„Ferice de cei ce plâng” (Matei 5:4)

     Domnul Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați”. Durerea este prețul pe care îl plătim pentru dragoste. Un autor scrie: „Când durerea ne lovește din plin, ne întrebăm <<de ce mi s-a întâmplat asta?>> Ca să-mi amintesc c-aşa e viaţa, ca să-mi întăresc credinţa şi să am răbdare? E greu să răspunzi „Amin” când totul pare întunecat. Cel mai important lucru pentru noi în acel moment este să ne ușurăm durerea. Dar când trecem prin necazuri și nu încercăm să le evităm, le primim diferit. Devenim dispuși să învăţăm din ele. Asemenea lui Iosif, vedem cum Dumnezeu le folosește pentru un scop mai mare. În ultimă instanță, plânsul înseamnă să înfrunți lucrul care te rănește în prezența singurului care te poate vindeca”. Biblia spune: „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Dimineața ta va veni; Dumnezeu a promis lucrul acesta! Durerea ți se va șterge cu timpul. Faptul că ești dispus să-ți accepţi durerea în loc să încerci să scapi de ea  îți garantează lucrul acesta. Nu că o vei uita, ci îți vei aduce aminte de ea în mod diferit; cu mai multă mulțumire și mai puțină suferință. Această fericire răspunde la două întrebări: 1) Ce se întâmplă cu cei ce mor în Domnul? „Să nu vi se tulbure inima… În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. … Eu Mă duc să vă pregătesc un loc … ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3). 2) Cum rămâne cu aceia dintre noi care încă trăim? „Dumnezeul oricărei mângâieri … ne mângâie … pentru ca … să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4).

 

„Ferice de cei săraci în duh” (Matei 5:3)

     În următoarele câteva zile, ne vom uita la Fericiri (care ar trebui să ne caracterizeze). Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” El nu a spus că este împotriva deținerii banilor, El a spus că nu este de acord ca banii să te posede. De fapt, El te va ajuta să prosperi ca tu să poți finanța și să poți împlini scopurile Lui pe pământ. Dar El nu îți măsoară credința după cum îți arată extrasul de cont bancar. Într-una din pildele Sale, Domnul Isus l-a numit pe un bogat „nebun”. Asta nu pentru că omul era bogat, ci pentru că „nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:21). John D. Rockefeller a spus cândva: „Am făcut multe milioane, dar nu mi-au adus fericirea adevărată. I-aș da pe toți în schimbul zilelor când  stăteam pe un scaun de birou în Cleveland și mă socoteam bogat cu trei dolari pe săptămână”. Faptul că ai mai mulți bani îți poate conferi un statut social, dar când Îl slujești pe Dumnezeu, primești semnificația Împărăției. E o mare diferență! Deci concentrează-te asupra lucrurilor care contează și trăiește pentru ceea ce durează. În Kemi, Finlanda, se spune că s-a construit un castel de gheață strălucitor, care adăpostea un teatru, un teren de sport, o galerie de artă și o capelă. Zidurile castelului aveau 4m înălțime și se întindeau pe 500m. Capela era un loc popular pentru nunți, iar teatrul avea 3000 de locuri. Acolo se țineau concerte rock, operete, dans modern și recitaluri de operă. Problema era că întreținerea lui costa milioane de dolari și se topea primăvara. Înțelegi ideea? Concentrează-te asupra lucrurilor care durează, nu asupra celor ce nu durează.

„Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” (Psalmul 51:6)

