„Isus … S-a atins de el” (Marcu 1:41)

     „Era lovită și zgâriată iar adjudecătorul licitaţiei s-a gândit dacă merită să-și piardă timpul cu această vioară veche, așa că a ridicat-o în sus cu un zâmbet: „Cât se oferă pe această vioară? Cine începe licitația? O liră, o liră, cine oferă două? Două lire și cine oferă trei? Trei lire odată, trei lire de două ori, se vinde cu trei lire”, când dintr-o dată din spatele sălii, un om cu părul cărunt a venit în față și a luat arcușul. Apoi, suflând praful de pe vioara cea veche și întinzând corzile, a cântat o melodie pătrunzătoare și dulce, la fel de dulce precum melodia îngerilor. Muzica s-a oprit, iar adjudecătorul, cu o voce slabă și gravă a spus: „Cât se oferă pe această vioară veche?” și a ridicat-o împreună cu arcușul. „O mie de lire și cine oferă două mii? Două mii și cine oferă trei? Trei mii odată, trei mii de două ori și s-a vândut” a spus el. Oamenii au aplaudat, dar unii dintre ei au spus: „Nu prea înțelegem. Ce i-a schimbat valoarea?” Apoi a sosit răspunsul: „Atingerea mâinii unui maestru”. Și mulți oameni cu viața distrusă, zdrobită și murdărită de păcat sunt vânduți ieftin la licitație unei mulțimi necugetate, mult asemănătoare viorii celei vechi. O supă, un pahar de vin, un joc și auzi: odată, de două ori, se vinde și aproape s-a vândut. Dar vine Maestrul, iar mulțimea necugetată nu prea poate să înțeleagă valoarea sufletului și schimbarea ce are loc prin atingerea mâinii Maestrului”.

„Să nu judecaţi nimic înainte de vreme” (1 Corinteni 4:5)

     Cineva a făcut odată următoarea glumă: „tuturor echipelor de baseball le-ar prinde bine o persoană care poate juca pe orice post, care nu scoate minge în afara terenului și care nu face greșeli. Singura problemă este că e greu să-l faci să-și lase hotdogul din mână și să coboare din tribuna spectatorilor!” Cu toții avem nevoie de sfatul și de părerea celorlalți. Dar trebuie să iei în seamă sfatul unui critic numai când: 1) Știi că cel ce te critică te prețuiește. 2) Critica acelei persoane nu este alterată de scopurile sale personale. 3) Acea persoană nu este de felul ei critică față de toate lucrurile. 4) Acea persoană va continua să-ți ofere sprijin după ce ți-a dat sfatul. 5) Acea persoană are cunoștințe sau are succes în domeniul criticării. Ceea ce rănește într-adevăr este critica oamenilor care sunt importanți pentru tine. E greu să ai un vis și el să fie criticat de cei pe care îi admiri, îi iubești și îi respecți. Dar dacă vrei să-ți împlinești visul, va trebui să înveți să plătești prețul. Pe de altă parte, Stacy Allison, prima femeie din SUA care a ajuns pe Muntele Everest, scoate în evidență faptul că există momente în viață când e bine să nu asculți ce spun ceilalți. „Dacă i-aș fi ascultat pe ceilalți, nu aș fi ajuns pe Muntele Everest. Dacă ai o promisiune și un scop din partea lui Dumnezeu și dacă inima ta este bună, atunci desconsideră critica nejustificată și bazează-te pe acest verset: „să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu”.

