„Ferice de cel ce rabdă ispita” (Iacov 1:12)

     Există trei chei pentru a fi victorios: 1) Perseverența. Dr. G. Campbell Morgan povestește despre un om al cărui magazin a ars. În dimineața următoare și-a redeschis magazinul în mijlocul ruinelor carbonizate și a pus o plăcuță pe care scria: „Am pierdut totul în afară de soție, copii și speranță – program obișnuit de mâine dimineață”. Așa că reapucă-te de treabă! „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii”. 2) Scopul. Helen Keller a scris: „Mulți oameni au o idee greșită despre ceea ce înseamnă adevărata fericire. Ea nu se atinge prin satisfacerea proprie, ci prin fidelitate față de un scop ce merită. Domnul Isus a spus: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Nu te ruga pentru o inimă generoasă, ci practică generozitatea, iar inima ta va fi pe măsura faptelor tale. Câtă vreme ești semănător, Dumnezeu îți va da sămânță (2 Corinteni 9:10). 3) Perspectiva. Dezamăgirea ta se poate dovedi a fi planul lui Dumnezeu. „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9). Mai ştii cum face scoica o perlă? Când un fir de nisip ajunge în scoică, ea o învelește în straturi de frumusețe, până când se formează perla. Poetul a scris: „Povestea noastră are o morală: Nu este măreț ce poate face o scoică cu un fir de nisip? Și ce nu am putea face noi, dacă am începe măcar, cu câteva lucruri pe care le avem pe inimă”. Trebuie să avem perspectiva corectă. Încearcă să-L vezi pe Dumnezeu la lucru în situația prin care treci astăzi!

„Eu Te-am proslăvit pe pământ” (Ioan 17:4)

     La sfârșitul vieții Sale, Domnul Isus a putut să se roage: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”. Domnul Isus nu a încercat să concureze cu Ioan Botezătorul sau să se ia după vreun profet al Vechiului Testament. El a știut ce înseamnă pentru El „succesul”. Ca să știi ce înseamnă pentru tine succesul, trebuie: 1) Să înțelegi ce este într-adevăr succesul. Când alții au o părere bună despre tine, ești popular; dar când tu ai o părere bună despre tine, ai succes. Cea mai mare chemare a vieții tale va crea întotdeauna în tine cea mai mare bucurie. 2) Înainte de a-ți stabili scopuri, roagă-te. „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:6). Nu este greșit să-ți stabilești scopuri, dar este greșit să ți le stabilești fără a-L consulta mai întâi pe Dumnezeu. 3) Nu mai aștepta ca alții să-ți aducă succesul. Nu aștepta să apară florile. Dumnezeu ți-a dat semințe; începe să le semeni. „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el” (Galateni 6:4). Și în plus, când ai mai puține nevoi, vei atrage mai mult aprecierea celorlalți. 4) Vindecă-te de superioritate –fiecare trebuie să o facă. Un slujitor al lui Dumnezeu povesteşte că se ruga într-o zi: „Tată, de ce diavolul îmi tot aduce aminte de trecut?” Dumnezeu i-a răspuns: „Pentru că a rămas fără material!” Pocăiește-te și apoi mergi mai departe. Dumnezeu spune că „nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). Există un singur motiv ca să-ți aduci aminte de trecut și anume, să înveți din el și să devii mai înțelept.

„Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Cu toții avem nevoie de o întâlnire cu Isus Hristos, Cel ce e mai mare decât Moise, dătătorul Legii și decât Ilie, profetul și decât toți ceilalți profeți care au trăit vreodată. Cu Cel ce poartă adevărata coroană a universului, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Trebuie să cădem cu fața la pământ și să-L vedem ca pe Cel sfânt, Cel mai măreț, Singurul. Când faci asta, toate fricile tale, exceptând frica de Hristos Însuși, se vor topi ca un cub de gheață într-o zi de vară. Vei fi de acord cu David: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” În cartea ,,Prințul Caspian’’, există o extraordinară ilustrație a acestui fapt. Lucy îl vede pe leul Aslan pentru prima oară după mulți ani. S-a schimbat de la ultima lor întâlnire. Mărimea lui o surprinde și ea îi spune asta. „Aslan, spune Lucy, ești mai mare”. El răspunde: „Asta pentru că ai crescut, micuțo”. Lucy spune: „Nu, pentru că tu ești mai mare!” El răspunde: „Nu sunt mai mare. Dar cu fiecare an în care crești, mă găsești mai mare”. Și la fel este în umblarea noastră cu Hristos. Cu cât Î-i slujim mai mult, cu atât El devine mai măreț. Nu pentru că El se schimbă, ci noi ne schimbăm. Noi vedem dimensiuni, aspecte, caracteristici pe care nu le-am mai văzut până acum; creșteri uimitoare ale sfințeniei, puterii și unicității Sale. Numai după ce am căzut la picioarele Lui în smerenie și în totală dependență ne va spune ce le-a spus și ucenicilor Săi pe munte „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” (Matei 17:7).

