„Domnul … a dat odihnă poporului Său” (1 Împărați 8:56)

     Trăiește din plin ziua de astăzi și pune ziua de mâine în mâinile lui Dumnezeu. Începe să elimini cuvintele „dar dacă” din vocabularul tău. Dumnezeu va fi întotdeauna cu un pas înaintea ta. „Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta” (Deuteronom 31:8). Motivul pentru care Dumnezeu este numit „Alfa și Omega” în Scriptură este pentru că El nu numai că inițiază începutul călătoriei noastre spirituale, dar a aranjat fiecare pas în conformitate cu voia Lui. El îți spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde … Mă veţi ruga, şi vă voi asculta … voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; … şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie” (Ieremia 29:11-14). Dacă te temi de viitor, verifică trecutul. „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit” (1 Împărați 8:56). Nu-ți vei învinge niciodată îngrijorările în întregime, căci îngrijorările, la fel ca slăbiciunile și defectele tale de caracter, te apropie mai mult de Dumnezeu și te fac dependent de El. Timp de patruzeci de ani în pustiu, evreilor nu le-a lipsit nici o masă. Dumnezeu le-a asigurat-o în fiecare zi la ușa fiecărui cort. Și El se va îngriji și de tine. „Nu fi atât de grabnică, inima mea! Ai credință în Dumnezeu și așteaptă; deși El zăbovește încă, niciodată nu ajunge prea târziu”.

„Cine-l iubeşte (pe fiul său), îl pedepseşte îndată” (Proverbe 13:24)

     Copiii cu care este o bucurie să trăiești nu ajung așa trăind într-o familie lipsită de reguli. Ai văzut filmul Bonnie și Clyde? Marea poveste din spatele lui Bonnie este mama ei care a crescut-o. Ea credea că tot ce face Bonnie este „drăguț”. De fapt ea o elogia: „Așa cum florile devin mai strălucitoare în bătaia soarelui, stropite de rouă, tot așa lumea este mai senină datorită unor oameni ca tine!” Dar Bonnie nu a mai fost atât de drăguță când a luat parte la o acţiune de violență. Când copilul tău primește cârmuire, el se simte îngrijit și în siguranță. Așadar, iată două sugestii: 1) Explică regulile clar. Să pedepsești un copil pentru o regulă pe care n-o înțelege îl face să se simtă plin de resentimente. Cu cât mai puține sunt regulile tale cu atât mai bine – dar să fie pe înțelesul copilului, ușor de aplicat și de respectat. „Predicile” și morala dă naștere doar la împotrivire. 2) Aplică regulile în mod constant. Ceea ce astăzi aduce un zâmbet nu ar trebui să aducă o palmă mâine. Inconsistența slăbește autoritatea și dă naștere la neascultare. Iată câteva lucruri pe care să le eviți: a) Evită comparațiile. Nu ar trebui să te aștepți ca un copil să fie la fel cu altul. b) Evită etichetele dureroase cum ar fi „ești prost, leneș, rău, o pierdere de timp, etc.” Explică-le faptele lor și nu le demola stima de sine. c) Evită răsplățile nefolositoare. Aplică regula sau renunță la ea. d) Evită mita; mita nu face decât să dea naștere la manipulare și să diminueze importanța regulilor. e) Evită glumele pe seama slăbiciunilor lor. f) Nu-ți fie teamă să spui „nu”. Succesul lor viitor și fericirea lor depinde de abilitatea lor de a face față regulilor de acasă.

„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului” (Proverbe 29:17)