 

„Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu” (Ioan 11:40)

     În relatarea despre învierea din morți a lui Lazăr de către Domnul Isus, vei remarca trei principii importante: 1) Maria și Marta au avut o relație apropiată cu Domnul Isus înainte să apară criza. Când a venit Domnul Isus în cetate, El a stat în casa lor și a mâncat la masa lor. Ei erau persoane care dăruiau, nu care așteptau să primească. Nu se poate să refuzi să-i dai lui Dumnezeu un minut din timpul tău, un strop din energia ta sau un bănuț din averea ta, iar apoi când vine necazul să spui: „Doamne, de ce ai îngăduit să mi se întâmple asta?” Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7). 2) Faptul că ai o relație cu Domnul Isus nu înseamnă că vei fi scutit de necazuri. Dar înseamnă că poți merge la El cu încredere în vremuri de necaz. Da, trebuie să fii atent la cariera și la familia ta, dar trebuie să fii atent și la cea mai importantă relație dintre toate – cea pe care o ai cu Domnul. „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3:21-22). 3) Când Îl implici pe Domnul Isus în situația ta, El o va schimba. Lazăr era deja mort și îngropat când Domnul Isus a ajuns acolo. Omenește vorbind, situația era fără speranță. Dar în clipe ca acestea, Dumnezeu te întreabă: „Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27). Dacă răspunsul tău este „nu, Doamne”, atunci problema ta devine o oportunitate ca EL să-Și demonstreze dragostea și grija pe care ți le poartă.

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3)

     Lui Mary îi plăcea să se îngrijească de casă. Era căsătorită de treizeci de ani cu John, un prosper om de afaceri. Pentru că John s-a ocupat mereu de afaceri, Mary a învățat să nu-și asume riscuri niciodată. Drept rezultat, cea mai mare teamă a ei era să rămână singură timp de o zi. Uneori le spunea prietenelor: „Sper să mor înaintea lui John pentru că nu cred că mă pot ocupa singură de treburi”.Dar apoi John s-a îmbolnăvit, iar Mary a ajuns în postura de a-l ajuta și în plus de a lua toate deciziile pentru amândoi. La început, a fost un mare consum nervos pentru ea. Dar odată ce și-a pus încrederea în Dumnezeu și s-a hotărât să-și asume responsabilitatea, a făcut o descoperire interesantă: siguranța nu constă în a avea lucruri, și în a le mânui! A descoperit că a te confrunta cu teama este un lucru ușor,  comparativ cu anii pe care i-a petrecut simțindu-se în plus, neputincioasă și dependentă. Întotdeauna e mai ușor să-ți confrunți frica decât să trăiești și să fii neajutorat. De fapt, când lași ca teama să te oprească, ajungi să trăiești cu sentimente de groază și neajutorare, care sunt de o sută de ori mai rele decât dacă ți-ai fi confruntat frica și ai fi mers înainte. Adevărul e că dacă îți spui suficient de des că nu poți face un lucru, nu vei fi în stare să-l faci – chiar dacă ai talentul, timpul, resursele, strategia și prietenii care să te ajute să-l realizezi. Doar cei ce spun că pot, fac. A spune că ai încredere în tine și în Dumnezeul care locuiește în tine poate nu îți garantează succesul, dar a spune opusul îți garantează eșecul. Așadar, astăzi, confruntă-ți temerile cu încredere în Dumnezeu și vei vedea cum ele dispar.

 

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii” (Matei 5:10)

     În Parcul național Yellowstone, există un copac interesant care se numește pinul Lodgepole. Conurile lui pot atârna de copac ani de zile înainte să cadă. Chiar și căzute ele rămân  închise. Ele se deschid doar când se află în contact cu o căldură intensă. De fiecare dată când izbucnesc incendii în pădure și toți copacii sunt distruși, căldura face ca aceste conuri speciale să se deschidă. Ca rezultat, ele sunt primele care ajută  la repopularea pădurii. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” Există un potențial în fiecare dintre noi care se activează numai când ne aflăm sub presiune sau când trecem printr-o încercare de foc. Iov a descoperit lucrul acesta când Dumnezeu a îngăduit ca Satana să-l pună la încercare. Iov a pierdut tot ce avea, inclusiv copiii. Și pentru a adăuga insultă la rănile sale, el a fost obligat să îndure batjocura soției și a prietenilor datorită credinței lui neclintite. Când totul s-a terminat, Iov, care a primit de două ori mai mult decât a pierdut, s-a rugat: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5). E una să auzi cum lucrează Dumnezeu pe baza experienței altcuiva și alta e să vezi lucrul acesta în mod direct când te întrebi: „ce am făcut să merit asta?” sau „dacă Dumnezeu este într-adevăr acolo, eu de ce sunt aici?” De ce? 1) Deoarece în foc descoperi o nouă perspectivă a purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de tine și a caracterului Său.     2) Ce transformă carbonul fără valoare în diamante? Căldura! Presiunea! 3) În mijlocul focului descoperi că atunci când ceilalți te abandonează, Dumnezeu rămâne credincios.

