„Ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale” (Psalmul 17:8)

     Iată trei moduri prin care devii vulnerabil în fața puterii celui rău: 1) Prin alegere. Autorul cărții „Biblia satanică”, Anton LaVey a spus: „O vrăjitoare sau un vrăjitor de succes trebuie mai întâi să se predea în totalitate Satanei”. Probabil te întrebi ce fel de persoană ar spune sau ar face un astfel de lucru? Dar adevărul e că Dumnezeu dă fiecăruia libertetea de-a alege să se predea lui Hristos sau Satanei. Pavel scrie: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi … acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii” (Romani 6:16, 19). 2) Prin tolerare lipsită de orice restricție. Când orice dorință firească este satisfăcută în exces, ea poate deveni o dependență și o forță a distrugerii. Acum să ne facem înțeleși: dependența nu înseamnă să fii posedat de demoni. Mulți creștini se luptă cu obiceiuri încăpățânate, iar Hristos le-a promis că-i va elibera (Ioan 8:32). Când ai fost mântuit, Hristos s-a mutat în inima ta și Satana a plecat, deoarece Hristos nu poate trăi în aceeași încăpere cu diavolul. 3) Bălăcindu-te în domeniul ocultismului. Dumnezeu a spus poporului Israel că cei ce își vor pune încrederea în ghicitori vor fi nimiciți  (Levitic 20:6). Te-ai întrebat vreodată de ce medii nu pot ghici numerele câștigătoare la loterie, de ce nu pot câștiga averi și de ce nu hrănesc mulțimile înfometate? Deoarece ei sunt niște falși, iată de ce! Vorbind despre Satana, Domnul Isus a spus: „În el nu este adevăr … căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Nu te amesteca cu puterile întunericului. Singura călăuzire adevărată  vine de la Domnul Isus, „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” (Apocalipsa 22:16).

 

„Nici o nenorocire nu te va ajunge” (Psalmul 91:10)

     Iată o promisiune pe care ne putem baza în vreme de necaz: „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare … nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (v. 9-11). Tu trăiești într-o lume spirituală care este la fel de reală ca și cea fizică. Una este lumea întunericului; cealaltă este lumea luminii. Una este stăpânită de Satana, cealaltă este stăpânită de Dumnezeu. Cum altfel am putea explica uciderea fără milă a unor bărbați, femei și copii de mâinile unor oameni răi? Pavel explică lucrul acesta astfel: „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Asta înseamnă că trebuie să trăiești în teamă? Nu, și iată și de ce: 1) Ești protejat de scutul sângelui Domnului Isus. La fel cum îngerul morții din noaptea Paștelui evreiesc nu a putut intra în casele care aveau sânge pe ușiorii ușilor, sângele Domnului Isus este un scut protector ce te înconjoară și pe care diavolul nu-l poate străpunge. 2) Izbânda e de partea ta. Când Satana a căzut din cer, a luat cu el o treime din îngeri. Asta înseamnă că mai avem încă doi îngeri pentru fiecare înger al lui! „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” (Evrei 1:14). Bucură-te: în calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ești protejat!

„Dragostea lui Hristos ne strânge” (2 Corinteni 5:14)

     Pavel scrie: „dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi, deci, au murit”. Dumnezeu caută voluntari, nu recruți. Recruții sunt motivați de lege; voluntarii sunt motivați de dragoste. După atacul de la Pearl Harbour, centrele de înrolare din toată America erau ticsite cu băieți prea tineri ca să lupte, bărbați pensionari și chiar invalizi. Un om mai în vârstă i-a spus funcționarului de la recrutări: „Consider că este cel mai mare privilegiu să mor apărându-mi țara”. De ce fac oamenii lucrul acesta? Din datorie? Da, dar uneori chiar dintr-o pornire mai înaltă – din devotament! Inimile lor au fost acaparate de o cauză. Confruntându-se cu pierderea libertății sale, a familiei, a lucrării și posibil chiar și a vieții, Martin Luther a spus puterilor ecleziale din vremea sa: „Nu mă voi lepăda de credință. Conștiința mea este prizoniera Cuvântului lui Dumnezeu!” Nimeni nu ar trebui să pună presiune asupra ta să fii învățător de școală duminicală, să lucrezi cu tinerii, să dăruiești cauzei lui Hristos, să-i vizitezi pe bolnavi, pe cei singuri și pe cei nevoiași sau să-i slujești pe ceilalți. Ar trebui să cerșești acest privilegiu! Pavel a spus: „Lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus” (Filipeni 3:7-8). Dedicarea ta față de Hristos e ca și cum ai semna un cec în alb, spunând: „Doamne, completează tu suma”. Tu nu-I faci lui Dumnezeu o favoare prin faptul că-L slujești; El te onorează pentru că îți îngăduie să-L slujești. Astăzi, măsoară ceea ce faci pentru Domnul – prin ceea ce faci efectiv.

