„Strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău” (Psalmul 41:6)

     Într-o zi, un om s-a apropiat de Socrate pentru a-i spune o bârfă. Înțeleptul filozof a întrebat: „Mai întâi, ești sigur că e adevărat? În al doilea rând, e un lucru bun? În al treilea rând, e un lucru util?” Când bărbatul a răspuns: „Nu chiar”, Socrate a spus: „Ei bine, dacă nu este un lucru adevărat, bun sau util, de ce să vorbești despre el?” Bârfa poate părea o formă de intimitate, dar de fapt are de-a face cu dorința de a înjosi pe cineva și de a te face pe tine să pari bun. David a spus: „Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară”. Solomon a spus: „pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni” (Proverbe 16:28). Și te poate face să-ți pierzi buna reputație (Proverbe 25:10). Kevin Miller spune: „O provocare în lucrare este confidențialitatea – cât de deschis poți fi? Următoarele întrebări te pot face să te hotărăști: Vorbești cu cineva care poate face ceva legat de problema ta oferindu-ți ajutorul sau disciplinându-te și mustrându-te? Vorbești cu cineva care este suficient de înțelept ca să te ajute să-ți procesezi sentimentele și care este suficient de curajos ca să te ajute să faci lucrul potrivit confruntând cealaltă persoană sau mărturisindu-ți când ai greșit? Această veste are acordul de a fi împărtășită? Încalci o încredere și dacă e așa,o faci pentru că persoana în cauză pune în pericol viața altcuiva, chiar și pe a ei? Ești dispus să-ți divulgi sursa pentru a putea fi verificată? Când spui lucrul acesta, ți se rupe inima? Ți-ai analizat propria viață și ai mărturisit situațiile în care ai păcătuit în domenii similare? Te rogi pentru acea persoană? Te-ai simți bine dacă cineva ar spune asta despre tine?”

„Din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18)

     Cum ai descrie pe cineva care este matur spiritual? Leonard Wedel spune: „O persoană matură nu se ia pe sine prea în serios, are mintea mereu trează, nu se alarmează întotdeauna când apare o situație potrivnică, este prea mare pentru a fi mic, nu se simte niciodată prea important pentru a face lucruri mărunte și nu este niciodată prea mândru pentru a face lucruri umile, nu acceptă niciodată succesul sau eșecul în sine ca fiind permanente, e o persoană capabilă să-și controleze pornirile, nu se teme de greșeli, crede în sine și devine mai puternic pe măsură ce se întărește în credința în Dumnezeu”. Așadar, măsurându-te după acest standard, pe unde te situezi? Ești în stare să-ți evaluezi progresul fără a deveni descurajat sau fără a te simți condamnat? Poți să te uiți la cât mai ai de mers și totuși să fii în stare să apreciezi și să sărbătorești distanța pe care ai parcurs-o deja? Biblia spune că am fost schimbați „din slavă în slavă”. Să remarcăm faptul că maturitatea spirituală are loc treptat. Cu pași mici, nu cu salturi uriașe. Trebuie să înveți să trăiești după Cuvântul lui Dumnezeu, nu după sentimente, căci Cuvântul Său afirmă că atâta vreme cât crezi, Dumnezeu lucrează în tine: „L-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi” (1 Tesaloniceni 2:13). Există o legătură directă între porția ta zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu și nivelul maturității tale spirituale. Și vestea cea bună este că Dumnezeu nu ne-a lăsat să facem lucrul acesta singuri. „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

 

„Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina” (Iov 22:28)

