„Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi” (Luca 11:3)

     Cea de-a doua parte a rugăciunii „Tatăl nostru” se adresează grijurilor noastre zilnice. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (v. 3). „Tatăl tău dorește” să-ți împlinească nevoile fizice și financiare. Cuvântul pe care l-a folosit Isus aici însemna efectiv „hrană”. Dumnezeu e mai preocupat de nevoile vieții tale zilnice decât ești tu. El a înmulțit mâncarea pentru cinci mii de oameni flămânzi. „El … a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Și El vrea să-ți împlinească și ție nevoile. „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6:31). „Brutarul” aduce pâinea în fiecare zi! Așa că încrede-te în El pentru nevoile tale din această zi, iar mâine dimineață trezește-te și fă la fel. „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). În clipa în care intri în prezența lui Dumnezeu, devii conștient de păcatul tău. Și Satana va încerca să te condamne. Cum face el asta? Făcându-te să te simți nedorit și stingher în prezența lui Dumnezeu. Dar Satana e un mincinos. „Nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1). Duhul lui Dumnezeu aduce păcatele tale la lumină nu pentru a te condamna, ci pentru a te motiva să le mărturisești și să primești iertarea Lui. Dragostea lui Dumnezeu identifică anumite categorii de păcate pe care trebuie să le recunoaștem. Neîmplinirea poruncilor; încălcare deliberată a unei anumite porunci; neascultarea și răzvrătirea; eșecul în ascultarea de Dumnezeu; păcatul omisiunii. Indiferent care e păcatul tău, în clipa în care îl mărturisești și-I ceri lui Dumnezeu iertare, El te iartă (1 Ioan 1:9).

„Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

     Cuvintele „Tatăl nostru” ne aduc aminte de dragostea necondiționată a lui Dumnezeu. Ai privit vreodată un copil bolnav dorindu-ți din inimă să-l faci bine, dar ai simțit că-ți lipsește puterea? „Care ești în ceruri” ne amintește de puterea fără margini a lui Dumnezeu de a face ceea ce noi nu putem. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” Iar răspunsul este: „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”. Poți avea convingerea că ceea ce dragostea lui Dumnezeu Îl îndeamnă să facă, puterea Lui Îi dă posibilitatea să facă. „Sfințească-Se Numele Tău” scoate în evidență Numele și caracterul Lui dintre toate celelalte. În limba greacă, „sfințească-Se” indică faptul că El nu e ca ceilalți, că este diferit, special, Singurul. Într-o eră în care respectul față de autoritate e pe cale de dispariție, din cauză că intră în contradicție cu autosuficiența, Domnul Isus ne învață să ne rugăm: „Tată ceresc, dă-ne puterea de a-Ți oferi locul pe care Numele tău cel sfânt și caracterul Tău le merită”. „Vie Împărăția Ta”. Domnul Isus a venit să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu; a fost inima evangheliei Sale. Împărăția din care a făcut parte Avraam, Isaac, Iacov, etc. a trecut. Împărăția actuală îi include pe toți cei ce Îl recunosc pe Isus ca Domn. Și Împărăția viitoare va cuprinde întregul pământ la a doua venire a lui Hristos. De fiecare dată când te supui voii lui Dumnezeu, Împărăția Lui este pusă în mișcare. Ca și credincios, tu te afli în Împărăția Lui și puterea Lui îți este accesibilă. „Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” (Matei 6:10). În cer, voia lui Dumnezeu nu este niciodată pusă la îndoială. Nici în viața ta nu ar trebui să fie. Și Domnul Isus ne învață să ne rugăm și să credem că ceea ce se întâmplă în cer se va întâmpla și printre noi, aici pe pământ.

„Să căpătăm îndurare şi să găsim har” (Evrei 4:16)