„Ca să izbutești în tot ce vei face” (Iosua 1:7)

     Dumnezeu dorește să ai parte de reușită în viață (Iosua 1:8). Odată ce ești convins de lucrul acesta: 1) Ține cont de temperamentul tău. Grătarele se gătesc cel mai bine pe jar, un timp scurt, dar o friptură la cuptor se gătește cel mai bine la foc mic, un timp mai îndelungat. În oricare dintre variante, vei avea o masă delicioasă. Trebuie doar să știi ce fel de carne ai și cum s-o gătești. Înțelegi mesajul? 2) Învinge-ți teama de a fi diferit de ceilalți. Pentru că Daniel nu a vrut să mănânce din mâncarea împăratului sau să se închine idolilor lui, el a fost aruncat într-o groapă cu lei. Dar a ieșit de acolo și a fost promovat într-o funcție înaltă în guvern (Daniel 6:28). Nu poți face parte din mulțime și totuși să „ieși în evidență”. Pentru a realiza lucruri mari, trebuie să te încrezi în Dumnezeu, să nu ții cont de părerile oamenilor și să-ți urmezi destinul. 3) Ține piept apatiei care vine odată cu vârsta. Păstrează-ți entuziasmul din tinerețe și împletește-l cu înțelepciunea dobândită odată cu înaintarea în vârstă. Nu-ți pierde simțul idealismului. Nu lăsa ca greutățile de zi cu zi să te descurajeze sau ca dezamăgirile din viață să te doboare. La fiecare vârstă și etapă a vieții există piedici și avantaje, încercări și reușite. De tine depinde să profiți cât mai mult de lucrurile pozitive și să nu le lași pe cele negative să te abată de la calea ta. La șaptezeci de ani, Pavel a spus: „am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma” (Romani 1:15). La optzeci de ani, Moise a scos poporul Israel din robie. La optzeci și cinci de ani, Caleb a spus: „Dă-mi … muntele acesta despre care a vorbit Domnul” (Iosua 14:12). Ești bătrân numai atunci când regretele iau locul viselor.

„Dă-te pe tine însuţi pildă … în toate privințele” (Tit 2:7)

     Un cartier de locuinţe s-a umplut de fum și au murit 18 oameni intoxicați, iar 850 au fost arestați pentru revoltă pe străzi. Jon Walker a spus: „Tatăl meu, anchetator special la o agenție guvernamentală, a stat împreună cu mine și ne-am uitat la scenele de violență de la televizor. Într-o manieră realistă, el a spus: „Exact aici sunt programat să merg astăzi” Eu l-am întrebat „De ce să te duci? Spune-le că nu poți merge … reprogramează”. El s-a uitat la mine și a spus: „De ce să nu merg? E meseria mea”. Walker continuă: „Pentru mine a fost un moment de „aha” … sigur că va merge. Își luase un angajament  … să meargă oriunde trebuie, indiferent de împrejurări. În același fel a zburat în misiuni de recunoaștere în timpul Războiului Rece … în același fel a făcut fotografii arătând cum se instalează bazele de rachete cubaneze… în același fel a stat cu mine zi după zi întreaga lui viață. În acea clipă am înțeles exemplul. Am înțeles cât e de important să-ți respecți angajamentul, indiferent de dificultate sau cât de nepotrivit ar fi. Tatăl meu a vorbit mai mult prin ceea ce a făcut decât prin ceea ce a spus. Exemplul lui a devenit imaginea spirituală a felului în care lucrează Dumnezeu în viața omului”. Întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă lumea ți-ar urma exemplul, în loc să-ți urmeze sfatul, când vine vorba de etica muncii, de utilizarea calculatorului, de integritatea ta în afaceri și de modul în care îți tratezi familia? Fii cinstit! Pavel ne provoacă pe fiecare dintre noi să fim „o  pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie” (1 Timotei 4:12). El i-a spus lui Tit: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie”. Dacă ți se pare că lucrul acesta sună ca un ordin greu de executat – ai dreptate. Dar „dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3).

