„Să nu pofteşti” (Exod 20:17)

     În ultima din cele Zece Porunci, Dumnezeu a spus poporului său: „Să nu pofteşti! Ce să nu poftești? ,,Casa aproapelui tău … nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău”. Să poftești înseamnă să iei sau să tânjești după lucruri care   nu-ți aparțin. Haddon Robbinson a spus: „Pofta înseamnă să râvnești ceva ce deja ai din belșug”. De aceea Pavel scrie: „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig” (1 Timotei 6:6). În cartea sa de predici „Portrete feminine”, Dr. Clovis Chapell scrie: „Când s-au făcut excavări în Pompei, s-a descoperit un corp care fusese îmbălsămat de cenușa Vezuviului. Era al unei femei. Picioarele erau orientate spre poarta orașului, dar fața îi era întoarsă spre ceva ce se afla chiar sub brațele ei întinse. Obiectul pe care acele degete încremenite încercau să-l apuce era un săculeț cu perle. Poate chiar ea le scăpase în timp ce fugea să-și salveze viața. Poate le-a găsit acolo unde altcineva le scăpase. Dar oricum ar fi fost, deși moartea era pe urmele ei și viața îi făcea semn de după porțile cetății, ea nu a putut scăpa de vraja lor. S-a întors să le ia de jos și răsplata ei a fost moartea. Dar nu erupția Vezuviului a făcut ca ea să iubească perlele mai mult decât viața. Erupția nu a făcut decât s-o lase încremenită în această atitudine de lăcomie”. Nu e nimic greșit să vrei mai mult în viață, atâta vreme cât te bucuri de lucrurile pe care ți le-a dat deja Dumnezeu și le împarți și cu alții.

„Să nu mărturiseşti strâmb” (Exod 20:16)

     Cea de-a noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!”. De ce mințim noi? Din nenumărate motive: pentru a scăpa de consecințele faptelor noastre; pentru a evita să ne plătim datoriile; pentru a crea o imagine falsă; pentru a-i convinge pe ceilalți că suntem ceea ce nu suntem. Dar nu merge; timpul și adevărul forțează înșelăciunea să iasă la iveală – literalmente! În 1996, corpul fostului ambasador american în Elveția a fost îngropat în Cimitirul Național Arlington, locul de veci al eroilor de război. Pe piatra de granit scria: „S1C [Seaman First Class-Marinar de Primă Clasă] al Marinei Comerciale americane”. Dar potrivit reporterilor care au investigat cazul, Don Van Natta Jr. și Elaine Sciolino, într-un număr din „The New York Times”, angajații cimitirului au dat la o parte piatra funerară și au scos sicriul. Motivul? Omul a mințit. Ani de zile el le-a spus oamenilor că a slujit patria pe nava Pazei de Coastă Horace Bushnell în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A spus că nemții au bombardat vasul și el a fost aruncat peste bord, susținând că s-a rănit la cap. Dar dosarul demonstra că în vremea în care el a spus că era angajat al Marinei Comerciale, era de fapt student la Wilbur Wright College din Chicago. Paza de Coastă nu avea nici un document care să ateste faptul că a servit în Marina Comercială sau că a câștigat gradul de Marinar de Primă Clasă. Minciuna nu a fost descoperită de către Departamentul de Stat când a investigat trecutul lui și a fost făcut ambasador. Prin urmare, rămășițele lui au fost îngropate în Cimitirul Arlington și pe piatra funerară a fost gravată o minciună. Dar adevărul a ieșit la iveală, așa cum se întâmplă mereu iar posteritatea cunoaște acum realitatea. Gândește-te la acest lucru când ești tentat să născocești o istorisire neadevărată.