     Noi producem o generație de copii cărora li se permite să crească singuri cu ajutorul televizorului, DVD-urilor violente și internetului (care este ca şi un teren minat!) Deseori ambii părinți lucrează, lăsând ca un copil să-l supravegheze pe celălalt. Drept rezultat, ei devin lege pentru ei înșiși. „Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale” (Proverbe 29:15). Majoritatea dintre noi suntem niște părinți iubitori, dar copiii noștri au nevoie de disciplină și de reguli după care să trăiască. Dragostea are o coloană vertebrală, ea se numește disciplină. Fără ea, dragostea este libertinaj. „Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său” (Proverbe 13:24). Părinții nu trebuie să fie exagerat de severi, dar copiii au nevoie de o călăuzire constantă și disciplinată. Aplicarea disciplinei nu este ușoară. Dar alternativa este trădarea copiilor noștri și a responsabilității noastre date de Dumnezeu! Eșecul în aplicarea disciplinei pentru a câștiga o popularitate pe termen scurt față de copiii noștri sfârșește întotdeauna cu prețul respectului lor pe termen lung. Să aștepți ca pruncii tăi  să-și dea seama ce este bine și ce este rău este o povară pe care nu ar trebui s-o poarte; echipamentul lor neurologic și moral nu este suficient de bine dezvoltat pentru o astfel de responsabilitate. Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15). Copiii tăi învață să ia decizii bune din recompensele și consecințele confruntării cu disciplina de acasă. Așa că nu-i dezamăgi!

„ Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21)

     Cuvintele rostite de tine fie lucrează pentru tine, fie împotriva ta. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele”. Vechea zicală: „Îți vei mânca vorbele” este mai mult decât un clișeu lipsit de sens, este adevărul! Ieremia, profetul, scrie: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Psalmistul scrie: „au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit” (Psalmul 107:19-20). Cuvântul lui Dumnezeu este leacul ce vindecă îngrijorarea. Așadar ceea ce are Dumnezeu de spus la acest subiect trebuie să fie ceea ce ai și tu de spus, altfel Îl contrazici și te deconectezi de la sursa oricărei binecuvântări. Dacă ești înțelept, vei sta în preajma oamenilor credincioşi care rostesc Cuvântul lui Dumnezeu și (vei elimina) timpul petrecut cu cei ce nu au nici un interes pentru el. Dacă dorești să aduci rodul potrivit, trebuie să ai climatul potrivit. Și cuvintele pe care le rostești (și pe care le asculți) determină climatul vieții tale, direcția pe care o ia și rezultatele pe care le obții. Nu există nici un „secret” al succesului. Biblia spune că atunci când înveți să „cugeți zi și noapte” la Cuvântul lui Dumnezeu, vei „da rodul la vremea lui” (în tot ceea ce faci) (Psalmul 1:1-3). Așadar, răspunsul la îngrijorările tale se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu.

„La ce să şedem aici până vom muri?” (2 Împărați 7:3)

     Dacă nu ești dispus să îți asumi riscuri, nu vei reuși în viață. Da, există o vreme când trebuie să mergi la sigur. Dar când precauția devine un stil de viață, vei fi prins până peste cap în mediocritate și eșec în timp ce viața trece pe lângă tine. Când ai terminat de rugat, de cercetat Scripturile și de ascultat sfaturile pline de evlavie – trebuie să pășești prin credință. Patru leproși se aflau în afara cetății Samaria care era lovită de foamete. Ei se gândeau la situația lor. „Murim de foame. În cetate este mâncare. Soldații inamici sunt în cetate. Putem fi prudenți, să rămânem aici și o să murim. Sau putem merge în cetate să vedem dacă ne vor ucide sau ne vor hrăni!”  Ei știau că cea mai rea opțiune pe care o aveau era să nu-și asume riscuri și să nu facă nimic. Așadar ce s-a întâmplat? Au fost salvați prin faptul că au pășit prin credință. Poate riscurile tale sunt mai puțin dramatice. Dar dacă nu ți le asumi, nu vei împlini niciodată misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață. Biblia spune: „ Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un șarpe.Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie” (Eclesiastul 10:8-9). Încercând să scapi de căderi, de mușcături, de răni, de pericol, etc., pierzi oportunitățile vieții. Să umbli prin credință înseamnă: 1) Să-ţi asumi riscuri. Trebuie să-ți tai craca de sub picioare, căci acolo se află rodul. 2) Să te pregătești cu înțelepciune pentru riscuri. Dumnezeu răsplătește excelența. „Când se toceşte ferul, şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune” (Eclesiastul 10:10). Așa că mergi înainte și pășește prin credință!