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul” (Psalmul 103:2)

     Biblia pune semnul de egalitate între Dumnezeu și lumină, dar și între lumină și sfințenie. „Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5). Pavel a spus că Dumnezeu locuiește „într-o lumină, de care nu poţi să te apropii” (1 Timotei 6:16). Scriptura se referă la Hristos ca fiind „sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi” (Evrei 7:26). Așadar, cum trebuie să te apropii de un astfel de Dumnezeu? La fel cum te raportezi la garda financiară când registrele contabile sunt greșite? Sau la un dictator care deține puterea asupra vieții și a morții? Nu, Domnul Isus ne-a spus să ne rugăm „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău” (Matei 6:9). Iată răspunsul tău! Trebuie să vii la Dumnezeu ca la un tată care te iubește mult și care dorește ce e mai bun pentru tine în timp ce te raportezi la El cu cea mai profundă reverență. Pe măsură ce sentimentul de venerație față de Dumnezeu crește, temerile din viața ta se diminuează. O concepţie înaltă despre Dumnezeu se transpune în curaj, iar o opinie măruntă despre Dumnezeu este lipsită de încredere. Un Dumnezeu plăpând nu te poate ajuta când te lovește cancerul, când familia ta a dat de necaz sau când nu mai ai nici o modalitate de a-ți plăti facturile. Un dumnezeu  „făcător de favoruri” poate să dea bine lipit pe bordul mașinii, dar acea imagine nu te poate ajuta cu nimic când ți-e teamă. Ai nevoie de un Dumnezeu măreț care, în timp ce-ți micșorează eul, îți mărește credința și îți lărgește orizonturile. David a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul” (Psalmul 103:2-5).

„Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi” (Matei 17:5)

     Pe munte când Isus s-a schimbat la față, Moise, cel ce a dat Legea și Ilie, cel ce-i reprezintă pe profeți, au stat lângă Domnul Isus. Dar Domnul Isus i-a depășit în strălucire. Biblia spune: „Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da” (Marcu 9:3). În acel moment, Domnul Isus a fost Dumnezeu în forma Sa cea mai pură. Copleșit de El, Petru a spus: „Doamne, … dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie” (Matei 17:4). A fost un sentiment sincer, dar a fost sincer greșit. „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi” Cuvântul preaiubit implică „unic”. Nu este nimeni ca Isus! Nici Moise. Nici Ilie. Nici Petru. Nici Maria, Buda sau Mahomed. Nimeni din cer sau de pe pământ. Trei ,,colibi’’ i-ar fi făcut pe Moise și pe Ilie egali cu Hristos și Dumnezeu nu dorește așa ceva. Numai o persoană de pe munte merita şi merită să primească închinare. „Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ, şi s-au înspăimântat foarte tare” (Matei 17:6). Cel ce a pus stelele în spațiu și a făcut ca Faraon să moară pe fundul Mării Roșii a stat printre ei. Înfățișarea Lui le-a tăiat răsuflarea, i-a lăsat fără nici o urmă de aroganță și i-a făcut să se plece cu fața la pământ. De când nu ai mai simțit așa reverență față de Dumnezeu?

„Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Proverbe 9:10)

     Într-o lume care a scăpat de sub control, ne place ideea unui dumnezeu pe care să îl putem controla; o prezență mângâietoare care binecuvântează, care oferă, care sfătuiește. Cum ar fi un „Dumnezeu într-o raclă”. Dar când vine vorba de Hristos, nici o cutie nu este potrivită. Contemporanii Săi au făcut un sortiment de ,,cutii’’ pentru El, dar nu a încăput în nici una din ,,cutiile’’ lor. L-au numit revoluționar, dar El a plătit bir. L-au etichetat tâmplar de la țară, dar i-a făcut de rușine pe cărturari. Lumea a venit să vadă minunile făcute de El, dar El a refuzat să le ofere divertisment. El a fost un evreu care a atras la El neamurile, un Rabin care a renunțat la sinagogi, un Om Sfânt care a stat cu femeile ușoare. Într-o societate dominată de bărbați, El a recrutat femei. Într-o cultură anti-romană, El a ales să nu denunțe Roma. El a vorbit ca un rege, dar a trăit ca un pelerin. Oamenii au încercat să-L încadreze într-un tipar, dar nu au putut. Și nici noi nu putem și firește, nici nu trebuie! „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea” (Proverbe 9:7-12). Majoritatea fricilor noastre sunt nesănătoase. Ele ne răpesc pacea și bucuria. Dar frica de Domnul face exact opusul. Un autor scrie: „Nu este nimic anormal în faptul de a te teme de Dumnezeu. Lucrul anormal este să nu te temi sau te temi de un lucru greșit. De aceea Dumnezeu alege să ni se descopere ca să nu ne mai fie frică de ce nu trebuie. Când Dumnezeu ni se revelează în totalitate și „prindem ideea”, experimentăm convertirea fricii noastre … „frica de Domnul” este recunoașterea profund sănătoasă a faptului că noi nu suntem Dumnezeu”.

„Eu sunt Domnul, şi în afară de Mine nu este nici un mântuitor!” (Isaia 43:11)

     Evreii au primit porunca de-a nu-și face nici un „chip cioplit” cu imaginea lui Dumnezeu. De ce? Deoarece Dumnezeu ne-a făcut pe noi, nu noi L-am făcut pe El. Un dumnezeu pe care-l faci tu este un dumnezeu pe care-l poți controla și-l poți determina să facă tot ce dorești. Grecii antici aveau mulți zei, toți creați de oameni. Unii cereau sacrificii omenești; alții permiteau prostituția și chiar o promovau în templele lor. Când inversăm ordinea și începem să-L creăm pe Dumnezeu după chipul nostru (conform propriei noastre imaginații) obținem următoarele lucruri: 1) Un dumnezeu care este liberal sau conservator: sculptat, sau pictat, un dumnezeu pe care politicienii îl scot din cutie în perioada alegerilor pentru a câștiga voturi chiar dacă nu-l slujesc cu adevărat. 2) Un dumnezeu flexibil care îți permite să faci tot ce dorești și apoi poți spune: „Am simțit că sunt călăuzit să fac lucrul acesta”. 3) Un dumnezeu care promite să-și binecuvânteze copiii, dar care nu-i disciplinează niciodată. 4) Un dumnezeu pe care-l ții la locul lui până când ai nevoie de el. 5) Un dumnezeu care nu este suprem, ci se mulțumește să fie una dintre zeitățile care oferă căi spre cer. Nu este așa! Dumnezeu spune: „Eu, Eu sunt Domnul, şi în afară de Mine nu este nici un mântuitor!” Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Isus nu are nevoie să I se dea o faţă nouă pentru a fi în ton cu Internetul și cu era spațială. El este Domn! De bună seamă că dacă nu ar fi Domn peste toate lucrurile, atunci El nu ar mai fi Domn!

„Cei ce se încred în Domnul” (Isaia 40:31)