 

„Să nu furi” (Exod 20:15)

     Cea de-a opta poruncă spune: „Să nu furi!” Gândește-te cât de ciudat a sunat această poruncă pentru evrei. Ca societate nomadă, furtișagul și jefuirea au fost întotdeauna acceptate în cultura lor – erau chiar previzibile. Dar Dumnezeu a spus: „Acele zile au luat sfârșit. Furtul vă distorsionează prioritățile. Face ca lucrurile să fie mai importante decât oamenii. Violează dreptul altora! Așa că de acum încolo doresc să fiți deosebit de cinstiți în toate faptele voastre”. Dar mai există un fel de furt, furtul despre care unii creștini nu cred că este greșit. Biblia spune: „Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!  Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. … şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre … „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută” (Maleahi 3:8-12). Când Îl înșeli pe Dumnezeu, ajungi să te înșeli pe tine însuți. „Ce să fur de la mine însumi?” întrebi tu. 1) Binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta. 2) Protecția Lui când vin vremuri grele. 3) Privilegiul de a împărți bunătățile Lui cu alți oameni din jurul tău. Merită oare? Gândește-te la asta!

„Să nu preacurveşti” (Exod 20:14)

     Cea de-a șaptea poruncă spune: „Să nu preacurveşti!”. Domnul Isus o duce un pas mai departe și spune: „cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:28-29). Tu nu ești responsabil pentru ceea ce vezi, dar ești responsabil pentru lucrul la care continui să te uiți. Pavel i-a spus lui Timotei: „Fugi de poftele tinereţii” (2 Timotei 2:22); iar Iacov scrie: „pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15). Imoralitatea cu fapta sau cu gândul duce la moartea căsniciei, a respectului de sine, a influenței și a bucuriei tale. În „Ușa”, teologul Mike Yaconelli scrie: „Autoarea Susan Howatch a făcut avere din scrierea unor romane de mare succes. Avea case în mai multe țări, conducea un Porsche și după ce a divorțat, a avut o serie de „legături pasagere”. Dar la vârsta de treizeci de ani, ea a spus: „Dumnezeu m-a apucat de ceafă și m-a scuturat până mi-au clănțănit dinții”. Devenind creștină, ea scrie: „Trăiam în promiscuitate, iar într-un final, într-o dimineață, m-am trezit și    mi-am spus: „Ce încerc să dovedesc și cui?” Știam exact ce – deși căsnicia mea era distrusă, eram încă atrăgătoare pentru bărbați. Faptul că îi puteam controla pe bărbați îmi sprijinea eul”. Care a fost concluzia ei? Promiscuitatea e un semn că nu ești pe aceeași linie cu Dumnezeu sau cu tine însuți”.

„Să nu ucizi” (Exod 20:13)

     Cea de-a șasea poruncă spune: „Să nu ucizi!”. Cea mai mare parte dintre noi nu are nevoie de o predică despre omor sau crimă, așa că ne vom referi la adevărata problemă: limba, care ucide prin distrugerea respectului de sine și a speranțelor pentru viitor. Pavel scrie: „Toată Legea se cuprinde    într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii” (Galateni 5:14-15). Cine poate uita titlul dintr-un ziar din 1994: „Gândacul ucigaș mi-a mâncat fața?” Reportajul a fost senzațional, dar relatările se bazau pe cazuri reale de apariție a bacteriei streptococice descoperite în Gloucestershire. Când se instalează streptococul invaziv A (care nu este același cu streptococul din  gât [amigdalită bacteriană]) poate începe necrozarea, care poate face ca victima să sufere de moartea cărnii cu o rată de câțiva centimetri pe oră. Între timp se instalează șocul toxic, care afectează organele și provoacă moartea. Jeffrey Crowley descrie ce se întâmplă după ce apar microbii ucigători: „Bacteriile se înmulțesc rapid, producând toxine. Timp de trei zile, pacientul poate suferi inflamarea ganglionilor limfatici, temperatură crescută și o durere insuportabilă la locul infecției. Penicilina poate opri atacul în acest stadiu, dar în a patra zi, țesuturile infectate încep să moară. Bacteriile blochează circulația sângelui, distrugând mușchi și organe, punând corpul în stare de șoc și moartea poate surveni în decurs de câteva ore … streptococul invaziv este rar, dar nemilos”. Poate spui: „E înfiorător!” Da, dar la fel e bârfa și defăimarea! Ele sunt mortale şi fac ca oamenii să se simtă fără valoare, distrugându-le stima, subminându-i şi aducându-i până în punctul în care viața lasă impresia că nu mai merită trăită. Învață să-ți păzești limba și spune cuvinte care aduc viață, nu moarte.

