„Ați primit un duh de înfiere” (Romani 8:15)

     Biblia spune: „ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos” (v. 15-17). Părinții adoptivi știu cum este să ai un gol în inimă, să cauți, să pleci într-o misiune, să-ți asumi responsabilitatea pentru un copil cu un trecut tulbure și un viitor nesigur. Asta a făcut Dumnezeu pentru tine. Știind foarte bine necazul în care te vei afla și care va fi costul, El te-a căutat, te-a găsit, a plătit prețul pentru tine, te-a luat acasă, ți-a dat numele Lui și dreptul de a-L numi „Ava”, care înseamnă „tati”, un termen folosit pentru a alinta. Înfierea nu este ceva ce câștigi, e un dar pe care-l primești. Pe părinții adoptivi nu-i vei auzi niciodată spunând: „am dori să o înfiem pe micuța Maria, dar mai întâi dorim să știm – are casă, bani pentru taxa școlară, mașină să meargă dimineața la școală și haine pe care să le poarte zi de zi?” Agenția de adopție ar spune: „stați puțin, nu o înfiați pentru ceea ce are, ci pentru ceea ce are nevoie. Ea are nevoie de dragoste, de speranță, de o casă și de un viitor”. Duhul înfierii nu se câștigă, se primește prin credință. E un lucru important, căci dacă nu-l poți câștiga prin eforturile tale, nu-l poți pierde din cauza faptelor tale rele. Ce asigurare! Și iată ceva și mai bun; ești „moștenitorul” a tot ce deține Tatăl. Asta înseamnă că nu vei avea niciodată o nevoie pe care El să n-o poată sau să nu dorească s-o împlinească. Cum ți se pare?

 

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi” (Luca 9:23)

     Se spune că un locotenent s-a adresat plutonului: „Caut voluntari. Sunt șanse ca această misiune să nu reușească și mulți dintre voi nu se vor mai întoarce. Dacă sunteți interesați, faceți un pas înainte”. Toți s-au uitat în jur, după care au făcut un pas înapoi, lăsând un „voluntar” neașteptat să stea în față singur. Dumnezeu nu caută „voluntari involuntari”. Domnul Isus a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi”. El dorește oameni care sunt dispuși        să-și părăsească zona lor de confort; să renunțe la așteptările lor care spun că viața trebuie trăită în termenii lor; să sacrifice totul pentru oameni care probabil nu vor ști niciodată ce au făcut ei; să plătească prețul pentru ca scopurile lui Dumnezeu să poată fi îndeplinite. Și mai mult decât atât, El așteaptă să facem asta „în fiecare zi”. Când Domnul Isus a spus: „oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:27). El nu a cerut să facem ceva ce El Însuși nu a făcut. Oswald Chambers a spus: „Dacă suntem devotați cauzei umanității, vom fi zdrobiți și dezamăgiți, căci deseori vom da peste nerecunoștință… Dar dacă motivația noastră este dragostea pentru Dumnezeu, nici o nerecunoștință nu ne va împiedica să ne slujim aproapele”. Ioan spune: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi, deci, trebuie să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3:16). Așa că ești tu gata să „fii în primejdie de moarte” (1 Corinteni 15:31) în fiecare zi? Când te gândești la asta, este mult mai greu decât moartea fizică deoarece înseamnă să te lepezi de tine și să-L asculți pe Dumnezeu chiar și când lucrul acesta întrece priceperea. Dar la asta ai fost chemat!

 

„Pacea lui Hristos … să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15)

     Dacă nu ai pace cu privire la un lucru pe care trebuie să-l faci, nu-l fă ! Deseori pacea este tot ceea ce-ți va da Dumnezeu ca să-ți spună dacă ești în voia Lui sau nu. Deci cum poți știi dacă operezi conform legii păcii? „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile” (Filipeni 4:6-7). Să ne uităm cu atenție la cuvintele „nu vă îngrijorați … ci … aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu”. Rugăciunea transferă problema de la tine la Isus. „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui” (1 Petru 5:7-9). Nu-i lăsa diavolului nici o zi să pună stăpânire pe tine. Cu cât aștepți mai mult să i te împotrivești, cu atât mai puternică va fi strânsoarea în care te ține. În clipa în care îți dai seama că te îngrijorezi, oprește-te și întreabă-te: „Ce încearcă să facă vrăjmașul? Dacă mă las pradă acestor gânduri și emoții, care va fi rezultatul?” „Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27). Cunoaște-ți dușmanul și de fiecare dată când atacă, fă-l să plece spunând ceea ce i-a spus Domnul Isus în pustie: „este scris” (Matei 4:4). Când Domnul Isus a spus pentru a treia oară „este scris”, citim mai departe: „diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească” (v. 11). Așadar iată întrebarea: cât de bine cunoști tu Cuvântul lui Dumnezeu?

„Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmul 46:1)

     Să mai observăm încă două lucruri: 1)Printre groază și devastare, uită-te după Izbăvitorul. Imaginează-ți o barcă lovită de valuri uriașe și ucenicii înspăimântați care credeau că se vor scufunda. Ei au uitat promisiunea: „Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem” (v. 1-2). Ei nu au căutat scăpare la Isus. Cu toate acestea, când s-a lăsat noaptea, iar situația părea fără ieșire, „Isus a venit la ei, umblând pe mare” (Matei 14:25). S-au bucurat? Nu, ci teama lor    s-a intensificat și au spus: „Este o nălucă!”(14:26). Ai grijă! Teama îți poate deforma percepțiile și poți vedea răspunsul ca pe o altă problemă. Deseori ceea ce pare a fi o amenințare este de fapt o binecuvântare ce urmează să se manifeste. De exemplu, îți pierzi locul de muncă și Dumnezeu îți oferă unul mai bun, dar teama ta și sentimentul că nu ești persoana potrivită te fac să eviți interviul. Caută-L pe Domnul Isus în vremuri de teamă; când El îți ia un lucru mărunt, o face ca să-ți ofere unul mai mare. 2) Binecuvântarea lui Dumnezeu necesită întotdeauna confruntarea cu teama. Domnul Isus l-a chemat pe Petru să vină la El. Dându-și seama că e mai sigur să te găsești în mijlocul furtunii cu Isus decât să stai în barcă fără El, Petru a mers spre El. Dar întotdeauna după ce ai mers prin credință există un moment în care auzi: „Dar dacă nu sunt suficient de bun pentru asta?” Petru a auzit asta, iar valurile stăteau să-l înghită. Panicat, el a strigat, iar Domnul Isus l-a salvat imediat. Petru nu se scufunda; el învăța și creștea! Când umbli prin credință, până și eșecurile tale te vor duce la succes. Așa că mergi cu Isus, El nu te va lăsa să te scufunzi.

 

„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă” (Matei 14:24)

     Să remarcăm: 1) Necazul nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat. Ucenicii au învățat că este posibil ca Domnul Isus să fie nevăzut, dar să fie prezent. Să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7) înseamnă că uneori vei umbla în întuneric fără să ai indicii vizibile. Cineva a spus-o în felul următor: „Când nu-I poți simți mâna, te poți încrede în inima Lui”. În timp ce ucenicii erau duși de valuri ca un dop de plută, Domnul Isus se afla pe munte și se ruga pentru ei! El cunoștea problema și lucra la soluție. El a fost mijlocitorul lor și „împlinitorul nevoilor” lor și în același fel  El își pune o mână pe nevoia ta, iar cealaltă pe răspunsul tău. El „trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25). Ți-L poți imagina pe Domnul Isus rugându-se Tatălui pentru ucenicii Lui ce erau plini de teamă? Și ți-L poți imagina pe Tatăl refuzând să-I dea un răspuns? Niciodată! „Însuși Duhul mijlocește pentru noi” (Romani 8:26). Avându-L și pe Domnul Isus și pe Duhul Sfânt care vorbesc cu Tatăl pentru tine, victoria îți este garantată. 2) De la porunca „mergi” și până la sosirea ta în condiții de siguranță de partea cealaltă, există şi momente de răscruce. Domnul Isus le-a poruncit să treacă pe malul celălalt, dar înainte de a-și sfârși călătoria, lumea lor a suferit o schimbare. Care este răscrucea care te face să oscilezi astăzi – pierderea, vina, singurătatea, situația financiară, boala, dependența, respingerea? Când avem o credință mică, iar teama noastră este mare, strigăm: „ce bine ar fi fost dacă    aș    fi    făcut (n-aș fi făcut) … ce bine ar fi fost dacă aș fi putut…”. Învață să te încrezi în Dumnezeu. Nu se termină decât când o spune Dumnezeu. Iar El nu a spus-o încă!

„Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie” (Matei 14:22)

     Când îți dai seama că ai dat de necaz, te gândești uneori: „sigur am făcut ceva rău, probabil că nu am făcut voia lui Dumnezeu și El mă pedepsește”? Nu. Necazul are o sursă multiplă și de obicei nu are legătură cu faptele noastre rele sau cu pedeapsa lui Dumnezeu. Ucenicii nu au trecut prin furtună din cauza neascultării, ci pentru că L-au ascultat pe Domnul Isus; nu prin respingerea voii lui Dumnezeu, ci îmbrățișând-o. Biblia spune: „Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie” și ei L-au ascultat. Uneori, te vei trezi în ape tulburi pentru că ai făcut ce este bine și nu ceea ce face toată lumea. Când se întâmplă lucrul acesta, iată câteva lecții pe care le putem învăța din experiența ucenicilor: 1) Ascultarea nu-ți garantează lipsa furtunilor. Ucenicii tocmai l-au văzut pe Isus hrănind cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești și a rămas mai multă mâncare decât au avut la început. Nu ar fi trebuit ca credința lor să fie întărită? Totuși, ei au uitat complet lucrul acesta când teama a bătut la ușă. Domnul Isus le-a spus că se va întâlni cu ei pe celălalt mal și cu toate acestea ei au uitat de puterea Lui care face minuni și de promisiunea Lui și s-au lăsat copleșiți de teamă. Să înțelegem un lucru: când Dumnezeu nu-ți rezolvă problema, El se va ivi în mijlocul ei și te va face să ieși din ea cu credința întărită. 2) Teama nu înseamnă că ești un neputincios. Ea îți aduce aminte că ești om și asemenea ucenicilor, ai uitat Cine are putere și Cine este în control. Iar acestea sunt lecții care te ajută să ieşi biruitor din furtună.

„Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de ei” (Deuteronom 31:6)

     În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, zborul United 93 din Newark spre San Francisco a fost deturnat de teroriști, care pretindeau că au o bombă. Când au primit confirmarea telefonică că alte avioane cu teroriști la bord au lovit turnurile gemene de la World Trade Centre, pasagerii au înțeles intenția deturnătorilor. Todd Beamer, un om de afaceri de treizeci și doi de ani, a luat un telefon din spătarul scaunul și a sunat-o pe Lisa Jefferson, supervizor la Verizon Airfone. El i-a spus că împreună cu alții urmau să „sară” pe un deturnător care îi ținea prizonieri pe pasageri în spate. Beamer a rugat-o să se roage rugăciunea Tatăl nostru cu el. De asemenea  a făcut-o să-i promită că o va suna pe soția lui, Lisa și să-i spună că o iubește pe ea și pe cei doi băieți ai ei. După ce a închis telefonul după convorbirea cu Jefferson, Beamer a spus: „Doamne, ajută-mă”! Apoi, după ce a recitat Psalmul 23 a spus: „Sunteți gata? Bine, să-i dăm drumul”. Acestea au fost ultimele cuvinte de neuitat pe care le-a spus Beamer înainte ca el și ceilalți să se năpustească asupra deturnătorului. S-au auzit țipete, după care liniște. În acea zi, niște bravi civili, care nu se cunoşteau unul pe altul, s-au ridicat împotriva sorții imposibile și au încercat să salveze avionul. Făcând astfel, ei au făcut sacrificiul suprem. Avionul s-a prăbușit pe o câmpie întinsă din Shanksville, Pennsylvania și toți cei patruzeci și patru de persoane de la bord au murit. Din cele patru avioane deturnate în acea dimineață, a lor a fost singurul care nu și-a atins ținta. Acei eroi au dat dovadă de curaj – la cel mai înalt nivel. Oricare ar fi lucrul cu care te confrunți astăzi, fii curajos, „căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa”.

„Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Corinteni 12:9)

     Specialiștii pe probleme de autoperfecționare dau asigurări că ne putem învinge orice slăbiciune, deci așa trebuie să fie, nu? Privește în jurul tău! Realitatea nu o dovedește. Cu toate acestea, vedem oameni care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-au schimbat viețile prin faptul că au zidit pe principiile biblice testate în timp. Faptul că încerci să-ți „vindeci” slăbiciunile te face să-ți irosești timp prețios și energie care ar putea fi redirecționate spre scopuri mai sănătoase. De exemplu, când o persoană dependentă nu mai practică viciul, lucrul acesta înseamnă că nu mai este vulnerabilă în acel domeniu? Nu, ci înseamnă că a umplut golul cu ceva mai bun. Pavel scrie: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda”  (1 Corinteni 10:13). Dar cum rămâne cu toate acele slăbiciuni acceptate de societatea în care trăim și care se dau drept calități, cum ar fi perfecționismul, materialismul, spiritul de judecată și căutarea unui statut? Mulți dintre cei care s-ar rușina să recunoască faptul că sunt alcoolici sunt mândri că sunt dependenți de muncă. Mânați de teamă și obsedați de timp, ei sunt total concentrați asupra faptelor și nu asupra ființei lor. Adică până acolo când obsesia lor că nu au destul și că nu sunt așa cum trebuie îi duce la reanimare cardiacă, târguindu-se cu Dumnezeu să le mai dea o șansă. Faptul că te concentrezi constant asupra unei slăbiciuni o întărește, în timp ce aplicarea soluțiilor biblice aduce rezultate. Iar vestea bună este că, nu trebuie să faci lucrurile singur. Dumnezeu îți stă la dispoziție ca să te ajute. El i-a spus lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”.