     Cuvântul „așteptare” ne oferă imaginea a cel puţin două lucruri. Prima este cea a unui chelner ce aşteaptă şi servește la masa ta și care se îngrijește de nevoile tale. Cea de-a doua este atunci când faci o cerere unui judecător sau cuiva aflat la putere. Succesul tău depinde de abordarea lor în modul corespunzător și de disponibilitatea lor de a-ți îndeplini cererea. De vreme ce ei dețin puterea, trebuie să ai răbdare și să aștepți. Înțelegi ideea? Problema noastră cuprinde două aspecte. Primul, noi dorim ca Dumnezeu să ne aștepte, în loc să fie invers. În al doilea rând noi nu vrem să așteptăm după nimic! Mergem cu mașina spre serviciu ascultând radioul și vorbind la mobilul cu hands-free; unii dintre noi chiar se expun riscului atât pe ei cât și pe alții și trimit mesaje. Vance Havner subliniază faptul că în vestul sălbatic, dacă cineva pierdea diligența, spunea: „Nu-i nimic, următoarea va veni peste trei sau patru săptămâni. Astăzi nu mai vrem să așteptăm nici după o ușă rotativă”. Ceea ce face Dumnezeu în tine în timp ce aștepți este deseori mai important decât ceea ce-I ceri tu lui Dumnezeu să facă. Faptul că Îl aștepți pe Dumnezeu îți aduce răsplăți pe care nimic altceva nu ți le va aduce. Iată câteva dintre ele: 1) Ocrotire. „Nu te mânia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; … Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:1-4). 2) Tărie. „Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14). 3) Scăpare. „Îmi pusesem nădejdea în Domnul … M-a scos din groapa pieirii” (Psalmul 40:1-2). Așa că relaxează-te, încrede-te în Dumnezeu și El va interveni pentru tine.

„Să aveţi … încălţămintele în picioare şi toiagul în mână” (Exod 12:11)

     Mottoul cercetașului este „fii gata” și este un motto bun. În Exod, Dumnezeu i-a spus lui Israel: „Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână”. Cu alte cuvinte: „Fii gata când îți spun să pleci”! Poate există în viața ta un domeniu în care Dumnezeu îți spune să faci o schimbare, dar teama te ține pe loc. Nu te teme! Schimbarea este doar dovada creșterii. Ce a funcționat ieri poate fi rețeta eșecului de mâine. Nu poți deveni persoana care ești menită să fii dacă insiști să rămâi așa cum ești. John Patterson a spus: „Numai nebunii și morții nu se schimbă … Nebunii nu vor, iar morții nu pot”. Nu schimbarea este dușmanul. Odată ce începi să te vezi ca unul care învață toată viața și care caută modalități de a crește și de a deveni mai bun, schimbarea îți devine prieten. Învață de la oamenii pe care îi întâlnești, urmărește noi idei, strategii și căi de a te face să părăsești zona de confort în care te găsești. Jim Penner a spus: „Trupurile noastre se schimbă indiferent câte exerciții facem. Casele noastre se schimbă pe măsură ce nevoile noastre se diminuează și dispar. Locurile noastre de muncă se schimbă în funcţie de puterea sau criza economică și pe măsură ce apar noi oportunități … prieteniile se schimbă când nevoile și locul de muncă al familiei ne mișcă într-o altă direcție. În timp ce multe dintre aceste schimbări devin etape noi care ne plac, alteori ele sunt dureroase. Dar indiferent ce etapă a schimbării experimentezi, poți găsi mângâiere în Maleahi 3:6: „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb”. Îndurările Lui țin pe vecie … și este un sentiment extraordinar să știi că El te iubește și te călăuzește la fel cum a călăuzit întregul Lui popor care a existat înainte de tine”.

 

„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie” (Matei 4:9)

     Atacul pe tema crucii. Să ne uităm la cea de-a treia ispită cu care s-a confruntat Domnul Isus: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie” (Matei 4:8-9). Cel de-al treilea atac al diavolului a fost pe tema: ,,Poţi avea totul fără cruce”. În esență, el  i-a spus Domnului: „Nu trebuie să-Ți duci crucea, doar pleacă-te înaintea mea și poți avea totul”. Domnul Isus a spus: „Pleacă, Satano” (Matei 4:10). „Să plece” orice  învățătură care spune că  Dumnezeu nu este Creatorul ! Sau că El este ca un automat care vinde produse; tot ce trebuie să faci este să introduci câteva monede și ceea ce-ți dorești îți va fi servit. Pavel scrie: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). A promis Dumnezeu că te va binecuvânta? Absolut! Dar asta nu înseamnă că nu vei suferi niciodată sau că nu te vei confrunta cu lipsa sau cu oboseala sau că nu vei fi trădat și dezamăgit de alții. Domnul Isus a spus: „dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12:24). Ai auzit vreodată expresia „mort ambulant”? Pentru a face voia lui Dumnezeu trebuie să mori față de propria-ți voie în fiecare zi. Dar dacă ești dispus să faci lucrul acesta, Dumnezeu te va duce spre un nou nivel de binecuvântare.