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Exod 20:12)

     În cea de-a cincea poruncă, Dumnezeu spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău”. Asta înseamnă că pruncii trebuie să-și respecte părinții și părinții trebuie să se dovedească demni de a fi respectați. Avraam și Lot proveneau din aceeași familie, dar era o mare diferență în felul lor de a fi părinți. Și lucrul acesta s-a dovedit în mod dramatic la distrugerea Sodomei. În ceea ce-l privește pe Avraam, Dumnezeu i-a spus: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Geneza 18:19). Înainte ca Dumnezeu să distrugă Sodoma, citim: „Bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? …tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci vom nimici locul acesta …  Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi … „Sculaţi-vă” a zis el „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte” (Geneza 19:12-14). Ai credibilitate în fața copiilor tăi? Te iau ei în serios? Iată două citate din istorie la care orice părinte trebuie să se gândească îndelung și foarte serios. Primul este din evanghelistul Billy Sunday: „Tragedia vieții mele constă în faptul că am condus mii de oameni la Isus Hristos iar proprii mei copii nu sunt mântuiți”. Cel de-al doilea este din Lord Houghton: „Familia creștină este atelierul Maestrului, în care se desfășoară procesele de modelare a caracterului în tăcere, în dragoste, cu credincioșie și cu succes”.

„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti” (Exod 20:8)

     Cea de-a patra poruncă spune: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti!”. Această poruncă nu a fost concepută să fie interpretată: a) În mod legalist. Pe vremea Domnului Isus, existau peste o mie cinci sute de lucruri pe care Legea lui Moise spunea că nu ai voie să le faci în Sabat, cum ar fi să faci baie, să mergi prea departe sau să te scarpini acolo unde te-a înțepat un țânțar. b) În mod ușuratic. Reversul legalismului este permisiunea. Noi mergem peste tot duminica, mai puțin la biserică, apoi ne scuzăm: „Voi fi acolo cu duhul” sau „Mă simt mai aproape de Dumnezeu la iarbă verde sau pe plajă”. Asta nu merge cu Dumnezeu! c) În mod limitat. Nu poți merge la biserică duminica și să-L ignori pe Dumnezeu în restul săptămânii. El nu este Domn numai al Sabatului, El este și Domnul vieții tale. Iată pentru ce a fost creat Sabatul: 1) Să fie o zi de odihnă. Cineva a spus: „Când îți place ce faci, lucrul acela nu este muncă”. Poate că e adevărat, dar această filozofie te poate duce la epuizare și la eșec. David a spus: „mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:2-3). Să remarcăm cuvântul „odihnă”. Fiecare a șaptea zi Dumnezeu o numește „pauză”. 2) Să fie o zi de refacere. Spre sfârșitul vieții lui, comentatorul biblic William Barclay a spus: „Sunt bătrân și am învățat că există foarte puține lucruri în viață care contează cu adevărat – dar aceste lucruri puține contează foarte mult”. Închinarea alături de alți credincioși contează, întrucât ea scoate la lumină acele lucruri care sunt importante pentru Dumnezeu, cum ar fi Cuvântul Lui, voia Lui, închinarea înaintea Lui, chemarea Lui, harul Lui și părtăşia cu familia Lui.

 

„V-am vorbit din ceruri” (Exod 20:22) 

