„Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu…” (Faptele apostolilor 16:25)

     Chiar și știința este de acord că muzica are puteri vindecătoare. Astăzi avem meloterapeuți care produc muzică instrumentală, de liniștire, pentru cei din spitale, săli de clasă cu nevoi educaționale speciale, cămine de bătrâni și alte medii. Cercetătorii de la Universitatea Harvard, raportează că muzica este un balsam vindecător pentru accidentul vascular cerebral, boala Alzheimer și stresul postnatal (mai cu seamă în cazul nașterii premature). De asemenea, au descoperit că muzica poate îmbunătăți rezultatele intervențiilor chirurgicale, poate ajuta la recăpătarea vorbirii, poate reduce efectele secundare ale terapiei împotriva cancerului, poate ameliora durerea, poate îmbunătăți starea de spirit și poate combate depresia. Dr. Gottfried Schlaug, neurolog la Universitatea Harvard, a declarat pentru Los Angeles Times: „Muzica ar putea oferi un punct de intrare alternativ în creier, deoarece poate deschide atât de multe uși diferite către un creier rănit sau bolnav”. Cercetările sale arată că tonul, armonia, melodia, ritmul și emoția, care sunt toate componente ale muzicii, implică diferite părți ale creierului – regiuni cerebrale care sunt, de asemenea, importante pentru vorbire, mișcare și interacțiune socială. Citim în Sfânta Scriptură (Psalmul 107:20) că Dumnezeu „a trimis Cuvântul Său, i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.” Așadar, folosește muzica pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și pentru a exprima Cuvântul Său care schimbă vieți, și începe să vezi potențialul ei aducător de izbăvire. Cu siguranță așa a fost și pentru Pavel și Sila când erau în închisoare: ei „se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia…” (Faptele apostolilor 16:25-26) Așa că schimbă-ți atitudinea, schimbă-ți mediul, schimbă-ți perspectiva… și fă tot posibilul să fii înconjurat de cântări de izbăvire!

„Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.” (Psalmul 32:7)

     Împăratul David este autorul acestor cuvinte: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.” Când vin necazurile, te poți întoarce la Dumnezeu și te poți ascunde în El. Cum? Înconjurându-te cu cântări de izbăvire. Autoarea Ruth Ward Heflin ne oferă o hartă a drumului spre prezența lui Dumnezeu și spune: „Laudă-L până când vine duhul de închinare, închină-te până când vine slava, apoi rămâi în slavă. Și acolo este locul unde „toate lucrurile sunt cu putință”. (vezi Marcu 9:23)” Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12) Și asta se întâmplă și atunci când Cuvântul Său este pus pe note, cântat… Harpa pe care a folosit-o David pentru a se închina lui Dumnezeu, pe dealuri, în timp ce-și păzea turmele, a fost aceeași harpă pe care Dumnezeu a folosit-o pentru a-l elibera pe regele Saul de duhurile care-l țineau în ghearele nebuniei. Dar nu a fost singura dată când Dumnezeu a folosit un cântăreț pentru a face o minune. Când poporul lui Iuda risca să piară din cauza secetei, profetul Elisei a spus: „Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa. Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!” (2 Împărați 3:15-16). Dumnezeu a umplut cu apă fiecare dintre acele gropi și le-a dat o victorie spectaculoasă asupra dușmanilor lor. Cântăreața Julie True spune: „La nivel spiritual, muzica ne ocolește mintea și merge direct la inimă, suflet și spirit. Ea atinge locuri pe care nimic altceva nu le poate atinge… Închinarea deschide cerurile și mișcă inima lui Dumnezeu!” Așadar, ce-ar fi ca azi să pui Cuvântul lui Dumnezeu pe note?! Sau cel puțin să-I cânți laude lui Dumnezeu!

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30)

     Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta? Un pastor a oferit următorul răspuns: „Înseamnă să cheltuiești cantități uriașe de energie pentru cauzele Împărăției. Înseamnă sânge, sudoare și lacrimi. Înseamnă slujire și sacrificiu. Înseamnă străduință. Energia poate fi cea mai puțin apreciată dimensiune a iubirii, pentru că este cea mai puțin sentimentală, iar modul în care ne investim energia ne dezvăluie adevăratele priorități. Ea dezvăluie cât de mult iubim pe cineva; în acest caz, pe Dumnezeu! Creștinismul nu a fost niciodată menit să fie un substantiv. Iar atunci când îl transformăm într-un substantiv, devine un obstacol! Creștinismul a fost întotdeauna menit să fie un verb. Trebuie să ne supunem îndemnurilor Duhului Sfânt. Trebuie să profităm de orice ocazie de a sluji. La sfârșitul zilei, Dumnezeu nu va spune: „Bine zis, rob bun și credincios!”, ci „Bine făcut/lucrat, rob bun și credincios!” (vezi Matei 25:14-30) Nimic nu este mai satisfăcător decât să arzi calorii pentru o cauză regală. Orice alt lucru care nu ne solicită toată puterea, pentru planul lui Dumnezeu, este în cel mai bun caz plictisitor, și în cel mai rău caz dovadă de fățărnicie. Atât de mulți creștini sunt atât de plictisiți, și așa de frustrați de diferența dintre teologia lor și realitate. Modalitatea de a reduce acest decalaj și de a experimenta din nou acea senzație sfântă de adrenalină este să transpiri slujindu-i pe alții! Poate fi un lucru simplu: să stai cu un copil al mamei văduve care are nevoie de o ieșire în oraș, să slujești într-o lucrare din biserica locală sau să faci voluntariat într-un azil sau într-un penitenciar! Nu contează dacă e un lucru mare sau mic, fiecare calorie arsă pentru o cauză regală, generează o dobândă mai mare pentru eternitate. Și va umple golul din sufletul tău cu bucurie sfântă!” Dacă vrei ca de azi acestea să devină realitate și-n viața ta, iubește-L pe Dumnezeu cu toată puterea ta!

„Vorbeşte pământului, şi te va învăţa; și peștii mării îți vor povesti…” (Iov 12:8)

     Patriarhul Iov a spus: „Vorbește pământului și te va învăța…” George Washington Carver a fost una dintre cele mai mari minți științifice ale istoriei – în ciuda faptului că a fost sclav, afro-american și sărac. Pe la începutul secolului al XX-lea, agricultura statelor sudice ale Americii avea mult de suferit. Gărgărița distrugea culturile de bumbac, iar solul era golit de nutrienți deoarece fermierii plantau bumbac an după an. George Washington Carver a fost pionierul ideii de rotație a culturilor. El i-a îndemnat pe fermieri să planteze aluni de pământ și soia, iar aceștia l-au ascultat… Planul a revitalizat solul, dar agricultorii au fost supărați pentru că nu exista o piață pentru alunele de pământ. Recoltele lor abundente de alune de pământ putrezeau în depozite. Când i s-au plâns lui Carver, el a făcut ceea ce făcea întotdeauna: s-a rugat… Se trezea în mod regulat la 4 dimineața, mergea prin pădure și Îi cerea lui Dumnezeu să-i dezvăluie misterele naturii. Unul din versetele sale preferate era chiar acesta: „Vorbește pământului și el te va învăța…” Carver i-a cerut literalmente lui Dumnezeu să-i dezvăluie secretele naturii… iar Dumnezeu a făcut-o! Ca urmare, Carver a descoperit mai mult de trei sute de utilizări ale arahidelor. Sau mai exact spus, Domnul i-a descoperit mai mult de trei sute de utilizări ale alunelor de pământ (arahidele). Acestea se regăseau peste tot; de la crema de ras la lipici, de la cosmetice la săpun, de la sosuri la insecticide, de la linoleum la ulei pentru lemn sau îngrășăminte. Iar cel mai important și cunoscut produs a ajuns untul de arahide. El a reușit de asemenea să obțină prin călăuzire divină 118 produse derivate din cartoful dulce! Uimitor, nu-i așa? Carver spunea: „Îmi place să mă gândesc la natură ca la o stație de radio prin care Dumnezeu ne vorbește în fiecare zi, în fiecare ceas și în fiecare clipă a vieții noastre, doar să ne fixăm pe frecvență!” Și astăzi, Dumnezeu e gata și vrea să-ți vorbească în multe și diferite moduri; tu trebuie doar să fii sensibil, să aștepți… și să asculți!

„Ai preţ în ochii Mei… ești prețuit și te iubesc…” (Isaia 43:4)

