„Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Cu toții avem nevoie de o întâlnire cu Isus Hristos, Cel ce e mai mare decât Moise, dătătorul Legii și decât Ilie, profetul și decât toți ceilalți profeți care au trăit vreodată. Cu Cel ce poartă adevărata coroană a universului, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Trebuie să cădem cu fața la pământ și să-L vedem ca pe Cel sfânt, Cel mai măreț, Singurul. Când faci asta, toate fricile tale, exceptând frica de Hristos Însuși, se vor topi ca un cub de gheață într-o zi de vară. Vei fi de acord cu David: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?” În cartea ,,Prințul Caspian’’, există o extraordinară ilustrație a acestui fapt. Lucy îl vede pe leul Aslan pentru prima oară după mulți ani. S-a schimbat de la ultima lor întâlnire. Mărimea lui o surprinde și ea îi spune asta. „Aslan, spune Lucy, ești mai mare”. El răspunde: „Asta pentru că ai crescut, micuțo”. Lucy spune: „Nu, pentru că tu ești mai mare!” El răspunde: „Nu sunt mai mare. Dar cu fiecare an în care crești, mă găsești mai mare”. Și la fel este în umblarea noastră cu Hristos. Cu cât Î-i slujim mai mult, cu atât El devine mai măreț. Nu pentru că El se schimbă, ci noi ne schimbăm. Noi vedem dimensiuni, aspecte, caracteristici pe care nu le-am mai văzut până acum; creșteri uimitoare ale sfințeniei, puterii și unicității Sale. Numai după ce am căzut la picioarele Lui în smerenie și în totală dependență ne va spune ce le-a spus și ucenicilor Săi pe munte „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” (Matei 17:7).