduce. 2) Rugăciunea este o disciplină. Cei de pe vremuri obișnuiau să vorbească despre „a te ruga prin”. Prin ce? Prin gândurile care o iau razna, prin oboseală, prin temeri și prin orice altă formă de rezistență și de distragere a atenției. Când intri „pe tărâmul rugăciunii”, Satana se va lupta cu tine de fiecare dată. Dar când stai în picioare în Numele Domnului Isus, puterile întunericului se vor retrage și vei fi victorios (Ioan 14:13-14). 3) Rugăciunea este o plăcere. Nu se va întâmpla tot timpul, dar dacă ești credincios locului rugăciunii, vor fi momente în care întreaga ta ființa va fi conștientă că Dumnezeu este prezent, răspunzându-ți la rugăciune și călăuzindu-te. Și chiar și când răspunsul nu este foarte limpede, vei pleca din prezența Lui spunând, „acum am pace în privința acestui lucru”.

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9)

     Iată trei adevăruri importante care te pot ajuta să te bucuri de viața pe care Dumnezeu dorește    s-o trăiești: 1) Crede că Dumnezeu dorește să izbutești. Scapă de ideea nebiblică conform căreia viața aceasta nu are nici o valoare. Dumnezeu are o lucrare specială pentru tine – aici și acum (Ieremia 29:11). Poate întrebi: „Ce definește succesul?” Răspuns: împlinirea treptată a unui scop dat de Dumnezeu, ceea ce duce la un sentiment de bine referitor la propria ta persoană. „Să păziţi, deci, cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face” (Deuteronom 29:9). 2) Consultă-L pe Dumnezeu înainte de a-ți stabili scopuri. Biblia spune: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9). Dacă ești în continuu tensionat și confuz, înseamnă că te afli pe calea greșită. Întoarce-te și consultă-L pe Dumnezeu; ce ți-a spus El să faci? Voia Lui este să reușești în următoarele șase domenii: a) spiritual; b) relațional; c) fizic; d) mental; e) social; f) financiar. „Tot ce începe, duce la bun sfârşit” (Psalmul 1:3). 3) Investește în tine însuți. „Cu tot ce ai, dobândește priceperea” (Proverbe 4:7). Dacă ești dispus să cheltuiești bani la restaurante scumpe, dar nu pe cărți bune, viitorul îți este deja stabilit. Și prima carte în care trebuie să investești este Biblia. Ioan scrie: „și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Asta înseamnă că de fiecare dată când citești Cuvântul lui Dumnezeu, depozitezi în tine mai mult din Dumnezeu. Extraordinar! Gândește-te cum lucrul acesta îți afectează viața! Cultivă un spirit capabil să învețe. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5). Aceasta este viața pe care Dumnezeu dorește s-o trăiești!

„Să le faci după chipul, care ţi s-a arătat” (Exod 25:40)

     Noi ne concentrăm pe fapte sau evenimente individuale, dar Dumnezeul imaginilor de ansamblu se concentrează pe tipare. El a stabilit să fie douăzeci și patru de ore într-o zi, șapte zile într-o săptămână, patru anotimpuri într-un an, doi oameni într-o căsnicie, etc. Nașterea e urmată de stadiul de bebeluș, de copilărie, de tinerețe, de maturitate și apoi de bătrânețe. Imaginează-ți ce diferită ar fi viața fără aceste tipare! Dumnezeu ne-a creat să avem nevoie de tipare! Tiparele conferă anticipare și anticiparea conferă confort, control și siguranță. Simpla cunoaștere a faptului că sâmbăta urmează după vineri te ajută să răzbați unei săptămâni obositoare de lucru. Multe dintre problemele noastre relaționale s-ar rezolva dacă am fi mai atenți la tiparele noastre negative și ne-am concentra asupra stabilirii unor tipare pozitive. Conversația următoare îți sună cunoscut? Soțul întreabă: „De ce începi întotdeauna discuțiile când vreau să adorm? Nu-ți poți găsi un moment mai potrivit?” Soția izbucnește: „Niciodată nu e momentul potrivit să am parte de atenția ta!” Folosirea unor cuvinte precum „întotdeauna” și „niciodată” nu face decât să intensifice problema. Până nu înțelegi și nu schimbi tiparul, vei încerca la nesfârșit să stingi conflictele dintr-o relație. Implementarea unui tipar simplu, de a petrece o oră sau două împreună în fiecare săptămână, îi asigură soției un timp prestabilit ca să fie ascultată, iar soțului oportunitatea de a asculta când este treaz și receptiv. Tiparele sunt ideea lui Dumnezeu. Anticiparea și promisiunea pe care le aduc cu ele contribuie la înlăturarea emoțiilor reactive și la instalarea unui mediu în care amândoi se simt iubiți și prețuiți!