„Ești prețuit” (Isaia 43:4)

     Dacă te confrunți cu sentimentul lipsei de valoare, faptul că te rogi mai mult, că te străduiești mai tare și promiţi că vei face lucrurile mai bine nu va schimba neapărat ceea ce simți. La fel ca în cazul renovării unei case vechi care are o fundație crăpată, poți redecora toate camerele, dar podelele și zidul vor continua să se deterioreze până când, în cele din urmă, casa se va prăbuși. Trebuie să te ocupi de fundație! Pentru a face asta, trebuie să începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu; doar atunci vei experimenta stabilitatea și siguranța pe care o cauți. Ai idee ce crede Dumnezeu despre tine? El te consideră: 1) Demn de iubit. „Ești prețuit și te iubesc … nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine” (v. 4-5). Ce asigurare! Biblia spune: „prea iubitul Domnului … se va odihni între umerii Lui” (Deuteronom 33:12). Ce loc sigur! 2) Prețuit. Dacă ai crescut cu sentimentul că nu ești dorit, ai primit mesajul greșit. Dumnezeu ți-a stabilit valoarea la cruce. „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2:20). Sloganul companiei americane ,,Hallmark’’ spune așa: „Când îți pasă așa de mult că vrei să trimiți ce e mai bun”. Asta a făcut Dumnezeu pentru tine la cruce. 3) Capabil. Fără un mediu adecvat de creștere poți ajunge să ai un simț scăzut al abilității. Este motivul pentru care încercăm să compensăm prin dorința exagerată de a realiza ceva. Dar Dumnezeu știe că ești capabil deoarece fiecare are „darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10) de la El. Mai mult, „El … ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6). Așa că stai la locul tău și nu lăsa pe nimeni să-ți spună că viața ta nu contează. Contează pentru că Dumnezeu o spune!

 

„I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei” (Marcu 10:13)

     Biblia spune: „i-a luat în brațe, și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei” (v. 16). Interesant este faptul că Domnul Isus tocmai îi învățase pe oameni despre tema divorțului. Oare Biblia vorbește astfel pentru că familiile destrămate produc copii zdrobiți? Prea des copiii sunt prinși în mijlocul schimbului de focuri dintre părinții nervoși. Uneori îi folosim chiar drept arme pentru a ne răni unii pe alții. Lucrul acesta ne aduce aminte de buletinele de știri despre Războiul din Golf, care enumerau tinerii și tinerele ucişi în mod accidental de propriile lor armate. Numim lucrul acesta „focul prietenos”. Ce poate fi „prietenos” să sângerezi până la moarte în nisipul fierbinte al unei țări străine? Care e ideea? Următoarea: divorțul ar trebui să fie ultima noastră soluție, nu prima noastră opțiune. Noi creștem în bunătate când dăruim și iertăm, când murim față de propriul interes și când ne punem partenerul/a pe primul plan. Biblia spune că o astfel de dragoste „nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8). Domnul Isus, care se confrunta cu problemele adulților, Își întrerupe programul Său încărcat pentru a-i binecuvânta pe copii. El nu le dă sfaturi, El doar îi atinge, deoarece în atingere există putere. Să-i onorăm pe toți acei oameni minunați care lucrează cu copiii, căci este o chemare înaltă. Și să nu uităm să atingem viețile celor micuți cu cuvinte pline de speranță și zâmbete încurajatoare. Într-adevăr, poate vor fi singurele de care vor avea parte unii copii. Să nu-i rănim, căci ei reprezintă viitorul.  Cu ce au greșit ucenicii? Cine le-a spus lor că sunt prea ocupați ca să-i iubească, să-i binecuvânteze și să aibă grijă de copii? Îți vorbește Dumnezeu prin meditația de astăzi?