     Nu ceea ce îți spun ceilalți ţie sau ce spun despre tine îți determină viitorul; ci ceea ce îți spui ție însuți când ceilalți au încetat să mai vorbească! Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbe 18:21). Poate spui: „Mi-ar plăcea să am o relație mai bună, dar mi-e teamă că dacă fac primul pas și nu mi se răspunde, mă voi simți respins”. Sau: „Aș vrea să-mi termin studiile, dar mi-e teamă că dacă mă înscriu la cursuri și nu fac față, mă voi simți prost”. Acest fel de vorbe devin profeții ce se împlinesc singure. Până nu înlocuiești vorbele negative despre tine însuți cu vorbe pline de credință, vei trăi mereu în teamă. Mintea ta este ca o pepinieră, poate face ,,pui’’ ea hrănind fiecare sămânță pe care o semeni până vine vremea nașterii. Dacă nu dorești rodul pe care îl produce sămânța, nu trebuie să o mai semeni sau să o mai hrănești. Primul pas pe care trebuie să-l faci pentru a rupe strânsoarea fricii care te ține legat este să îți dai seama care au fost vorbele care te-au făcut să dai de necaz. Nu este un lucru ușor. Este nevoie de vigilență, introspecție, disciplină și reluare a citirii Scripturii. Dar prin schimbarea gândurilor, vei începe să-ți schimbi viața. Iov spune: „Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina”.Uneori nu vei crede din prima versetul pe care te bazezi. Nu-i nimic; sinele tău o să accepte lucrul cu care este hrănit în mod constant și începe să acționeze în consecință. Așa că începe astăzi să dai câte un aviz de evacuare fiecărui gând negativ care te trage înapoi și începe să-ți hrănești mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu.

„El însuşi ştia ce este în om” (Ioan 2:25)

     Iată trei domenii în care trebui să înveți să ai așteptări realiste: 1) Trebuie să ai așteptări realiste de la tine însuți. Când greșești, de obicei te simți prost. Lucrul acesta pune în mișcare un ciclu nesfârșit de a obține lucruri care nu se pot obține, sperând să poți dovedi ceva ce nu se poate dovedi de la bun început. Crezi că ar trebui să fii capabil să faci ceea ce fac și ceilalți, și totuși dacă nu ești la fel de înzestrat, nu poți excela în acel lucru. Nu trebuie să dovedești nimic! Supune-te doar lui Dumnezeu și lasă-L pe El să se îngrijească de reputația ta. Câtă vreme aștepți să excelezi în afara darurilor și chemării tale, vei ajunge întotdeauna să fii dezamăgit. 2) Trebuie să ai așteptări realiste în relațiile tale cu ceilalți. A te face responsabil pentru fericirea altcuiva sau cineva să fie responsabil pentru fericirea ta duce la o viață plină de frustrare. Abraham Lincoln a spus: „Majoritatea oamenilor sunt fericiți pe cât de mult își propun să fie”. Dacă oamenii nu au perspectiva corectă în viață, tu și încă o sută ca tine nu-i veți face fericiți. 3) Trebuie să ai așteptări realiste privitor la viață. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Câtă vreme ești în lume, vei avea probleme. Nimeni nu este scutit. Dar nu te îngrijora; Domnul are totul sub control. Învață doar să fii realist. Mereu va trebui să te confrunți cu situații neplăcute, cu probleme persistente și cu oameni dificili. Dar atitudinea ta este cea care determină dacă te bucuri de viață sau nu.

„El însuşi ştia ce este în om” (Ioan 2:25)

     Domnul Isus a văzut ce este mai bun în oameni și a lucrat să scoată lucrul acesta la lumină. Dar El nu a fost naiv; El a înțeles fragilitatea umană. Când oamenii L-au dezamăgit, El nu S-a răzbunat prin mânie și nu S-a distanțat de ei. Ce a făcut El? „Mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om” (v. 23-25). Domnul Isus i-a chemat în mod  constant pe oameni la un standard mai înalt, dar El a înțeles că lucrul cel mai bun de care pot da ei dovadă tot  imperfect este. Și tu trebuie să înțelegi lucrul acesta despre cei dragi ai tăi și să te raportezi la ei în mod corespunzător. Relația perfectă, locul de muncă perfect, biserica perfectă și cartierul perfect nu există! Dumnezeu știe asta, așa că ne-a dat învățături despre cum să ne comportăm cu oamenii care ne dezamăgesc: „Purtaţi-vă sarcinile (îndurați, duceți în spate) unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Poate spui: „Care este legea lui Hristos?” Domnul Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34). Pentru a iubi cum a iubit Domnul Isus, trebuie să iubești fără condiții și fără presiune. E mai ușor să discuți despre cum să-i tratezi pe oamenii enervanți din viața ta decât este să pui în practică trataţia. Dar lucrul extraordinar este că în procesul ducerii la îndeplinire a acestei misiuni, devii tot mai asemănător cu Domnul Isus.