     Știi cine a rostit aceste cuvinte: „Ai preț în ochii Mei… ești prețuit și te iubesc…”?! Dumnezeu. Așa că nu lăsa pe nimeni să-ți spună altceva. De ce este important acest lucru? Pentru că a înțelege cine ești ca persoană, a crede cu adevărat că meriți iubire și atenție din partea altei persoane, este esențial pentru stima ta de sine! Capacitatea de a reuși să transmiți acest lucru, într-un mod atent, este esențială pentru orice relație sănătoasă și satisfăcătoare pentru ambele părți. Sentimentul stimei de sine nu înseamnă aroganță. Te ajută să stabilești limite și-ți garantează că, indiferent cu cine te întâlnești, aceste limite nu vor fi niciodată compromise. Adeseori, atunci când ne simțim folosiți în relații, lucrul acesta se întâmplă pentru că am lăsat ca aceste limite să fie depășite. Sau, mai rău, nu ne-am gândit niciodată unde ar trebui să fie limitele. Modalitatea de a preveni această situație este să fii clar cu privire la cine ești și ce ești dispus să faci într-o relație. Nepăsarea față de adevărul despre o altă persoană sau despre tine însuți poate părea inofensivă o vreme, dar în timp, de obicei, duce la dezastru! Având o temelie solidă despre cine ești și ce reprezinți, vei avea curajul de a pune întrebările potrivite și de a discerne răspunsurile. Vei dobândi informații și dovezi care te vor ajuta să înțelegi cine este cu adevărat o persoană și dacă aceasta este benefică în preajma ta (potrivită viața ta). Vei fi sincer cu tine însuți și cu ceilalți referitor la cine ești, la nevoile tale și la modul în care dorești să-ți trăiești viața. În afara relației tale cu Dumnezeu, nu există o altă relație mai importantă decât cea pe care o ai cu tine însuți. Dumnezeu spune: „Ai preț în ochii Mei…” Azi, crede în sfârșit asta – și trăiește în consecință!

„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

     Antilopa tsipi (sau săritoare) este una dintre cele mai sprintene animale din Africa. Ea poate sări vreo 15 m în lungime și peste 3,5 înălțime… Cu toate acestea, ea poate fi ținută închisă într-un țarc înconjurat cu un gard care nu are mai mult de 1 m. înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări decât dacă poate vedea unde îi vor ateriza picioarele! Într-un fel, această gazelă umblă prin vedere, nu prin credință! Ce înseamnă să „umbli”? Să pui un picior în fața celuilalt și să continui să mergi înainte, pas cu pas. Ce înseamnă să ai „credință”? Să te încrezi în Dumnezeu și să asculți de Cuvântul Său, indiferent cum arată problemele sau cum ți se pare situația. Acum, credința nu elimină gândirea inteligentă și rațiunea. Dar există o diferență. Atunci când gândirea inteligentă și rațiunea nu te duc mai departe, credința continuă să meargă. De ce? Pentru că gândirea inteligentă și rațiunea țin de mână o persoană și merg doar până unde poate merge ea, în timp ce credința Îl ține de mână pe Dumnezeu… pe Dumnezeul care face o cale acolo unde pare că nu există niciuna! Iar istoria lui Avraam confirmă acest lucru: „Prin credință (impulsionat de ea), Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Ești neliniștit cu privire la viitor? Nu fi! Fă doar următorul pas al credinței și vei fi cu un pas mai aproape de binecuvântările și recompensele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine!

„Să faceţi orice vă va zice.” (Ioan 2:5)

     Un pastor și autor creștin spunea: „În viața evreilor nu exista un eveniment social mai important decât nunta. De obicei, aceasta începea cu o ceremonie la apusul soarelui în sinagogă. Apoi, întreg alaiul de nuntă părăsea sinagoga și începea o lungă procesiune la lumina lumânărilor prin mijlocul cetății… Cuplul era condus pe lângă cât mai multe case, astfel încât toată lumea să poată ieși să-i felicite… Și ajungeau apoi acasă, unde se ținea o petrecere care dura mai multe zile! Se dădeau cadouri, se țineau discursuri, se serveau mâncăruri după mâncăruri. Ospitalitatea la o nuntă era considerată o datorie atât de sacră, încât gazda sau nunul putea fi dat în judecată pentru „încălcarea ospitalității”; prin urmare, a rămâne fără mâncare sau vin era considerat o insultă teribilă!” Este remarcabil că prima minune făcută de Domnul Isus nu a fost vindecarea cancerului sau învierea morților, ci rezolvarea unei crize domestice și salvarea unor tineri căsătoriți de la rușine. Este o greșeală să credem că lui Dumnezeu Îi pasă doar de lucrurile grave: boala, falimentul, moartea… Nu, lui Dumnezeu Îi pasă și de lucrurile așa-zis minore, precum durerile de dinți, șefii morocănoși, câinii pierduți, anvelopele dezumflate și zborurile întârziate. Biblia spune: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7) Ceea ce contează pentru tine contează și pentru Dumnezeu. Să nu pierdem din vedere faptul că, atunci când mirii din povestirea biblică din Ioan 2 au trimis invitații la nuntă, ei i-au trimis una și lui Isus. Iar El a venit și le-a împlinit nevoia. Să reținem și cum s-a întâmplat: Maria, mama lui Isus, le-a spus slujitorilor: „Să faceţi orice vă va zice!” Ceea ce le-a spus Isus să facă nu părea rațional, dar ei s-au supus – și au fost răsplătiți cu un miracol! Dacă și tu ai să-L inviți, în orice decizie sau problemă ai avea, dacă te rogi, ai încredere în El și Îl asculți – El va face minuni și pentru tine! Poate chiar azi!