     Când Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci poporului Său, El a spus: „v-am vorbit din ceruri”. Cu alte cuvinte, aveți „Cuvântul de sus”. Nimic mai mult. Puneți-l în practică! Acestea fiind spuse, haideți să petrecem următoarele câteva zile uitându-ne la modul în care Cele Zece Porunci ți se aplică ție. 1) „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine” (v. 3). Ai văzut că a apărut felicitarea destinată tuturor ocaziilor? Pe copertă scrie: „Felicitare”, iar în interior: ,,Felicitări pentru… ” orice. Prima poruncă a fost concepută ca să ne oprească în a ne trăi viața făcând tot ce avem chef. Ea ne prinde de guler și ne spune: „Stai, Domnul Isus trebuie să fie Domnul vieții tale, deci pune-L pe El pe primul plan!” 2) „Să nu-ţi faci chip cioplit” (v. 4). Celor mai mulţi dintre noi nici măcar nu ne-ar trece prin minte să facem aşa ceva… Dar ce spui de loialitatea ta față de lucruri fără valoare veșnică, cum ar fi plăcerea, puterea, poziția sau averea? Nu este și aceasta idolatrie? Orice se află mai presus de Dumnezeu este un idol! 3) „Să nu iei în deşert Numele Domnului”   (v. 7). Dar numai pentru că nu profanezi, nu înseamnă că onorezi Numele Domnului. Ca şi credincios tu trebuie să-L onorezi pe Dumnezeu prin vorbirea ta, prin purtarea ta și prin atitudinea ta. Tu ești singura Biblie pe care unii oameni o vor citi vreodată. Pavel scrie: „Sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu” (2 Corinteni 3:3).

„Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei” (Luca 24:15)

     După răstignire, Cleopa și tovarășul său se aflau pe drumul care îi ducea spre Emaus. Atunci „Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei”. Speranțele lor erau îngropate într-un mormânt; credința lor devenise îndoială. Ce a făcut Isus? A ținut un studiu biblic! „A început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (v. 27). Domnul Isus știe că atunci când mergi pe calea îndoielii, trebuie să te adâncești în Cuvântul Lui și să lași Cuvântul să lucreze. Când faci asta, au loc trei lucruri: 1) Ochii ți se vor deschide. „Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (v. 31). Sunt lucruri pe care le vei vedea numai când ți le descoperă Dumnezeu prin Cuvântul Lui. De aceea citirea Bibliei trebuie să fie una din cele mai înalte priorități ale tale. 2) Inima îți va arde. „Au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea?” (v. 32). Când lași Cuvântul lui Dumnezeu să lucreze și începi să trăiești preceptele Lui, lucrul acesta îți va da energie și îți va schimba viața. 3) Vei dori să le spui la toți.     „S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat” (v. 33-34). Poate spui: „Dar sunt timid și nu mă pricep prea bine la cuvinte”. Când te îndrăgostești de-adevăratelea, vei găsi o modalitate de a-ți exprima iubirea. Așa că, astăzi caută oportunități pentru a spune cuiva ce a făcut Domnul Isus pentru tine.

„Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23)

     Psalmistul scrie: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (v. 23-24). Să remarcăm: 1) Dumnezeu se bucură de faptul că ești dispus să mergi prin credință. 2) El nu-ți va garanta că nu te vei împiedica, ci că El nu te va lăsa acolo. 3) Când ai impresia că nu mai poți înainta, El te va susține și te va întări. Ce altceva ai mai putea cere? Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar viața, da. Așa că trebuie să fii pregătit să te adaptezi la circumstanțele imprevizibile. Sam Walton, fondatorul Walmart, este considerat a fi un lider vizionar. Visul său a fost să le ofere valoare clienților săi pentru a le îmbunătăți viețile. Dar el a devenit notoriu pentru faptul că își schimba planurile și își abandona strategiile care nu funcționau. Fiul său, Jim Walton a recunoscut: „Toți am zâmbit când unii scriitori îl vedeau pe tata ca pe un mare strateg care a dezvoltat în mod intuitiv planuri complexe și le-a implementat cu precizie. Tata a prosperat datorită schimbării și nici o decizie nu a fost vreodată sacră”. La ce bun o strategie bine planificată dacă nu aduce rezultate bune? Pentru a-l cita pe Winston Churchill: „Oricât de frumoasă ar fi strategia, ocazional, trebuie să te uiți la rezultate”. Dumnezeu e mai dedicat viziunii pe care ți-a dat-o decât ești tu. Dar când te călăuzește într-o nouă direcție, trebuie să fii gata să-L urmezi. Asemenea poporului Israel în pustie, când norul călăuzitor se mișca, și ei trebuiau să se miște. Același lucru e valabil și pentru tine. Așadar, fii flexibil!