     Când te rogi „Tatăl nostru”, definești de fapt toate celelalte relații din viața ta: a)  Îți definești relația cu lumea materială. De vreme ce Dumnezeu este Tatăl tău, tu nu ești un străin, ci moștenitorul binecuvântărilor universului Său (Psalmul 24:1). Dar ferește-te de valorile lumii: „Nu iubiţi … lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (1 Ioan 2:15). Nimic nu trebuie să ia locul lui Dumnezeu! b)  Îți definești relația cu ceilalți. Toți cei ce te înconjoară sunt creația Tatălui și ca atare trebuie să-i accepți, să-i iubești și să-i prețuiești. Am primit porunca să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, indiferent de rasă, de crez sau de alte semne distinctive. Noi nu trebuie să intrăm cu ei în competiție, să ne dovedim superioritatea față de ei sau să ne folosim de ei pentru propriile noastre interese. c) Îți definești relația cu tine însuți. Dumnezeu spune să El este Tatăl tău; ce temelie solidă pe care să-ți zidești valoarea proprie! Indiferent ce s-a spus despre tine sau ce ți-au făcut alții ca să te simți în plus sau inferior, poți să stai cu capul sus. Tu nu ești un nimeni deoarece  Dumnezeu  te numește copilul Lui. d)  Îți definești relația cu Domnul Isus. Datorită relației tale cu Domnul Isus, Tatăl te declară acceptat „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Pentru că Îl primește pe Isus, El te primește pe tine! „Dar tuturor celor ce L-au primit … le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”  (Ioan 1:12). Nu mai trebuie să te apropii de El cu teamă. „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”. Mai bine de atât nu se poate!

 

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Luca 11:1)

     Auzindu-L pe Domnul Isus rugându-Se, unul dintre ucenici a simțit îndemnul să spună: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”. Isus nu a intenționat să-i învețe o rugăciune pe de rost, de vreme ce cu câtva timp în urmă a spus: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7). Răspunsul Său cuprinde mai mult decât un tipar de rugăciune. El dorea să-i învețe principii de rugăciune eficiente și pline de putere. Să vedem cum putem și noi să beneficiem de pe urma lor. William Barkley a spus: „Rugăciunea  Tatăl nostru cuprinde două părți principale: prima este în folosul lui Dumnezeu, cea de-a doua, într-al nostru. Dă onoare primei părți, și cea de-a doua îți este garantată”. Prima parte începe cu „Tatăl nostru”. Se are în vedere familia Lui, atât colectiv, cât și individual. El a utilizat cuvintele de plural „nostru, pe noi, noi” pentru a indica faptul că rugăciunea este un exercițiu co-operativ, prin care ne rugăm unii cu alții, pentru fiecare, nu doar pentru noi înșine și de unii singuri. De asemenea, ne învață despre puterea consimțământului  reciproc în rugăciune (Matei 18:19). Înainte de a cere ceva, trebuie să recunoaștem  faptul că Dumnezeu  este Tatăl, deoarece rugăciunea  este: 1)  O problemă de relație. Sunt implicați Tatăl și copiii Săi, cei ce au fost răscumpărați prin sângele singurului Său Fiu preaiubit. Totodată rugăciunea  este: 2)  O problemă de supunere. Ucenicii lui Isus au înțeles că Tatăl înseamnă conducere și autoritate. Rugăciunea nu e o încercare de a-L face pe Dumnezeu să fie de acord cu dorința ta, ci punerea ta în acord cu voia și cuvântul Lui. El e o persoană care Își respectă promisiunea, nu un părinte tolerant.

„Fereşte-ţi limba de rău” (Psalmul 34:13)

     Ai auzit de cele trei femei care s-au hotărât să-și mărturisească slăbiciunile una alteia? Prima a mărturisit că bea prea mult. A doua a mărturisit că e invidioasă pe înfățișarea unei prietene. Cea de-a treia nu a spus nimic, așa că celelalte două au insistat pe lângă ea întrebând-o: „Dar slăbiciunea ta care este?” În cele din urmă, ea a răspuns: „Bârfa și abia aștept să plec și să le povestesc altora despre voi două”. Să fim serioși acum. Biblia folosește cuvinte puternice referitor la subiectul bârfei. „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (Proverbe 13:3). „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică” (Iacov 1:26). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). Bârfa e ca noroiul aruncat pe un perete alb– poate nu se lipește, dar lasă o urmă  murdară.  Și acea  urmă  poate  dura  o viață  întreagă!  Așa  că înainte  să tragi,  verifică-ți  ținta. Întreabă-te cât rău vei produce și cum te vei simți după aceea. Solomon a spus: „Moartea şi viaţa sunt în puterea  limbii; oricine  o iubeşte,  îi va mânca  roadele”  (Proverbe  18:21).  Ai înțeles  ideea?  „Îți vei mânca cuvintele”. Vei culege roadele pe care le semeni, bune sau rele. Concluzie: dacă vrei să găsești greșeli, uită-te în oglindă. Când lucrezi la propriile tale slăbiciuni, nu vei avea timp să bârfești pe nimeni.