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

     Se spune că doi oameni discutau aprins din cauza religiei. În cele din urmă unul dintre ei a strigat: „OK, tu slujește-L pe Dumnezeu cum vrei tu, eu Îl slujesc cum vrea El!” Când facem din părerea noastră o clauză a iubirii unii față de alții, ajungem să ne înstrăinăm unii de alții. O mare parte din lucrurile pentru care ne luptăm nu contează. Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35). Nu e suficient să iubești pacea, trebuie să devii un împăciuitor. Când în biserica Noului Testament a izbucnit o ceartă cu privire la consumarea anumitor mâncăruri, Pavel a intervenit: „Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. …  Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu” (Romani 14:13-22). Așadar, fii un împăciuitor!

 

„Ferice de cei cu inima curată” (Matei 5:8)

     Fă din inima ta un „mediu controlat”, deoarece ceea ce se întâmplă în ea determină modul în care reacționezi în fața vieții. Când vine vorba de oameni, petrecerea timpului și îndeletnicirile zilnice, nu te deschide față de nici un lucru care are potențialul de a te lua captiv sau de a te face cinic și cu inima rece. Dacă faci lucrul acesta, te vei separa de binecuvântarea lui Dumnezeu. În cartea sa: ,,Mântuitorul de vizavi’’ Max Lucado scrie: „Satul era plat și previzibil, de aceea rafinăria se înălța ca un oraș science-fiction. Funcția labirintului mașinăriei este definită de numele pe care îl poartă. Rafinăria preia lichidul care intră și îl purifică pentru a putea fi gata de ieșire. Rafinăria face pentru petrol ceea ce inima face pentru tine – îndepărtează ce este rău și folosește ce este bun. Domnul Isus a spus: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui” (Luca 6:45). Așadar, iată câteva întrebări pe care trebuie să ți le pui: „Când sunt criticat sau ignorat, mușc și eu sau îmi mușc limba? Când sunt supraîncărcat, îmi ies din pepeni sau rămân calm? Când aud o bârfă, o întrețin, o reduc la tăcere sau o răspândesc? Când cineva mă jignește, plănuiesc o răzbunare sau aleg să iert?” Totul depinde de starea inimii tale”. Când inima ți-a fost curățită, vei începe să-L vezi pe Dumnezeu în oameni, în locuri și în situații în care nu L-ai văzut la lucru înainte. Știind dinainte pericolele bolii de inimă, psalmistul a scris: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule”       (Psalmul 51:10). Dacă ai nevoie de purificare spirituală, petrece timp în prezența lui Dumnezeu.

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” (Matei 5:7)