     Biblia spune: „nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui” (Isaia 53:9). Și dacă Dumnezeu are un plan pentru noi, nici în gura noastră nu se va găsi așa ceva. Dumnezeu nu caută să ne minimalizeze decepția, ci s-o elimine de tot. El este aspru în privința minciunii. „Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea” (Psalmul 101:7). Pavel enumeră tipurile de oameni care nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu – cei ce păcătuiesc în relațiile intime, se închină la idoli, se îmbată, fură și mint (1 Corinteni 6:9-10). „Vrei să spui că minciunile și şmecheriile mele trezesc aceeași mânie cerească precum adulterul și violențele grave?” Se pare că da. Dumnezeu consideră că a trișa la declararea veniturilor este asemenea închinării la idoli. „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi” (Proverbe 12:22). De ce exprimarea aceasta atât de dură? Deoarece necinstea este total împotriva caracterului lui Dumnezeu (Evrei 6:18). Nu că Dumnezeu nu vrea să mintă sau a ales să nu mintă, El nu poate să mintă. Câinele nu poate zbura, pasărea nu poate lătra și Dumnezeu nu poate să mintă. Când face un legământ, El Îl respectă. Când face o afirmație, El vorbește serios. Când proclamă adevărul, îl putem crede. La fel, „dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur” (2 Timotei 2:13). La Dumnezeu, adevărul nu este o pată gri, ci e alb și negru. Așa că dacă ești serios în privința umblării tale cu Dumnezeu și dacă dorești să-i fii pe plac, trebuie să te dedici „adevărului, numai adevărului și nici unui alt lucru decât adevărului”.

„Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam” (1 Samuel 1:27)

     Orice terorist a fost cândva copil. La fel și orice misionar. Diferența dintre ei este adesea influența unui părinte. Proorocul Samuel a condus poporul Israel timp de 40 de ani și l-a îndrumat pe împăratul David în câteva din cele mai cruciale decizii, dar cine a fost persoana care i-a influenţat viața lui? Mama sa! Ascultă: „De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Cât timp îl ai pe copilul tău, ține-l în brațe, iubește-l, ai grijă de el și împuternicește-l, dar înțelege că tu ești administrator, nu proprietar. Copilul tău îi aparține lui Dumnezeu, nu ție! Într-o bună zi, el va crește și va pleca. Asigură-te că în acel moment el va avea o ancoră spirituală deoarece viața lui va trece prin multe furtuni. Nu subestima niciodată puterea unui părinte care mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru un copil. Cine știe câte rugăciuni primesc răspuns chiar acum datorită stăruinței unei mame de acum 10 sau 20 de ani? Dacă ceea ce faci în această societate a vitezei te îndepărtează de timpul de rugăciune cu copiii tăi, faci prea multe! Nu există nimic mai special, mai prețios decât timpul pe care îl petrece un părinte mijlocind la Dumnezeu pentru copilul lui. Nu e prea târziu pentru copilul care ți-a pricinuit lacrimi. Gândește-te la mama Domnului Isus care a trebuit     să-l privească pe fiul ei crucificat, dar care a avut bucuria să-L vadă înviind din morți. Poate te duci în mormânt întrebându-te dacă rugăciunile tale vor fi ascultate vreodată, dar nu înceta să te rogi. De ce? Deoarece când mamele se roagă, Dumnezeu ascultă!

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:7)

     Învață-l pe copil să întrebe: 1) Este momentul potrivit pentru a lua această decizie?” Deciziile luate în grabă sunt deseori regretate. „Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei”. Deciziile greşite sunt determinate de situație, sunt cauzate de stresul de moment, de presiunea anturajului, de alternanța stărilor de spirit și de emoții temporare cum ar fi singurătatea, etc. Când situația se schimbă, sentimentele noastre se schimbă iar deciziile noastre par deseori îndoielnice. Putem lua decizia mai târziu, reducând sau eliminând astfel riscul? Faptul de a-i presa pe copii crește deseori disperarea și duce la decizii premature, dar când îi ajuți să fie siguri că timpul este de partea lor, le scade reactivitatea și probabilitatea regretului pe viitor. Când îi ajuți să vadă că „orice lucru El îl face frumos la vremea lui” (Eclesiastul 3:11) le oferi timp să se gândească cu atenție la opțiunile pe care le au, lăsând loc călăuzirii lui Dumnezeu. 2) „Dacă ar fi să dau un sfat unui prieten (Ion sau Rodica), i-aș sugera să aleagă aceeași opțiune?” Schimbarea perspectivei ne lărgește percepțiile despre opțiunile noastre. Când sunt influențați emoțional, copiii noștri își îngustează deseori perspectiva, excluzând multe posibilități importante. Deseori adulții îi presează să aibă o gândire logică, rațională și întâmpină rezistență. Dar când îl aduci în ecuație pe „Ion” sau pe „Rodica”, le deschidem perspectiva. Și încă un gând: ajută să-i ceri copilului raportul, ajutându-l astfel să evalueze eficiența procesului de luare a deciziei. Discută despre modul în care a făcut față situației. Întreabă: „Ce părere ai de rezultat?” Dacă este mulțumit, fă-i un compliment; dacă nu este mulțumit, spune: „îmi pare rău. Ai vreo idee ce o să schimbi data viitoare?” În loc să-i judeci eșecul,  răsplătește-i succesul.