 

„Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură” (Proverbe 13:4)

     Cuvântul „harnic” include calități precum strădanie, onestitate, perseverență și lupta pentru excelență. Traducerea ,,New Living Bible’’ o spune astfel: „Oamenii leneși își doresc multe, dar obțin puțin, dar cei ce muncesc mult vor prospera”. Un expert spune: „Succesul nu vine din faptul că ești sută la sută mai bun decât cel cu care ești în competiție, ci din faptul că ești unu la sută mai bun în o sută de alte feluri”. Dale Dauten, cronicar pe teme de afaceri, spune: „dacă vrei să fii creativ în firma ta, în cariera ta sau în viața ta, totul se reduce la un pas simplu – pasul în plus. Când te ciocneşti de o situaţie obişnuită pui doar o întrebare: „Ce altceva mai putem face?” Pentru a avea succes trebuie să faci mai mult – mai mult decât poate dorești, mai mult decât concurența, mai multe decât crezi că ești capabil. Poetul William Arthur Ward a spus: „Voi face mai mult decât să fiu aparținător – voi participa. Voi face mai mult decât să-mi pese – voi ajuta. Voi face mai mult decât să cred – voi pune în practică. Voi face mai mult decât să fiu politicos – voi fi prietenos. Voi face mai mult decât să iert – voi uita. Voi face mai mult decât să visez – voi trece la fapte. Voi face mai mult decât să-i învăț pe alții – îi voi inspira. Voi face mai mult decât să învăț – mă voi îmbogăți. Voi face mai mult decât să ofer – voi sluji. Voi face mai mult decât să trăiesc – voi crește. Voi face mai mult decât să sufăr – voi triumfa”. Nu poți alege lucrurile uşoare și să-ți atingi scopul. Trebuie să faci mai mult. Trebuie „să plătești prețul”.

„M-am făcut tuturor totul” (1 Corinteni 9:22)

     Tactul este iscusinţa de a afirma ceva fără a-ți face dușmani. Pentru a câștiga pe cineva de partea ta, mai întâi trebuie să faci două lucruri: a) Să-l înțelegi; b) Să te simți în largul tău în diversitate. Pavel a scris: „ca să câştig pe cei fără lege … M-am făcut tuturor totul” (v. 21-22). Pavel nu putea ceda un centimetru când venea vorba de adevăr, dar strategia lui a fost mereu una a dragostei. Dacă vorbea evreilor, grecilor, romanilor sau barbarilor, mesajul său nu varia niciodată. Abordarea, în schimb, da. Când oamenii știu că îi respecți, ești mai eficient în a-i ajuta să se schimbe. Vorbindu-le celor ce erau dispuși să rupă legăturile cu cineva care avea o părere teologică diferită, Pavel le scrie: „toţi sunteţi una în Hristos Isus” (Galateni 3:28). Gândește-te numai, când sfinții veacurilor se vor strânge în jurul tronului lui Dumnezeu ca să-L laude, ei nu numai că vor fi din diferite continente și din diferite culturi, dar și din ere diferite – era bisericii primare și era spațiului cosmic. Ce concert! Dar nu te vei bucura de asta dacă ești atât de limitat încât să știi doar un singur cântec, iar acolo nu se va cânta exact cântarea cu acel număr. Câteva dintre cele mai alese personaje ale lui Dumnezeu erau diferite din perspectivă culturală, cum ar fi Moise, evreu crescut într-o casă egipteană pentru a se pregăti pentru destinul său. Sau Petru, care avea destule prejudecăți pentru a crede că Dumnezeu îi binecuvântează doar pe evrei, până când Dumnezeu l-a adus pe calea cea bună, spunându-i: „Dacă spun că cineva este acceptat, să nu cumva să spui că nu este așa” (Faptele Apostolilor 10:15, parafrazat). În mod evident, Petru a înțeles mesajul, căci mai târziu a scris: „ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii” (1 Petru 1:22). Așa că învață să ai tact.

„Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă” (Exod 33:14)

     Dacă nu petreci timp în prezența lui Dumnezeu, vei avea mereu în tine un sentiment de nesiguranță. Există anumiți oameni de la care extragem sentimente de siguranță prin faptul că stăm în preajma lor; prezența lor și raportarea lor la viață ne fac să ne simțim mai bine. Tot astfel, când ai nevoie să fii ridicat și întărit, trebuie să petreci timp cu Dumnezeu. A fi în prezența Lui este ca și cum te-ai afla într-o încăpere plină de parfum; când pleci, iei cu tine aroma lui. Moise a petrecut o bună bucată de vreme cu Dumnezeu. El a știut că fără prezența lui Dumnezeu nu valora nici doi bani. Îți poți imagina cum e să fii responsabil cu grija zilnică a două milioane de oameni, scoțându-i dintr-o țară și ducându-i într-o alta – pe jos? E uluitor. Și ca și cum lucrul acesta nu era suficient de greu, evreii și-au petrecut o mare parte din timp plângându-se de viața pe care o duc și găsind neajunsuri la Moise. Când lucrurile mergeau rău, el era ținta lor preferată. Era situația ideală în care îți puteai pierde mințile. Dar Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă”. Dumnezeu îți poate da odihnă în necaz și pace în mijlocul conflictului. Asta include un loc dificil de muncă sau o familie în continuă fierbere. Prezența lui Dumnezeu te poate ajuta să dai dovadă de dragoste în fața tratamentului greșit și de răbdare în vremuri de stres. Te poate ajuta să aduci o schimbare pozitivă fără prea multe cuvinte și să ajungi să te simți bine referitor la modul în care gestionezi lucrurile. Așa că petrece timp în prezența lui Dumnezeu astăzi.

„Am pierdut toate” (Filipeni 3:8)

     Oprește-te și ascultă cu atenție ceea ce îți spun cei din jurul tău. Mulți dintre ei își exprimă regretul pentru că au dat înapoi de la visul lor din anii tinereții: o carieră pe care nu au urmat-o, o oportunitate ratată, o relație lăsată să se ofilească și să moară. După zeci de ani, se reîntorc la el și se gândesc mai mult la el. Dar pentru unii, este prea târziu. Nu-și pot împlini visul orice preț ar plăti. Pentru alții, visul este posibil, dar prețul prea mare. În cartea sa: ,,Pune-ți visul la încercare (Put Your Dream to the Test),’’ Dr. John Maxwell scrie: „Când urmărești un vis e ca și cum te-ai cățăra pe un munte. Nu vom ajunge niciodată în vârf dacă avem prea multe bagaje. Pe măsură ce intrăm într-o nouă etapă a cățăratului, luăm o decizie. Vom mai lua și alte lucruri de cărat, vom lăsa jos lucrurile care nu ne ajută să urcăm, schimbăm ceea ce avem cu altceva sau nu mai urcăm deloc? Unii oameni încearcă să ia prea multe lucruri cu ei … Când urcă  oamenii de succes, ei renunță la anumite lucruri sau încep să le schimbe pentru a ajunge la un nivel mai înalt … Plățile necesare pentru împlinirea visului nu se termină niciodată. Călătoria continuă numai dacă continui să plătești prețul. Cu cât vrei să ajungi mai sus, cu atât trebuie să renunți la mai multe lucruri. Cu cât plătești mai mult, cu atât bucuria ta va fi mai mare şi o  vei simți când în cele din urmă îți împlinești visul”. Cineva a spus că o sarcină fără viziune este o corvoadă. O viziune fără o sarcină este o fantezie. Dar o sarcină cu o viziune este calea spre victorie și împlinire.

„În osteneli … în temniţe… în lovituri” (2 Corinteni 11:23)

     În al doilea rând, există un cost curent. Cu toții ne dorim ceea ce au oamenii de succes. Problema este că nu dorim să plătim prețul pe care l-au plătit ei la început și să continuăm să-l plătim în fiecare zi. Pavel dezvăluie adevărata poveste din spatele succesului său: „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:23-28). Majoritatea dintre noi avem o vagă impresie că într-o zi va trebui să facem sacrificii, dar prețul trebuie plătit mai devreme decât credem noi. Fără a ne aștepta la așa ceva, mulți dintre noi devenim descurajați. Unii dintre noi ne amânăm visele și le lăsăm să aștepte. Alții le-au abandonat complet. Întrebarea la care trebuie să răspunzi este: „Peste douăzeci și cinci de ani, ce voi dori să fi făcut astăzi?” Acesta este prețul pentru visul pe care ți l-a dat Dumnezeu.