     Rănirea dușmanului te plasează sub el; răzbunarea te pune într-o poziție de egalitate; iertarea te plasează deasupra lui. Biblia spune: „nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune … Dumnezeu” (Romani 12:19). Răzbunarea nu este dulce; ea lasă un gust amar. Te ține într-o așa mare fierbere încât nu te mai poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu lăsa să ți se întâmple asta. În schimb, alege: 1) Să ierți și să uiți. Neiertarea te ține prins în mecanismul resentimentului. De ce este atât de important pentru tine să-i faci pe ceilalți greşiţi, iar tu să fii mereu corect?  Dacă ai dreptate, dar ești nefericit, la ce-ți folosește? Ascultă cuvintele lui Hristos: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14). Charles Spurgeon a spus: „Când îngropi un câine turbat, nu-i lăsa coada la suprafață”. Așadar, iartă, îngroapă și mergi mai departe. 2) Taie mânia de la rădăcină! Uneori sursa mâniei noastre ne este ascunsă; noi ne exprimăm prin gesturi suferințele nevindecate din noi. Mânia exagerată este deseori o mânie deplasată. În loc să avem de-a face cu persoana care ne rănește, ne descărcăm mânia pe cei mai apropiați de noi. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate unde se află adevărata problemă, apoi rezolv-o. 3) Recapătă-ți puterea. Mila vindecă, dar neiertarea te face o victimă pe viaţă. În plus, când tu ești obsedat de eveniment și îți plănuiești răzbunarea, cealaltă persoană se bucură de viață. Dumnezeu ți-a promis dreptate, așa că las-o în mâinile Lui.

 

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire” (Matei 5:6)

     Această fericire corectează două greșeli pe care le facem când vine vorba de mântuire. Prima: că totul se reduce la credință. A doua: că totul se reduce la fapte. De fapt, ele sunt împreună valabile şi nu le poţi separa. Nașterea din nou aduce: 1) Statutul de neprihănit. Chiar dacă ți-ai stivuit toate faptele tale bune până când se fac un munte, tot nu vei reuși să plătești ce este necesar ca să ajungi în ceruri. Lucrul acesta este adevărat înainte de a deveni creștin și este adevărat și după. Dacă ai văzut filmul: ,,Patimile lui Hristos’’ și te-ai gândit „de ce a trebuit să moară o astfel de moarte?”, iată răspunsul: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). În momentul în care Îl primești pe Domnul Isus ca Mântuitor, devii „neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. Extraordinar! 2) Starea de neprihănit.   „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu” (Romani 6:11). Mântuirea nu înseamnă doar statutul de neprihănit pe care îl ai înaintea lui Dumnezeu, ci și starea de neprihănit pe care o trăiești înaintea celorlalți în fiecare zi. Cum poți face asta? Prețuind voia lui Dumnezeu mai mult decât propria ta voie (Proverbe 3:5). Căutând să faci vizibile calitățile caracterului lui Hristos așa cum sunt descrise în Scriptură: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Poate spui: „e o poruncă foarte înaltă!” Da, dar nu suntem lăsați să le facem singuri: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

 

„Ferice de cei blânzi” (Matei 5:5)

     În lumea noastră dominată de putere, blândețea este deseori confundată cu slăbiciunea. Dar din definiția dată de Domnul Isus pentru blândețe ne imaginăm un armăsar maiestuos care a fost îmblânzit. Nu și-a pierdut nimic din puterea sa. Doar că, dacă mai demult avea o voință proprie puternică, acum cedează în fața voinței altcuiva. Procesul de zdrobire s-a încheiat; acum răspunde la smucitura hăţurilor. Blândețea implică: 1) Sensibilitate față de Dumnezeu. Într-o căsnicie bună, cei doi înțeleg deseori nevoile fiecăruia fără să trebuiască să fie rostit vreun cuvânt. Timpul pe care l-au petrecut împreună îi face conștienți de lucrurile care îmbogățesc și lucrurile care ofensează, iar devotamentul lor reciproc face din căsnicia lor o prioritate. La fel este și în relația ta cu Dumnezeu. 2) Predare în fața voii lui Dumnezeu. Cheia zdrobirii obiceiurilor încăpățânate nu este să te lupți cu ele cu propria ta forță. Lucrul acesta te face să te concentrezi mai mult asupra problemei, mărindu-i puterea. Schimbarea centrului tău focal și supunerea față de Dumnezeu clipă de clipă este cheia succesului, fie că e vorba de o problemă simplă sau de una complicată. „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). 3) Supunerea față de scopurile lui Dumnezeu. Pentru a înțelege diferența dintre supunere și egoism, trebuie să te gândești la aceste cuvinte: „Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor” (Ezechiel 33:31). Gândește-te la asta.