„Bogăţia … Lui în sfinţi” (Efeseni 1:18)

     Pavel s-a rugat pentru credincioșii din Efes să cunoască ceea ce Dumnezeu i-a chemat să facă și să înțeleagă „bogățiile” pe care le-a investit în ei. Să ne gândim la următoarele: 1)  Dumnezeu știe ce a investit în tine. El nu te izbăvește  astăzi  și mâine  te duce în cer. El te cheamă  și te echipează  să împlinești un scop anume în lumea aceasta. Hristos ne-a învățat că unii au primit cinci talanți, alții doi, alții unul (Matei 25:15). De aceea, e o greșeală să faci comparații. Nu ceea ce ai îți determină răsplata, ci ceea ce faci cu ce ai. Când îți îngropi talantul din cauza fricii de risc și de eșec, dai de necaz în relație cu Dumnezeu. 2) Dumnezeu protejează ceea ce a investit în tine. Câteodată nu-L ascultăm pe Dumnezeu  spui tu. Adevărat! Și reacția ta față de El fie îți prelungește  perioada de disciplinare,  fie o scurtează. Ne abandonează Dumnezeu? Niciodată! „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29). 3) Dumnezeu așteaptă un câștig în urma investiției pe care a făcut-o în tine. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, ce vei arăta în schimb? Dumnezeu ți-a dat timp, talent și o comoară. Le folosești ca un egoist sau le folosești  pentru  a-L sluji pe El și pentru a-i binecuvânta pe ceilalți? „Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut” (2 Corinteni 5:10). Compozitorul a spus-o astfel: „Căci vom pleca de aici, lăsând toate, dar ce lui Isus ai făcut, va sta”.

„Avem un cuget bun … în toate lucrurile” (Evrei 13:18)

     Alarmele de incendiu sunt dotate cu un întrerupător intern, activat de un fascicul de lumină. Câtă vreme lumina este receptată neîntrerupt de către receptorul fotosensibil, detectorul tace. Dar dacă fumul,  umezeala   sau  o  insectă  obstrucționează   fasciculul chiar  și  o  fracțiune   de  secundă,   se declanșează alarma. Luarea în considerare a alarmei te ferește de pericol. Și conștiința ta funcționează după același principiu. Când păcatul obstrucționează legătura dintre tine și Dumnezeu, conștiința semnalează că ceva nu e în ordine. În acea clipă, ar trebuie să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru că te ajută să te simți bine când lucrurile merg rău. Numai un nebun ar opri alarma sau și-ar dezvolta abilitatea de-a dormi. De vreme ce anumite  lucruri nu sunt „rele” în sine, ele pot fi rele pentru tine din cauza viitorului pe care ți l-a pregătit Dumnezeu. Asta înseamnă că există lucruri pe care alții le pot face, iar tu nu. Așa că în loc să fii încăpățânat, bucură-te de faptul că știi că Dumnezeu ți-a pregătit lucruri minunate. Un proverb francez spune: „nici o pernă nu e mai moale decât o conștiință curată”. Ascultarea de conștiință ta te va împiedica să o iei pe un drum greșit. Și dacă te hotărăști să-ți croiești drum oricum, conștiința te va împiedica să te simți în largul tău referitor la acea decizie. Pune-ți mereu această întrebare și vei lua decizia corectă: „Dacă fac lucrul acesta, în ce fel îmi va fi afectată conștiința mea vizavi  de  Dumnezeu?”  Biblia  spune:  „dacă  nu  ne  osândește  inima  noastră,  avem  îndrăzneală  la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3:21-22).

„Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui” (Ioan 18:19)