 

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4:23)

     Învață-ți copilul să-și pună aceste două întrebări: 1) „Cum mă voi simți după?” Lucrul care are o durată de viață mai lungă decât deciziile noastre sunt sentimentele ulterioare de respect de sine versus rușine și stimă de sine pozitivă versus stimă de sine negativă. Faptele noastre devin în ultimă instanță istorie, dar gândurile noastre despre ele continuă să ne modeleze viitorul. „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii”. Copiii cu stimă de sine au șanse mai mici să se dedea la promiscuitate, droguri, băutură, comportamente antisociale și ilegale. Respectul de sine și stima de sine sunt standarde interne pe care nu ne place să le încălcăm. A ceda în fața alegerilor egoiste e ca și cum ne-am lepăda  interiorul moral al ființei noastre – sufletul sacru pe care ni l-a dat Dumnezeu. 2) „Ce vor crede despre mine oamenii pe care îi prețuiesc după ce iau această decizie?” Încrederea și respectul celorlalți sunt întotdeauna necesare pentru a progresa. Reputația este mai presus de bani, chiar și pe piața seculară. „Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul” (Proverbe 22:1). Luarea unei decizii proaste ne poate costa reputația și lucrul acesta ne va urmări viitorul la nesfârșit. „Cine se gândeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate” (Proverbe 24:8). Când dobândești un nume rău, e greu să scapi de el (Proverbe 25:10). Beneficiile pe termen scurt ale unei decizii proaste duc la pierderi și regrete pe termen lung. Omul pe care îl binecuvântează Dumnezeu trebuie să fie „cumpătat, înţelept, vrednic de cinste” (1 Timotei 3:2).

„Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7)

     Cineva a spus: „kilometru cu kilometru viața e grea, centimetru cu centimetru viața e floare la ureche!” Pentru ca viața lor să meargă bine, copiii tăi trebuie să învețe să gândească bine. Așa că învață-i să se întrebe: 1) „Ce opțiuni am în această situație?” Dar te rog, fă-o cu atitudinea potrivită! Dacă fața ta e roșie ca para focului când vorbești cu ei, vor căuta un loc unde să se ascundă.      Pune-i să gândeascăi și scrie toate opțiunile care li se oferă. Spune-le că răspunsurile negative sunt greșite și lipsa ideilor va fi judecată drept prostească; toate sugestiile sunt acceptate și prețuite. Le alimentezi latura creativă, încurajându-i să gândească singuri. 2) „Ce beneficii am din fiecare opțiune?” Scopul nu este să-i constrângi, ci ca ei să descopere și să îmbrățișeze singuri adevărul. Și aceasta prin răbdare, nu prin presiune. Cere-le să spună care dintre beneficii li se par cele mai importante. 3) „Ce consecințe vin în urma fiecărei opțiuni?” Copiii pot fi brutal de sinceri. Nu-i nimic, e doar parte a învățării despre legea „cauză-efect” a lui Dumnezeu referitoare la semănat și la strânsul recoltei. Nu ține predici și nu accentua faptul că rezultatele sunt îngrozitoare. Învață-i să se întrebe: „sunt eu dispus să accept consecințele? Cum îmi vor schimba ele viața?” 4) „Ce convingeri sau crezuri personale sunt implicate în această decizie?” Deciziile ce au la bază principii sănătoase ne cheamă mai degrabă pe drumul principal și nu pe cărarea minimei rezistențe. Sugerează-le valorile duhovnicești ca fiind principale, cum ar fi onestitatea, încrederea, loialitatea, responsabilitatea, compasiunea, prietenia, renunțarea la sine, curajul, onoarea, credința, etc. Pentru copii mai mici, fă lecții mai scurte, dar nu rata ocazia.

„Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi” (Iosua 24:15)

     Luarea unor decizii bune reprezintă cheia unei vieți fericite. Dar luarea de decizii bune nu este o capacitate cu care toți am fost binecuvântați în mod natural, în timp ce luarea de decizii greșite este un handicap cu care se nasc unii. Curajul, educația sau procesul îmbătrânirii nu produc în mod automat oameni care iau decizii mai bune. E un lucru înțelept să petreci timp cu oameni care iau decizii bune, dar nu se prinde și de tine. Și cu cât îl înveți pe copilul tău această capacitate, cu atât mai bine (Proverbe 22:6). Așa că învață-i pe copiii tăi următoarele principii: 1) Consecințele pe care le obții sunt rezultatul alegerilor pe care le faci. Spune-le copiilor tăi că nu circumstanțele, ci deciziile pe care le iau referitoare la ele le guvernează viețile. Poate crezi că ei știu lucrul acesta, dar nu e așa. Problema lor „de conectare” face ca principiul „cauză efect” să fie greu de aplicat până când creierul lor nu trece de adolescență. Întrebarea „unde ți-a fost capul?” va duce la faimoasa ridicare din umeri și la privirea în gol. Ei nu sunt proști – ei doar au nevoie de îndrumare. 2) Întotdeauna există opțiuni. Copiii se simt de obicei lipsiți de putere și de speranță când trebuie să reacționeze la circumstanțe negative. Ei au tendința să gândească în termenii „sau/sau”, trăgând concluzia că lucrurile fie sunt toate bune, fie toate rele. Învață-i gândirea de tipul „atât … cât și” deoarece lucrurile pot fi rele, dar poți alege să iei hotărâri bune referitor la ele. Gândirea de tipul „sau/sau” produce în mod frecvent copii ce devin adulți pesimiști, lipsiți de putere, ușor de manipulat și deprimați. Faptul de a ști că au mereu opțiuni bune împiedică circumstanțele să le dicteze viețile.

 

„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)

     Pentru mulți, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiță care sărbătorește Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăștiate pe tarabă și ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Și mie mi-e dor de tine, puișor”, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le privește, accidental, dar cu atenție. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care privește este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă  și mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul … după câteva minute sosesc părinții adoptivi și o duc pe fetiță acasă. Mama pleacă singură. Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conștientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potrivește cu realitatea, chiar și în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … și totuși ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obișnuită precum colinda „Cântați toți de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulți oameni decât ne imaginăm. Pentru cei ce s-au săturat de speranțele deșarte și de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” și indiferent de situația în care te găsești, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că: 1) Este cel mai scump  deoarece pe Domnul Isus l-a costat viața Sa. 2) E singurul dar care dăinuie pe vecie. 3) E un dar de care te poți bucura tot restul vieții.

„Unde este Împăratul de curând născut” (Matei 2:2)

     Matei scrie: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.” … au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat” (v. 1, 2, 11). Datorită fusului orar, poți zbura din America în 24 decembrie și poți ajunge în Australia în 26 decembrie, ratând ziua de Crăciun. Dar e posibil și să stai acasă și să o ratezi, să ajungi obosit, falit, bucuros că s-a terminat și să nu experimentezi bucuria pe care o aduce ea. Nu lăsa să ți se întâmple asta. Încearcă ceva diferit. Înainte de a te cufunda în dăruirea de cadouri, în organizarea sărbătorii sau în urmărirea obiceiurilor şi a tradiţiilor de la televizor, strânge-i pe cei dragi în jurul tău și citește-le evenimentele din Biblie. Copiii tăi nu o vor uita niciodată. Poate o vor transforma într-o tradiție pe care o vor transmite și copiilor lor: 1) Spune-le: fie că ești bogat asemenea magilor sau sărac asemenea păstorilor, Domnul Isus te iubește. Statutul tău social nu contează; El te prețuiește așa cum ești. 2) Spune-le că atunci când a venit Isus, El nu a mai plecat niciodată. Cuvântul Său spune: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”Aşa că putem zice plini de încredere:Domnul este ajutorul meu…” (Evrei 13:5-6). 3) Spune-le că toate profețiile referitoare la prima venire a lui Hristos s-au împlinit și că profețiile din Biblie referitoare la cea de-a doua venire a Lui se împlinesc chiar acum. Așa că dacă ești înțelept, ei Îl vor căuta, I se vor preda, Îl vor sluji și vor fi gata când va veni.