„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” (Psalmul 127:1)
Când ai un talent foarte dezvoltat, dar provocarea sarcinii pe care o ai de făcut este prea mică, simți că te plictisești. Când talentul tău este slab, dar provocarea sarcinii pe care o ai de făcut este prea mare, simți frustrare și teamă. Dar când nivelul provocării se potrivește cu nivelul talentelor tale – atunci te afli în „flux”. Noi nu lucrăm numai pentru bani, pentru recunoaștere, promovare, aplauze sau faimă. Noi trebuie „să fim plini de râvnă totdeauna pentru bine”, după cum scrie Pavel în Galateni 4:18. Trăim pentru flux. Tânjim după flux – și, când este prezent, ceva se petrece în sufletul nostru, deoarece ne conectăm la o realitate ce ne depășește, și intrăm în parteneriat cu Dumnezeu. De aceea psalmistul a spus: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” Fluxul este parte a ceea ce experimentăm în acel parteneriat, și în cadrul lui… Dumnezeu folosește la rândul Său fluxul pentru a ne modela. Bețaleel a experimentat fluxul când lucra în lemn, David când cânta la harpă, Samson când își folosea puterea, Pavel când scria o epistolă extraordinară, Daniel când se afla la conducere, iar Adam când avea grijă de grădină. Dacă te afli într-o funcție de conducere, unul dintre cele mai mari acte spirituale de slujire pe care le poți face este să-i întrebi pe oameni dacă experimentează râvna în activitatea lor, și să-i ajuți s-o experimenteze și mai mult. Când lucrezi în fluxul slujirii lui Dumnezeu și când experimentezi râvna în activitățile care contribuie la dezvoltarea și binecuvântarea altora – atunci tu lucrezi „în Duhul”. Pavel se afla în Duhul când s-a descris (în 2 Corinteni 6:10) a fi „un sărac, şi totuşi îmbogăţind pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”