„A luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o” (Luca 24:30)

     Participarea la Cina Domnului poate fi un ritual lipsit de sens sau un moment intim petrecut în prezența Domnului Isus. Citește istoria lui Cleopa și a tovarășului său care călătoreau spre Emaus, când, li s-a arătat Isus și a mers alături de ei. Mai întâi, le-a deschis ochii ca să înțeleagă faptul că răstignirea nu a reprezentat o tragedie așa cum au crezut ei, ci împlinirea profeției și calea lui Dumnezeu pentru răscumpărarea unei lumi pierdute; ceva ce trebuia sărbătorit și nu ceva pentru care să fii trist. Mai târziu, în timp ce se aflau în casă și lua cina cu ei, „a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (v. 30-31). Te lupți astăzi cu frica și cu îndoiala? Te întrebi dacă Dumnezeu Își va ține promisiunea față de tine? El și-o va ține! Mai devreme, în acea zi, Cleopa și tovarășul lui s-au întâlnit cu niște femei care tocmai s-au întors de la mormântul gol și le-au spus că Isus a înviat. Dar oricât au încercat, ei nu au putut crede. Această istorie dovedește că Domnul Isus Îi iubește pe cei îndoielnici suficient de mult ca să meargă pe drum cu ei, să le ia teama și să le întărească credința. Și când a făcut asta? În timp ce frângeau pâinea. Așa că data viitoare când participi la Cina Domnului, oprește-te și roagă-te: „Doamne, vorbește-mi. Arată-mi voia Ta și calea Ta”. Aceasta e o rugăciune pe care o va asculta. Poate mintea ta e confuză și teama mare, dar dacă ești flămând spiritual, El ți Se va descoperi și va veni în întâmpinarea nevoilor tale.

 

„Aşteptând fericita noastră nădejde … Isus Hristos” (Tit 2:13)

     Nădejdea aduce fericire, dar scepticismul nu o poate face niciodată. Poate vei fi în viață când va reveni Hristos sau poate vei învia pentru a te întâlni cu El în văzduh. Oricum ar fi, Domnul Isus va reveni! Nu-i lăsa pe îndoielnici și pe cei ce stabilesc date false să-ți tocească simțul nădejdii. Ray Bakke ne împărtășește povestirea următoare: „Am cunoscut un profesor bătrân în Glasgow, pe nume McDonald, care împreună cu un capelan scoțian, a fost dus într-un lagăr pentru prizonieri de război. Un gard înalt de sârmă ghimpată îi separa pe americani de englezi și McDonald a fost pus în barăcile americane. Americanii aveau un mic radio artizanal și au putut afla știri din afară. În fiecare zi McDonald ducea un titlu sau două la gard și i-l transmitea capelanului în galeza veche, limbă indescifrabilă pentru nemți. Într-o zi, a ajuns vestea că înaltul comandant german s-a predat. McDonald i-a dus știrea prietenului său, apoi s-a uitat cum dispare în barăci. O clipă mai târziu, s-a auzit zgomotul sărbătorii. Viața în acel lagăr s-a schimbat. Oamenii se plimbau cântând și strigând, făcându-le gardienilor cu mâna, chiar râzând de câini. Când nemții au aflat știrea după trei zile, au fugit în întuneric, lăsând porțile descuiate. În dimineața următoare, englezii și americanii au ieșit de acolo, liberi. Totuși, ei au fost eliberați cu trei zile în urmă de știrea că războiul s-a încheiat”. Siguranța revenirii lui Hristos în curând te eliberează ca să poți spera, să te poți bucura în cele mai grele împrejurări și să trăiești cu un scop. Pentru poporul răscumpărat al lui Dumnezeu, ce e mai bun nu s-a arătat încă.

„Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)

