„Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă” (Efeseni 5:15)

     Azi ne ocupăm de încă trei întrebări pe care trebuie să ți le pui: 1) Profit eu la maxim de ziua de astăzi? „Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea” (v. 15-16). Numai când te concentrezi asupra lucrurilor care se cer de la tine astăzi te poți pregăti pentru ziua de mâine. Dacă nu faci ceea ce trebuie astăzi, vei petrece ziua de mâine reparând greșelile de astăzi. Nu vei reuși să-ți schimbi viața până nu schimbi ceva ce faci zilnic. Numai întrebându-te: „profit eu la maxim de ziua de astăzi?” vei fi în stare să-ți păstrezi direcția și să te corectezi atunci când deviezi. 2) Stau eu să meditez? Unul dintre cele mai înțelepte lucruri pe care le poți face e să-ți pui timp deoparte ca să meditezi. Aceasta are o deosebită importanță dacă ești orientat spre fapte și spre scop. Ne place să simțim că facem progres, că mergem înainte și că reușim să facem anumite lucruri. Dar pentru a face ceea ce trebuie, așa cum trebuie și când trebuie, e nevoie de timp pentru a evalua ceea ce faci. Oare faci tu așa? 3) Îl onorez pe Dumnezeu prin viața mea? Enoh este descris în Biblie conform acestor cuvinte: „este plăcut lui Dumnezeu” (Evrei 11:5). Ce mărturie! Domnul Isus a spus: „ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36). Indiferent ce realizări ai, scopul tău suprem e să fii pe placul lui Dumnezeu. Pentru asta, trebuie să petreci timp cu El în rugăciune și în citirea Scripturilor. Prin rugăciune, vorbești cu Dumnezeu, iar prin Scripturi El vorbește cu tine. Aceasta este o combinație câștigătoare care nu te va dezamăgi niciodată.

„Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)

     Iată încă două întrebări pe care ar trebui să ți le pui în mod constant: 1) Sunt eu dispus să-i slujesc pe ceilalți? Spui că dorești să slujești în biserică? De ce? Până când nu răspunzi la această întrebare dând adevăratele motive, Dumnezeu nu te va promova. Uneori, nu ne dorim altceva decât să fim în control. Alteori, nu dorim să plătim prețul succesului. Ne dorim numai beneficiile ce vin odată cu promovarea: un birou pe colț, un salariu mai mare, o funcție respectată și admirația celorlalți. Domnul Isus a spus: „oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru”. Funcția de conducere te pune întotdeauna în postura de a te îngriji de propriile tale nevoi – de a te aranja – înainte de a-i ajuta pe ceilalți. E întotdeauna o tentație și e greșită! Trebuie să-ți pese de oameni cu adevărat și trebuie să-i ajuți să-și atingă potențialul. Astfel, Îl onorezi pe Dumnezeu și El te va onora pe tine. 2) Fac eu ceea ce sunt chemat să fac? „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Samuel Johnson a spus: „Aproape toți oamenii își irosesc o parte din viață încercând să afișeze calități pe care nu le au și primesc aplauze pe care nu le pot păstra”. Dacă îți confecționezi în minte o imagine cu calitățile pe care oamenii talentați trebuie să le aibă și pe care tu nu le ai, îți va fi greu să-ți găsești adevăratele calități. Henry Ford a remarcat: „Întrebarea: cine ar trebui să fie șeful e ca și cum ai întreba: cine ar trebui să fie tenorul într-un cvartet? Cu siguranță, cel care poate cânta melodia tenorului”. Pentru a reuși în viață, trebuie să știi pentru ce te-a înzestrat Dumnezeu.

„Cu tot ce ai, dobândește priceperea” (Proverbe 4:7)