„Să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială” (1 Tesaloniceni 5:14)

     „Să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi”. Din nefericire, preferăm să tăcem și să fim populari decât să rostim crudul adevăr referitor la viețile altora. Un învățător scrie: „Biserica nu este un grup de indivizi care se întâlnesc întâmplător în același loc în fiecare săptămână; e un corp spiritual … o familie care iubește. E mult mai ușor să îmbărbătezi și să încurajezi, decât să avertizezi și să mustri, dar ambele sunt necesare. Efeseni 4:15 ne învață să spunem adevărul în dragoste, așa încât tot trupul să „crească în toate privințele”. Dacă nu ne facem timp să dăm îndemnuri, să îmbărbătăm, să avertizăm, să mângâiem, să ridicăm și să avem răbdare, la sfârșit, toți vom suferi. Trupul tău nu funcționează bine când un mădular suferă sau nu își îndeplinește rolul. Și biserica suferă când unul dintre mădularele ei este nesupus, prefăcut, slab sau îmbrățișează o doctrină greșită. Când lași un mădular al trupului să se chinuie sau când nu oferi sprijin unui mădular ce suferă, lucrul acesta poate duce la daune iremediabile; iar faptul de a nu aduce la cunoștința unui membru probleme serioase, îi face un mare deserviciu acelei persoane”. Ca părinți, ne iubim copiii prea mult pentru a permite ca un comportament nepotrivit să fie trecut cu vederea. Noi știm că, pe parcurs, le va afecta în mod negativ atitudinea față de autoritate, relațiile, simțul răspunderii și disciplina personală. Ne pasă suficient de mult pentru a-i mustra și a-i îndruma. Pavel spune: „dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei” (Galateni 6:1). Adevărul este singurul temei pe care te poți baza iar scopul tău ar trebui să fie rostirea lui în dragoste.

„M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile” (Deuteronom 9:25)

     Un pastor și-a format obiceiul de a-și scrie predicile cuvânt cu cuvânt. A mers bine – până când, într-o duminică, s-a trezit la amvon fără notițe. Adresându-se adunării, el a spus: „Mi-am uitat notițele acasă în dimineața aceasta, așa că va trebui să mă rog și să mă bazez pe Domnul. Dar la serviciul de după-amiază, voi veni mai bine pregătit”. E o relatare amuzantă, dar nu la fel de amuzantă când este reală! Pastore, poate membrii bisericii sunt impresionați pe termen scurt de abilitățile tale de a vorbi, dar ei vor fi influențați pe termen lung numai când cuvintele tale sunt inspirate de Duhul Sfânt. Abilitatea de a schimba inimi nu are de-a face cu grila ta de salarizare, deci nu cădea în capcana eului tău, căci altfel vei fi dezamăgit! Studiază viața lui Hristos. Înainte de a-Și alege ucenici, de a umbla pe apă sau de a hrăni mulțimile, El a petrecut ore în șir în rugăciune. Deci, pentru a alege oamenii potriviți, pentru a-ți hrăni turma duminica dimineața sau pentru a „umbla pe apă” și a face lucruri mari pentru Dumnezeu, trebuie să te concentrezi asupra pregătirii inimii tale, nu doar a mesajului tău. Poate spui: „Dar eu sunt o persoană focalizată pe oameni”. E bine, dar nu vei avea ce să  spui oamenilor pentru ca ei să se schimbe cu adevărat dacă nu primești mesaj de la Dumnezeu. Poate spui: „Dar sunt un om al proiectelor”. Dacă nu petreci timp cu Dumnezeu, vei intra în lucruri în care nu ar trebui să intri – lucruri din care poate nu vei mai putea ieși. Moise a spus: „M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească”. Și rezultatul final? Dumnezeu nu numai că a salvat poporul, ci l-a și binecuvântat. Așadar, pastore, pregătește-ți inima.

„Rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44)

     O atitudine neiertătoare te poate împiedica să înaintezi în viață. Așadar, nu cumva a venit vreme să te gândești în mod serios să-l ierți pe cel ce te-a rănit? Poate spui: „Dar atunci scapă nepedepsit”. Nu scapă nepedepsit! Dumnezeu e calificat să judece; nu tu. Ține minte, criticii tăi iau decizii în ceea ce te privește  bazându-se pe informații limitate, dar Dumnezeu cunoaște adevărul și El îi va confrunta pe defăimătorii tăi la momentul ales de El. Încercând să te aperi singur și să dovedești că au greșit, pășești într-un domeniu care Îi aparține numai lui Dumnezeu. Biblia spune: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii… Nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:17-21). Scopul Satanei este să te imobilizeze și să-ți fure pacea. Nu-i fă jocul! Hristos, modelul tău, S-a rugat pentru cei ce au bătut cuiele în palmele Lui: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Poate dușmanii tăi cred că sunt deștepți, dar deseori acționează din ignoranță. Nu te coborî la nivelul lor, plătind cu aceeași monedă. Iartă-i și uită.

„Isus … S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6:15)

     Biblia spune: „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur. Isus umbla pe mare. Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. S-au suit într-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. … Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” Voiau, deci, să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau” (v. 15-21). Să remarcăm trei lucruri în această istorisire: 1) Autoritatea exercitată de Domnul Isus. Oamenii doreau să-I planifice viața în locul Lui. Îți sună cunoscut? Când s-a întâmplat lucrul acesta, „S-a dus iarăși la munte, numai El singur”. Să remarcăm cuvântul „iarăși”. Petrecerea timpului cu Dumnezeu era ceva ce făcea în mod regulat. Dar tu? 2) Refuzul Domnul Isus. Când mulțimea dorește să te proclame „rege”, e greu pentru eul tău să îi întoarcă spatele. Dar Domnul Isus a făcut-o. Ceilalți nu I-au putut impune propria lor dorință sau propriul lor program. De ce? Fiindcă El S-a angajat să facă voia lui Dumnezeu și nimic altceva. 3) Comuniunea de care S-a bucurat Domnul Isus. După o noapte petrecută în rugăciune, El a primit puterea de a umbla pe apă și de a potoli furtuna. Dacă dorești să reușești în viață, există o singură sursă la care poți apela pentru a primi putere și călăuzire: Dumnezeu. Dorești să preiei controlul vieții tale? Urmează exemplul Domnului Isus!

„După ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi” (1 Petru 5:10)

     Au fost nevoie de șapte ani pentru a zidi Templul lui Solomon. În Scriptură, cifra șapte reprezintă desăvârșirea. Deci când vine vorba de „poziția” ta în Hristos, acum ești la fel de răscumpărat pe cât vei fi când vei ajunge în ceruri. Când Domnul Isus a strigat: „S-a isprăvit”, tot ce era nevoie pentru împăcarea ta cu Dumnezeu a fost făcut. Cuvântul „desăvârșit” înseamnă „a nu-i lipsi nimic”. Și când îți pui încrederea în Domnul Isus, așa te vede Dumnezeu. Când El te-a pus în Hristos, „ai totul deplin în El” (Coloseni 2:10). Poate spui: „Dar încă păcătuiesc”. Biblia spune: „Noi toţi privim … ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui … prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Ai înțeles? Duhul Sfânt lucrează în fiecare zi în viața ta, modelându-te după chipul Domnului Isus. Planul suprem al lui Dumnezeu pentru viața ta este mai măreț decât poți tu înțelege. Iuda scrie: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale … să fie slavă, măreţie” (Iuda 24-25). Să remarcăm cuvintele: „a Aceluia care poate”. Acesta e un lucru pe care îl face Hristos pentru tine, nu ceva ce faci tu pentru tine însuți! Și unul din instrumentele pe care le folosește El pentru a produce în tine perfecțiunea (maturitatea) este necazul. Petru scrie: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi”. S-ar putea ca procesul să dureze, dar vei ajunge acolo!