„Să nu obosim în facerea binelui” (Galateni 6:9)

     A doua cauzâ este: Oboseala. Îți aduci aminte de zicătoarea: „nu poți aprinde lumânarea la ambele capete?” Astăzi am trecut de la puterea lumânării la puterea atomică și puțini dintre noi mai suntem atenți la această veche zicătoare. Ne dorim case mai mari, mașini mai frumoase și vacanțe mai exotice, etc. Deci începem ziua mai devreme, muncim mai mult și terminăm mai târziu. Așa că ne clătinăm până acasă și adormim în fața televizorului, epuizați și simțindu-ne vinovați că petrecem puțin timp cu familia. Uităm că Dumnezeu   ne-a creat să avem nevoie de o zi liberă pe săptămână pentru odihnă și de înnoire spirituală (Exod 20:8-11). Drept rezultat, oboseala ne vlăguiește de energia noastră creativă, ne distorsionează perspectiva, ne diminuează bucuria, ne erodează încrederea și ne secătuiește spiritual. Ilie este un bun exemplu pentru asta. Cu o singură mână, el i-a învins pe proorocii lui Baal (1 Împărați 18). Ca răspuns la rugăciunea lui, Dumnezeu a trimis foc din cer care a mistuit totul și l-a întors pe Israel înapoi la Dumnezeu. A fost o victorie spectaculoasă și cu toate acestea, pe culmea victoriei, el a ajuns atât de jos încât i-a cerut lui Dumnezeu să-i ia efectiv viața. Asta înseamnă să ai parte de cea mai joasă cădere! Ce a făcut Dumnezeu? Ca orice doctor bun, El a diagnosticat problema bărbatului și i-a prescris trei lucruri: o dietă corespunzătoare, odihnă adecvată și un bun asistent – pe Elisei. Mulți dintre noi, cărora ne place ceea ce facem ca să ne câștigăm existența, putem avea tendința de a ne dezechilibra. Nu avem nici o limită, așa că riscăm să ajungem până la epuizare. „Obosim în facerea binelui”. Care este răspunsul? „Îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:3). Cuvântul „a înviora” are două părți: „odihnă” și „conservare”. Relaxează-te fizic și întărește-te spiritual. Asta trebuie să faci când te simți doborât!

„Ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia … vom striga către Tine … şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui” (2 Cronici 20:9)

     Un enoriaș și-a întrebat pastorul: „Vă simțiți vreodată doborât sau copleşitt?” „Firește”, a răspuns el. „Și ce faceți atunci?” a întrebat enoriașul. „Mă ridic iarăși. Problema mea nu este că sunt la pământ– însă faptul că rămân acolo este. Fie sunt tare, fie mă ridic dar am învățat să nu parchez între”. Deși a te simți frânt este un fapt universal, sociologii ne avertizează să ne ferim de două dintre cele mai obișnuite cauze: teama și oboseala. Să privim la ele: Teama: când armatele edomite s-au ridicat împotriva împăratului lui Israel, el și poporul lui au fost cuprinşi de teamă. Simțindu-se fără putere, ei s-au temut că-și vor pierde pământul și averile pe care li le-a dat Dumnezeu. Dacă stresul din ultimii câțiva ani te-a făcut să-ți fie teamă, fă ce a făcut împăratul lui Israel. El s-a întors spre Dumnezeu și s-a rugat: „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire… ne vom înfăţişa … înaintea Ta …vom striga către Tine … şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui” (2 Cronici 20:9). Nu lăsa ca teama să te facă să-ți abandonezi speranța și viziunea. Ci stai în prezența lui Dumnezeu, strigă către El și vei vedea cum te va scăpa. În Vechiul Testament, Dumnezeu le-a adus aminte evreilor de bunătatea Lui față de ei. El a vrut ca ei să-și amintească de asta și să primească curaj. Dar uneori teama le-a întunecat amintirile și au început să se îndoiască. Îți sună cunoscut? Așa că El le-a spus: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi … căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15). Cu alte cuvinte, „nu voi trebuie să-l învingeți pe dușman, asta e treaba Mea. Eu sunt responsabil; încredeți-vă în Mine că voi rezolva problema”. Așa că nu uita Cine controlează circumstanțele în care te găsești astăzi. Stai în prezența Lui şi crede promisiunea Lui!