     Ca orice bun părinte, Dumnezeu dorește ca odraslele Sale să aibă parte de izbândă în viață. Dar pentru asta, trebuie să-ți pui din când în când două întrebări: 1) Mi-am luat eu angajamentul creșterii personale? „Iată începutul înţelepciunii: dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea”. Continuă să citești, continuă să înveți, continuă să-ți pui întrebări. Un  proverb chinezesc spune: „Cel ce întreabă e prost timp de cinci minute; cel ce nu întreabă rămâne prost pentru totdeauna”. Unii dintre noi suntem ca fetița care a crezut că a epuizat domeniul matematicii odată ce a învățat tabla înmulțirii. Când bunicul ei a întrebat-o: „Cât face 13 ori 13?” ea l-a luat peste picior: „Nu fi prostuț, bunicule, nu există așa ceva!” Foamea ta după înțelepciune și cunoaștere îți determină viitorul. Pentru a produce ceva, trebuie să asimilezi. 2) Îmi place ceea ce fac? Nu-ți vei împlini niciodată destinul făcând ceva ce disprețuiești. Pasiunea stă la baza adevăratului succes și adevăratei împliniri; e scânteia ce aprinde focul. Îți dă energie când cei din jurul tău obosesc. Te ajută să găsești răspunsuri când ceilalți încetează să mai aibă idei creative și îți dă putere când ceilalți cad de oboseală. Îți dă curajul de a-ți asuma riscuri în timp ce alții tânjesc după siguranță. Când îți pierzi pasiunea, au loc două lucruri: primul, nu mai reușești să urmărești excelența; al doilea, îți pui în pericol integritatea, întrucât ești tentat să o iei pe scurtătură și să faci compromisuri, mulțumindu-te cu mai puțin decât cu ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Un lider spune: „Ceea ce generează în tine pasiune constituie cheia destinului tău. Ceea ce iubești e adesea cheia pentru ceea ce poți realiza”.

„Dacă zici: „Ah! n-am știut!”… Crezi că nu vede celce cântărește inimile …” (Proverbe 24:12)

     Într-o zi, o femeie s-a dus la cumpărături și s-a întors acasă cu o rochie foarte scumpă. Soțul ei, foarte atent în privința bugetului, s-a supărat foarte tare și a vrut să știe ce-a apucat-o. „Diavolul m-a împins s-o cumpăr”, a răspuns ea duios. El a întrebat: „De ce nu ai spus: „Înapoia mea, Satano”? „Am spus”, a răspuns ea. ”Dar el mi-a răspuns că-mi stă bine chiar și din spate – așa că a trebuit s-o cumpăr!” Satana este expert în distorsionarea adevărului făcându-ne să dăm vina pe circumstanțe și pe alți oameni pentru greșelile noastre. În felul acesta nu trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Dar, așa cum a observat Albert Ellis: „Cei mai buni ani din viața ta sunt cei în care ai realizat că problemele îți aparțin. Nu dai vina pe părinți, pe socrii sau pe guvern. Înțelegi că-ți controlezi singur destinul”. Florence Nightingale, o asistentă medicală eroină a Războiului din Crimea a spus: „Îmi pun succesul pe seama unui singur lucru; nu am căutat nici o scuză”. Când un câștigător pierde, el recunoaște că a greșit și își cere iertare. Când un ratat greșește, el caută îndată o persoană sau un lucru pe care să arunce vina. Biblia spune: „…David s-a rugat neîncetat pentru slăbiciunile sale și onestitatea lui l-a făcut să fie „un om după inima Lui” (1 Samuel 13:14). În loc să-ți negi greșelile și să le aperi, învață din ele și mergi mai departe. Numai așa poți crește!

„El a văzut harul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 11:23)

     Unde există har, există și creștere. Și unde există creștere, acolo există o dovadă clară a harului. Biserica din Ierusalim l-a trimis pe Barnaba în biserica din Antiohia și „când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat”. Ca și credincioși, ar trebui să creștem „în harul şi în cunoştinţa Domnului şi mântuitorului” (2 Petru 3:18). Iar acest lucru ar trebui să se vadă! Când Îl primești pe Hristos, El te face desăvârșit „în orice lucru bun, ca să faci voia Lui” (Evrei 13:21); devii „o făptură nouă… iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Harul te face să fii mai grijuliu, mai plin de compasiune, mai puțin critic și fără spirit de judecată. Te face încet la vorbire și grabnic la a lua în considerare punctul altuia de vedere. Ești mai puțin predispus să reacționezi cu mânie când lucrurile nu se întâmplă după cum dorești și mult mai dispus să pui binele altora mai presus de binele tău (1 Corinteni 10:24). Jon Walker spune: „Când devii credincios, rolul tău se schimbă. Nu mai ai datoria de a te îngriji de propriile tale interese; datoria ta e să reprezinți interesele Domnului Isus. Tu ești chipul lui Isus; înfățișându-te în viețile altora în Numele Său, în spitale, la înmormântări, la cununii, la masă sau când îți bei cafeaua cu un prieten. Ești angajat de Domnul Isus și cu cât îi slujești pe ceilalți în dragoste, cu atât mai mult îi vei influența pentru Hristos. Pavel a scris: „cu toate că sunt slobod … m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi” (1 Corinteni 9:19). Iar asta este ceea ce contează cu adevărat!

„Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută, ca să … deosebească binele de rău” (1 Împărați 3:9)

     Alegerile – sunt factorul determinant pentru deznodământul vieții tale. Când Solomon a ajuns pe tron la o vârstă fragedă, el s-a rugat pentru înțelepciunea de a face alegeri corecte în viață. Legendarul antrenor de baschet John Wooden a spus: „Ai de luat decizii în tot ceea ce faci. Așa că, nu uita că la final, decizia pe care o iei e ceea care te definește”. Unii dintre noi ne facem viața mai grea prin faptul că luăm decizii greșite; alții trec prin viață mult mai ușor pentru că iau decizii bune. Nu primești totdeauna ceea   ce-ți dorești, dar întotdeauna trăiești cu consecințele alegerilor tale. Să remarcăm: 1) Deciziile tale revelează ceea ce ești tu cu adevărat. Teologul H.P. Liddon remarcă: „Ceea ce facem într-o situație importantă va depinde probabil de ceea ce suntem noi deja; și ceea ce suntem va fi rezultatul anilor anteriori petrecuți autodisciplinându-ne. 2) Cu cât ajungi mai sus, cu atât mai dificile vor fi deciziile pe care trebuie să le iei. Regele Solomon ar fi putut avea orice femeie și-ar fi dorit. Din nefericire, el a ales femei care i-au întors inima de la Dumnezeu  (1 Împărați 11:4). 3) Deciziile tale te schimbă în bine sau în rău. Odată ce ai ales, devii robul al acelei alegeri. Ea are un impact asupra vieții tale și de multe ori și asupra vieții altora. C.S. Lewis a spus: „de fiecare dată când alegi, expui lăuntrul tău, acea parte din tine care alege, în ceva diferit de ceea ce a fost mai înainte. Iar viața ta ca întreg, cu toate acele nenumărate alegeri, transformă persoana ta fie într-o făptură cerească, fie într-una drăcească”. Așadar, trebuie să faci alegeri în urma rugăciunilor și bazându-te  pe înțelepciune.

 

„Daniel s-a hotărât să nu…” (Daniel 1:8)

     Când a fost dus rob în Babilon, Daniel a ajuns să fie promovat într-o funcție de conducere în casa  împăratului. Dar fiindcă era evreu, El a refuzat „să se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul”. Oare această alegere i-ar fi putut afecta cariera sau l-ar fi putut costa chiar viața? Fără îndoială! Dar ceea ce alegem să facem în situații disperate este rezultatul unuia dintre următoarele două lucruri: 1) Convingerile solide după care ne trăim viața. 2) Convingerile neclare la care suntem dispuși să renunțăm pentru un câștig personal. Vremurile grele nu te formează, ele te demască! În cartea sa: „Leadership Gold”, John Maxwell scrie: „După ce am vizitat douăzeci de orașe în șapte zile, mi-a părut bine că m-am întors acasă! În timp ce micul nostru avion privat se apropia de pista de aterizare, sărbătoream succesul acelei săptămâni. Apoi, într-o clipă, totul s-a schimbat. Avionul a fost izbit de vânturile laterale și a căzut direct pe pistă, roțile lovindu-se într-un balans haotic. Am încetat orice conversație și am făcut ochii mari când ne-am dat seama că ne aflam în pericol. Pilotul, fără ezitare, a apăsat pedala de accelerație și a lansat avionul înapoi în aer. Toți am înțeles că ar fi putut fi sfârșitul! Am stat liniștiți în timp ce avionul  survola pista și după câteva minute am aterizat în siguranță. Când am coborât din avion, John l-a întrebat pe căpitan: „Când ați luat hotărârea de-a ridica avionul din nou?” El a răspuns: „Acum cincisprezece ani”. A continuat explicând că, pe când era încă tânăr, pilot la pregătiri, a hotărât ce avea de făcut în oricare dintre situațiile ce ar fi putut apărea în timpul zborului. Decizia lui a fost luată cu mult înainte de criză. Așadar, fă-ți un plan de bătaie înainte să apară problema.

 

„El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte” (Psalmul 18:19)