     Dacă Domnul Isus poate avea „milă de slăbiciunile noastre”, poate fi făcut El de rușine prin faptele și atitudinile noastre? (Evrei 4:15).Ce jenant a fost când Maria și Iosif L-au întrerupt când avea doisprezece ani și stătea în Templu, confruntându-Se cu cei mai buni cărturari. Ei L-au luat deoparte și I-au zis: „Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare” (Luca 2:48). Cât este de jenant să te ridici în picioare în biserică și să anunți că ești Mesia, după care cei cu care ai crescut să te alunge din oraș și să încerce să te arunce de pe o stâncă (Luca 4:29). Ce jenant când i-a spus lui Iair că fiica lui care a murit numai doarme și cei aflați în jurul Lui „îşi băteau joc de El” (Matei 9:24). Acum gândește-te la următoarele. Când Marele Preot L-a întrebat pe Domnul Isus despre învățătura Sa, El a răspuns: „Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit” (Ioan 18:21). Drept care, unul dintre soldații care stăteau lângă Isus L-a lovit peste față. Ce rușinos! Dar rușinea supremă din viața lui Isus a fost când Marele Preot L-a întrebat  despre ucenicii Lui. Unde erau? Iuda L-a trădat, Petru s-a lepădat de El și ceilalți au fugit ca să se ascundă. Ce putea să spună? Așadar, iată o întrebare: Caracterul, purtarea și dedicarea ta față de Hristos sunt un izvor de bucurie pentru El sau de rușine? Gandhi a spus: „Dacă creștinii ar trăi cu adevărat după învățăturile lui Hristos, întreaga Indie ar fi astăzi creștină”. Când vine vorba despre doctrină, s-ar putea să fii pregătit. Dar când vine vorba de ucenicie, cum stai?

„Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!” (Psalmul 150:6)

     Solomon spune că „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Ecleziastul 3:7). Nu trebuie să întrerupi predica și să atragi atenția asupra ta, dar când e vremea să-L lauzi pe Dumnezeu, trebuie să o faci 100%. „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea” (Psalmul 9:1). Se spune că un bătrân pe nume Joe a fost un bețiv și un vagabond toată viața lui și, în consecință, trăia de pe azi pe mâine. În timpul unei predici, duminică dimineața, el și-a predat viața lui Hristos și transformarea a fost atât de radicală  încât toți din adunare au observat-o. Cu toate acestea, Joe avea o problemă; era atât de entuziasmat de Domnul Isus încât cânta mai tare decât toți ceilalți. Iar când pastorul enunța o idee care îi atingea inima, sărea și striga: „Aleluia!” Îngrijorat că demnitatea și atmosfera din biserică erau în pericol, pastorul i-a spus: „Joe, trebuie să păstrezi liniștea. De fapt, dacă duminica viitoare vei sta în biserică fără să spui nimic, îți voi cumpăra o pereche de ghete”. Joe avea nevoie de ghete, aşa că era dispus să încerce. Dar după ce s-a abținut la câteva idei importante din predică, nu a mai putut suporta. A sărit și a strigat: „Cu ghete sau fără ghete, eu Îl laud pe Domnul!” Poate spui: „dar eu sunt genul de om liniștit și rezervat”. Îmi pare rău, dar nu există excepții în funcție de tipurile de personalitate. „Tot ce are suflare, să laude pe Domnul”. Cu alte cuvinte, dacă nu ai murit, trebuie să-L lauzi pe Domnul!

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1)

     Dacă strigi cât te țin plămânii la meciul de sâmbătă, dar stai tăcut și supus când e timpul de închinare duminica, poate ești mai entuziasmat de sporturi decât de lucrurile spirituale. O bună definiție a închinării este; valoroasă. Ce valoare Îi atribui lui Dumnezeu și relației tale cu El? Poate spui: „Dar uneori nu am dispoziția de a-L lăuda pe Dumnezeu”. Sentimentele nu au prea mult de-a face cu închinarea! O relație bună nu se bazează pe emoții, ci pe dedicare. Biblia spune: „să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13:15). Să remarcăm cuvintele „totdeauna” și „jertfă”. Cu Dumnezeu, lauda care costă e cea care contează! Imaginează-ți pe cineva care are un serviciu bun, o familie bună și sănătate, lăudându-L pe Domnul în biserică. Dar imaginează-ți pe cineva care trăiește singur, închis în boala lui, care își ridică brațele slăbite și vocea lăudându-L. Care crezi că primește nota cea mai mare? Psalmistul a spus: „de la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat” (Psalmul 113:3). Psalmistul și-a programat pauze în care să-L laude pe tot parcursul zilei. „De şapte ori pe zi Te laud” (Psalmul 119:164). Noi ne luăm pauze de ceai și de cafea; el și-a luat pauze de laudă! Dacă vrei să-ți schimbi mediul și atitudinea, începe să-L lauzi pe Dumnezeu întreaga zi. Nu numai că Îl vei binecuvânta pe Domnul, dar și El te va binecuvânta în multe feluri. Nu crede spusele scepticilor referitoare la acest lucru – încearcă și vei vedea!