     Ajutarea altora aduce fericirea, dar egoismul nu poate face asta niciodată. Un copil al străzii foarte zdrențăros stătea și se uita la vitrina unui magazin de dulciuri. Un om a observat scena, l-a dus înăuntru și i-a spus vânzătoarei: „Umpleți o pungă cu toate dulciurile pe care și le dorește”. Băiatului nu i-a venit să creadă ce noroc are. În timp ce-și umplea gura cu bunătățile dulci, binefăcătorul său l-a întrebat: „Îți plac, fiule?” A dat din cap aprobator: „Îhî!”. Apoi omul l-a întrebat: „Îmi dai și mie?” Numaidecât, privirea bucuroasă a băiatului s-a umplut de frică și strângându-și punga, a fugit strigând: „E a mea, e a mea!” Fericirea nu vine din ceea ce obții; ea vine în urma uitării de sine și a unei vieți trăite pentru alții. Iov, unul dintre cei mai bogați oameni din vremea lui, și-a pierdut sănătatea, averea și familia. E greu de imaginat, nu? Apoi s-a întâmplat ceva uimitor: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce  s-a rugat Iov pentru prietenii săi” (v. 10). De fapt, Iov a primit înapoi de două ori mai mult decât a pierdut. Cum? Evanghelizându-i pe alții în loc să se frământe cu propriile lui probleme. Și acest principiu funcționează și astăzi. Domnul Isus ne-a avertizat: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). Dumnezeu te binecuvântează cu un motiv: pentru a te face o binecuvântare pentru alții. Tu nu trebuie să fii un depozit – ci un birou de decontări. Pentru fiecare verset din Biblie care promite succes material există un altul care vorbește despre pericolul de a fi strângător. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: ajutarea altora aduce fericire, dar egoismul nu o poate face niciodată.

 

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi” (Ioan 13:17)

     Sfințenia aduce fericire, dar păcatul nu poate face asta niciodată. Uneori ne vine greu să credem. Se spune că o mamă i-a zis fiului ei: „Fii cuminte și distrează-te!” El i-a răspuns: „Te rog să te hotărăști, cumințenia nu merge cu distracția!” Ce revelație! Astăzi, cuvântul „sfințenie” are o reputație proastă. Unii o văd ca pe o listă conținând toate lucrurile pe care biserica spune că nu le poți face. Alții își amintesc de cei ce au pretins că practică sfințenia, dar au ajuns să fie rigizi, fără bucurie, înguști și critici. Așa că hai s-o definim: „Sfințenia este plinătatea lui Hristos în plenitudinea vieții”. Mai mult, sfințenia dispare când vorbești despre ea; sfințenia devine atrăgătoare numai când o trăiești. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22). Singurul lucru care nu este însoțit de nici un necaz este binecuvântarea Domnului. Iacov scrie: „pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15). Când suntem imaturi, credem că putem păcătui și putem scăpa, dar pe măsură ce devenim mai înțelepți și mai maturi, realizăm cum stau lucrurile. Niciodată nu vei întâlni un fumător care să-ți recomande să-i preiei obiceiul. Și vei întâlni foarte puțini din aceia care au eșuat în căsnicie și care să-ți recomande să ai o aventură. Legea secerișului este aceasta: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). Păcatul îți distruge capacitatea de a fi fericit. Un părinte iubitor nu dorește să-și vadă copiii suferind – iar Dumnezeu este un părinte iubitor. David, care a gustat consecința păcatului a scris: „Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!” (Psalmul 29:2). Sfințenia este un lucru frumos când o înțelegi și o practici.

 

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre” (1 Petru 5:7)

     Învață să „arunci asupra Lui toate îngrijorările tale”. Numai după ce ai făcut asta vei putea să-ți dai seama când începi să deschizi ușa îngrijorării, lăsând-o să intre, să se instaleze și să înceapă să acționeze. Care e lista ta cu cele mai mari îngrijorări? Sănătatea? Banii? O relație? Copiii? Înfățișarea? Încearcă  să-ți cunoști cele mai obișnuite îngrijorări ale tale, apoi tratează-le ca pe niște țânțari. Nu mai stai pe gânduri când o insectă ce-ți suge sângele apare pe piele. Nu spui: „Mă ocup de ea imediat”. Nu, ci o pălești așa cum merită. La fel de hotărât să fii și în privința îngrijorării. În clipa când apare o îngrijorare, ocupă-te de ea. Nu trăi cu ea! Scoate-ți-o din cap înainte să-ți fure ce ai mai bun în tine. În loc să te îmbolnăvești de ulcer gândindu-te care ar putea fi părerea șefului tăi, întreabă-l. Înainte să pui diagnosticul de cancer pe alunița ta, du-te la o consultație. Înainte să presupui că nu vei scăpa niciodată de datorie, consultă un expert, întocmește un plan și recapătă-ți puterea. Câtă vreme ești dispus să trăiești în îngrijorare, nu o vei depăși niciodată. În loc să lași ca îngrijorarea să umbrească foarte tare o problemă minoră, ridică-te prin credință și spune: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:6). Cine este ajutorul tău? Domnul! Așa că dă-I Lui toate îngrijorările tale și nu le lua înapoi. Psalmistul a spus: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Pavel scrie: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”. Învață să „arunci”.