„Isus a zis: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

     Un pastor scria: „Între rasa umană și Dumnezeu stă o barieră numită păcat. Dacă vrem să fim împăcați cu un Dumnezeu perfect, trebuie să ne ocupăm de această barieră. Nu putem s-o ocolim sau să trecem peste ea. Păcatul cere o plată. Domnul Isus a venit special pentru a plăti acest preț. El a trăit o viață desăvârșită și a acceptat să moară ca jertfă care să ne răscumpere din vinovăția noastră, pentru a plăti pentru tot ceea ce-am făcut noi în trecut, prezent și viitor. Dacă îți arde casa, ar fi bine să chemi pompierii și nu polițiștii. Dacă îți rupi un picior, apelezi la un medic și nu la un instalator. Dacă cineva ți-a spart casa, ar fi bine să apelezi întâi la un polițist și nu la un lăcătuș. Dacă ești pe cale să te îneci, ar fi bine să apară lângă tine un salvamar și nu mai-știu-eu-ce profesor. Dacă tu, ca ființă umană și păcătoasă, vrei să ajungi la un Dumnezeu drept, atunci ar fi bine să iei legătura cu Mântuitorul, pentru că El este singurul care te poate ajuta!” Isus nu a spus doar: „Veniți la Mine și vă voi arăta calea!” El a spus: „Eu sunt Calea!” El este calea către iertare. El este calea către pace și bucurie. El este calea către împlinirea în viață. Și El este aproape de tine astăzi. Dacă-L ai ca Mântuitor și Domn, prezent în viața ta, mulțumește-I! Dacă dorești să fie Mântuitorul tău invită-L în viața ta și roagă-te: „Doamne Isuse, cred că ai murit pe cruce și pentru mine, și ai plătit și pentru păcatele mele! Cred că prin credința în Tine sunt declarat neprihănit și împăcat cu Dumnezeu. Te primesc ca Domn și Mântuitor al meu și doresc să-mi faci și mie parte de darul vieții veșnice. Mulțumesc, Amin!”

„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

     Am auzit o istorioară despre un bărbat care și-a făcut o fotografie, și care văzând-o, i-a spus fotografului: „Această poză nu mă reflectă cu justețe!” Fotograful s-a uitat la el, a zâmbit și i-a spus: „Cu o asemenea față, nu de justețe e nevoie, ci mai degrabă de îndurare!” Revenind la lucrurile serioase, cam la fel este situația în care ne aflăm cu toții. Iar motivul pentru care Dumnezeu ne acordă milă și har este că la cruce Domnul Isus a îndeplinit pentru noi toate cerințele dreptății lui Dumnezeu. Unii oameni cred că harul lui Dumnezeu (darul nemeritat) ispășește toate păcatele lor până în momentul în care Îl fac pe Hristos, Mântuitorul lor. Dar, după aceea, ei trebuie să-l câștige și să se dovedească demni de har prin faptele lor, ca parte la un efort comun. Astfel, în loc să se încreadă doar în lucrarea lui Hristos pe cruce, ei se încred și în propria lor abilitate! Dar haideți să vedem cum stau lucrurile: Există trei moduri de a păcătui: comitere, omitere și dispunere. Dacă faci doar câte unul din fiecare categorie în fiecare zi, asta înseamnă peste o mie de păcate pe an. Și dacă raiul și viața veșnică ar depinde de mărturisirea și pocăința ta pentru fiecare dintre ele, ce se întâmplă dacă uiți câteva? Dacă te încrezi doar în harul nemeritat al lui Dumnezeu, nu te îngrijora: Dumnezeu îți poartă de grijă! Apostolul Ioan scrie în 1 Ioan 2:1 „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (pe cineva care va interveni pentru noi), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (integru, drept, care se conformează voinței Tatălui în fiecare plan, gând și faptă) O singură Persoană Se poate ridica la standardele lui Dumnezeu: Hristos! Iar atunci când îți pui încrederea în El, ești iubit necondiționat și acceptat de Dumnezeu! Și iată cum astăzi avem parte din nou de cea mai bună veste posibilă!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

     Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit… În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței. Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață. Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!” Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om! Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!