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi” (Ioan 13:17)

     Biblia spune: „Credinţa fără fapte este zădarnică” (Iacov 2:20). Unele rugăciuni primesc răspuns numai când treci la fapte. Când femeia care avea o scurgere de sânge a luat inițiativa, s-a înghesuit în mulțime și s-a atins de marginea hainei lui Isus, El i-a spus: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela” (Matei 9:22). Iar cu o altă ocazie, citim: „Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei … şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când    i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” (Luca 17:12-14). Conform legii evreilor, o persoană necurată descoperită în apropierea Templului putea fi omorâtă cu pietre. Așadar, urmând sfatul lui Isus, acești oameni își puneau viața în pericol. Dar ei au riscat și „pe când se duceau, au fost curăţiţi” (Luca 17:14). Domnul Isus a spus: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi”. Deciziile și faptele tale se bazează pe ceea ce crezi. Un învățător scrie: „Oricine poate crede în timp ce stă în biserică sau când totul merge bine în viața lui. Dar când ieși din biserică descoperi ce ai tu cu adevărat. Puterea de vindecare era disponibilă în mod evident și acești oameni au crezut că Domnul Isus îi poate vindeca. De aceea au și venit la El de la început. Ei nu s-au îndoit de puterea Lui. Cheia a fost că de îndată ce au făcut ce le-a spus Isus, ei au fost vindecați”. Deci cuvântul pentru tine astăzi este: transformă-ți credința în fapte.

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” (Evrei 13:6)

     Îngrijorarea este un intrus; trebuie să-l evacuezi. În anumite situații, dacă o casă este goală mai mult timp, oricine se poate muta în ea și o poate ocupa. Și îngrijorarea face la fel. Hoinărește încoace și încolo, căutând o minte goală și apoi se mută în ea. Locuiește îngrijorarea în mintea ta astăzi? Este prezentă când te trezești dimineața și când mergi seara la culcare? Ca urmaș al lui Hristos, ai autoritatea de a-i transmite o înștiințare de evacuare și ea trebuie să plece. Singurul lucru care o face să stea este ignoranța ta în fața acestui adevăr. Când mintea ta este ocupată de Cuvântul lui Dumnezeu, îngrijorarea vede anunțul „ocupat” și merge mai departe. Pavel scrie: „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:3-5). Armele pe care ți le-a dat Dumnezeu ca să te lupți sunt mai mari decât teama cu care te confrunți. Dar trebuie să-ți cunoști armele, să le păstrezi în stare de funcționare și să le poți folosi. „De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta” (Ieremia 5:14). Când crezi Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima ta și începi să-l rostești în fața îngrijorărilor tale, „el le va arde”.

 

„Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul!” (1 Corinteni 9:24)

     Noi spunem lucruri precum: „Viața este o rutină, iar cei mai rezistenți câștigă”, „Oamenii de treabă ies pe ultimul loc”, „Să câștigi nu e totul – este singurul lucru care contează!” Asemenea sentimente caracterizează cultura noastră, făcând ca stilul de viață dependent de muncă să distrugă sănătatea, să fractureze viața de familie și să elimine disciplina spirituală necesară pentru a avea o relație mereu crescândă cu Dumnezeu. Așadar, ce ar trebui să facem? Să evităm orice competiție? Să ieșim din competiție? Să ne retragem și să ne uităm cum lumea trece pe lângă noi? Nu, acestea nu sunt opțiunile unui urmaș al lui Hristos. Așadar: 1) Ferește-te de competiția care duce la gelozie. Spiritul de competiție al lui Cain față de fratele său Abel l-a dus la crimă (Geneza 4:1-8). El a încercat să-și doboare fratele pentru a se ridica pe sine. Împăratul Saul a încercat să-l ucidă pe David când mulțimea a cântat: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii” (1 Samuel 18:6-11). Aceste cuvinte au făcut ca gelozia să crească în el asemenea cancerului. 2) Înțelege că prin încercarea ta de a excela în vocaţia ta, Îl preamărești pe Hristos. Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. … ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:24-27). Nu este vorba despre a ajunge înaintea altora; ci este vorba despre maximizarea a tot ce faci spre slava lui Dumnezeu! „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23).