     Un consilier de seamă spune: „Prima dată ai mers de-a bușilea; apoi ai învățat să mergi în picioare, iar lumea a părut mai mare. Apoi ai mers pe bicicletă, ai condus mașina, ai cumpărat un bilet de avion. Brusc, posibilitățile devin nelimitate. Apoi s-au strecurat îndoielile: nu pot să (completează singur) și universul tău se micșorează. Nu ar trebui să plec în această călătorie. Nu mă voi putea descurca niciodată. Am prea multe responsabilități. Și universul se mai micșorează puțin … până când ajungi într-o cutie cu capacul bine fixat. Fără experiențe, fără lecții, fără viață. Cutiile pot fi confortabile, dar indiferent cât de confortabile încerci să le faci, ele tot cutii rămân. Ele au toate formele și mărimile. Când lași ca teama nefondată să te tragă înapoi, poți fi sigur că te ascunzi într-o cutie, iar mai devreme sau mai târziu trebuie s-o confrunți. Găsește o singură „neputință” măruntă în viața ta și ia capacul de pe  cutie. Încearcă să faci un lucru mărunt ce pare imposibil, aplică pentru acel loc de muncă la care ai visat și începe să-ți urmezi visul. Ia capacul de pe cutia ta!  Scoate-ți capul și privește în jur. Găsește o teamă și transform-o într-o scară. Ieși din cutia îndoielii și a nesiguranței  și pășește în libertatea curajului și a credinței”. Dacă o lași, teama va face ca imaginația ta să o ia razna. Dar „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). O minte sănătoasă îți redă perspectiva și te ajută să vezi lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, acolo unde toate lucrurile sunt posibile. Astăzi, El dorește să-ți dea curajul să ieși din cutie și să te aducă „la loc larg”, deoarece El te iubește.

„Aruncă-ţi pâinea pe ape” (Eclesiastul 11:1)

     Biblia spune: „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi”. Să remarcăm trei lucruri în acest verset: 1) Riscul presupune credință. La prima vedere, acest verset nu are sens. Când „arunci pâinea pe ape” în cel mai bun caz ai parte de o pâine ca un burete, îmbibată cu apă. Semnificația lui devine mai clară, totuși, când înțelegi că a fost scris într-o cultură în care fructele de mare reprezentau fundamentul comerțului și a supraviețuirii din punct de vedere economic. Pâinea aruncată în apă atrăgea peștii, care puteau fi apoi pescuiți. În acest verset găsim două principii spirituale de mare însemnătate. De pildă, prinderea peștilor depinde de curentul care curge într-o direcție bună, de soare, de lună și de alte elemente pe care numai Dumnezeu le poate controla. Dar când îți faci partea, Dumnezeu promite că și-o va face pe a Lui. George Muller spune: „Credința nu funcționează pe tărâmul posibilului. Dumnezeu nu-Și primește slava din ceea ce e omenește posibil. Credința începe când puterea omenească se sfârșește”. 2) Răsplata necesită răbdare. „După multă vreme o vei găsi iarăși”. Poate întrebi: „Când se va întâmpla?” Când Dumnezeu e pregătit, când știe că ești pregătit și când lucrurile corespund planului Său. Biblia ne spune: „să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele” (Evrei 6:12). Îți trebuie credință și răbdare ca să primești ceea ce ți-a promis Dumnezeu. Chiar și când nu știi ce te așteaptă, de un lucru poți fi sigur – Dumnezeu va fi cu tine. Astăzi, El te cheamă să alegi credința, chiar dacă nu știi ce se află de partea cealaltă a problemei.

 

„Apoi a mers puţin mai înainte” (Matei 26:39)

     Domnul Isus a plecat departe de mulțimea de oameni. În Ghetsimani El i-a părăsit chiar și pe cei trei care Îi erau cei mai apropiați și „a mers puțin mai departe”, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat: „nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”. Acolo, față în față cu Dumnezeu, El a găsit puterea de a îmbrățișa voia lui Dumnezeu pentru viața Lui. Astăzi, Dumnezeu îți spune: „Puterea de a depăși această criză și înțelepciunea de a știi ce să faci ți se vor da cu condiția să mergi puțin mai înainte și să sapi mai adânc în Cuvântul Meu. Dacă ai știi cât de aproape ești de a primi răspunsul!” Domnul Isus mai avea numai câteva ceasuri până la răstignire, câteva zile până la înviere și era în pragul întemeierii bisericii. Te găsești tu în Ghetsimani? Uneori e greu să-ți predai voința proprie lui Dumnezeu, nu-i așa? Uită-te la Domnul Isus. Înainte ca cerul să primească jertfa unui trup frânt, a fost nevoie de jertfa unei voințe frânte. Te-ai predat tu lui Dumnezeu? De ce avem încredere în ceilalți, în timp ce Dumnezeu tânjește să avem încredere în El? Te duci la un doctor al cărui nume nu poți să-l pronunți, primești rețeta pe care nu o poți citi, te duci cu ea la o farmacie pe care nu o cunoști, cumperi medicamentele pe care nu le înțelegi și le iei cu toată încrederea. De ce ne e mult mai ușor să avem încredere în aceste „necunoscute” decât în Dumnezeu, care e credincios în orice vreme? Răspunsul se găsește în lucrul în care îți pui încrederea. Încrederea vine din cunoașterea îndeaproape a cuiva, din ascultarea acelei persoane și din petrecerea timpului cu ea. Nu apare peste noapte; ea cere timp.