„Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)

     Brian Tracy spune: „Sunt atâtea lucruri bune pe care le poți face, încât abilitatea de a decide poate fi elementul critic determinant pentru ceea ce realizezi. Dacă ești ca majoritatea oamenilor, ești copleșit de lucrurile prea multe pe care le ai de făcut și de prea puținul timp pe care îl ai. Mark Twain a glumit odată spunând.. „dacă primul lucru pe care îl faci în fiecare dimineață este să mănânci o broască, vei parcurge restul zilei știind că acesta a fost cel mai rău lucru ce ți s-a putut întâmpla! „Broasca” ta e cea mai importantă sarcină pe care o ai … cea pe care ești predispus s-o tot amâni … cea care ar putea avea cel mai mare impact pozitiv … Trateaz-o ca pe o provocare personală … rezistă tentației de a începe cu sarcina mai ușoară. Dacă o „mănânci” prima, îți va da energie și elan pentru celelalte. Succesul este determinat de obiceiurile pe care le dezvolți. Stabilirea priorităților, depășirea tendinței de a amâna lucrurile și rezolvarea celei mai importante sarcini sunt capacități mentale și fizice ce se pot învăța prin practică și repetare, până când devin o componentă permanentă a comportamentului. Odată ce devine obicei e ușor de făcut. Când îndeplinești o sarcină de orice mărime și importanță, primești un plus de energie. Se declanșează eliberarea de endorfină care îți dă o senzație naturală de euforie. „Impulsul” care urmează te face să te simți mai pozitiv, mai bun și mai încrezător”. Ceea ce amâni până mâine vei amâna și mâine. În plus, „cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat”. Succesul necesită decizie, disciplină și determinare. Ia decizia, disciplinează-te până când devine un lucru automat și păstrează-ți determinarea până când devine parte a ceea ce ești.

„Ei … se măsoară cu ei înşişi” (2 Corinteni 10:12)

     O definiție a succesului este următoarea: „dobândirea averii și a faimei”. Dar câtă avere îți trebuie pentru a avea succes? Câtă faimă? Ai în minte un plan de realizat? Se întâmplă să te compari cu alții? Dar dacă te-ai hotărât să te dedici creșterii unor copii cu caracter sau slujirii bisericii și comunității din care faci parte? Asta înseamnă că ai mai puțin succes? Nu. Succesul înseamnă să faci tot ce poți, cu ce ai la îndemână, în orice moment al vieții. Biblia ne avertizează: „ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere”. Când joci jocul comparațiilor, ești ca cele două vaci care au văzut camionul cu lapte trecând pe lângă ele, având scris pe el: „pasteurizat, omogenizat, îmbogățit cu vitamina A”. Una dintre vaci i-a zis celeilalte: „Te face să te simți în plus, nu?” Dumnezeu te va ajuta să fii tot ceea ce poți fi, dar El nu te va ajuta să fii altcineva. Dacă îți îndrepți atenția spre ceea ce nu ești, prin faptul că te compari cu altcineva, pierzi din vedere ceea ce trebuie să devii. Ai auzit vreodată de regula optsprezece/patruzeci/șaizeci? Când ai optsprezece ani, te îngrijorezi referitor la ce cred ceilalți despre tine. La patruzeci, îți dai seama că nu prea contează ce cred despre tine. La șaizeci, îți trece prin minte că majoritatea dintre ei nici măcar nu se gândeau la tine! Viața lui Pavel s-a schimbat complet cu o întrebare: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). Numai când îți pui această întrebare descoperi cine ești și ce te-a chemat Dumnezeu să fii.

„Spini … să-ți dea” (Geneza 3:18)

     Răspunsul cerului la creația blestemată să facă spini a fost un Mântuitor încununat cu spini. Dar să remarcăm un aspect important. Dumnezeu nu a dat la o parte spinii; El s-a hotărât să-i folosească în planul Său de răscumpărare. Din acest motiv, fiecare dintre noi primim: 3) Un spin personalizat. Iată cum își descrie Pavel spinul: „ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:7-10). Cuvântul „a pălmui” înseamnă „a aplica lovitură, după lovitură, după lovitură”. Este aceasta o descriere a vieții tale actuale? Dacă experiența și viața lui Pavel sunt repere după care te poți călăuzi atunci viața creștină e o serie de binecuvântări și pălmuiri. Și Dumnezeu Care promite binecuvântarea, permite pălmuirea. De ce? Pentru a se asigura că ducem o viața în care depindem de El. Să ne uităm la ce a folosit Dumnezeu pentru a se asigura că Pavel se bazează în întregime pe El: „slăbiciuni, defăimări, nevoi, prigoniri, strâmtorări”. Unde poți găsi puterea pentru a face față atâtor încercari? La Dumnezeu – și numai la Dumnezeu. Poate spui: „Vreau să fiu mai roditor în slujirea lui Dumnezeu”. Lucrul acesta se întâmplă prin situațiile spinoase din viața noastră. Ele ne apropie mai mult de Dumnezeu.

„Spini … să-ţi dea” (Geneza 3:18)

     În Scriptură, există trei spini care înfățișează imaginea mântuirii. Să ne uităm la ei și să vedem ce putem învăța. 1) Creația condamnată să facă spini. Când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu a spus: „blestemat este acum pământul din pricina ta. … spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp” (v. 17-19). Totul s-a schimbat pentru noi atunci. Trandafirii au început să facă spini, părtășia cu Dumnezeu s-a rupt și omul, care a fost creat să trăiască veșnic, trebuia să moară. A fost tragic, dar Dumnezeu a avut o soluție. 2) Un Mântuitor încoronat cu spini. „Au împletit o cunună de spini pe care     I-au pus-o pe cap” (Matei 27:29). Blestemul rostit într-o grădină a fost ridicat în cealaltă grădină! Când Dumnezeu i-a alungat pe Adam și pe Eva din grădina Eden, El a pus un înger cu săbii de foc la poartă ca să-i împiedice să mai intre. Dar la cruce, Hristos, al doilea Adam, a fost lovit de sabia judecății lui Dumnezeu, devenind Mântuitorul nostru. Acum putem reintra în prezența lui Dumnezeu. Ce a pierdut Adam? Părtășia cu Dumnezeu, nemurirea și neprihănirea. La cruce, Hristos le-a recâștigat și ni le-a redat pe toate acestea. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Să remarcăm cuvintele: în Hristos”. În Noul Testament, citim aceste cuvinte de treizeci și unu de ori. Asta înseamnă unul pentru fiecare zi din lună. Bucură-te! Dumnezeu te iubește și te primește „în Hristos”.

„Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14)

     Iadul a sărbătorit ziua în care Domnul Isus a fost răstignit! „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi … singurul născut din Tatăl” (v. 14). Cu toate acestea, El tocmai a murit pe cruce. Dar bucuria Satanei s-a curmat brusc! Un autor scrie: „Cea mai ironică întorsătură din întreaga istorie este că ceea ce Satana a vrut să fie rău, Dumnezeu a făcut să fie bun. Moartea Domnului Isus a împăcat un Dumnezeu desăvârșit cu omenirea păcătoasă. În Vinerea mare, Dumnezeu a învins păcatul, a înfrânt moartea, a triumfat în fața Satanei și Și-a reprimit familia … a luat cea mai josnică faptă din istorie și a transformat-o în cea mai măreață victorie. Nu e de mirare că Domnul Isus a poruncit să n-o uităm niciodată. Datorită crucii, noi avem nădejde. Prin rănile sfâșietoare ale Slujitorului, nu prin minunile Lui suntem noi tămăduiți (Isaia 53:5). În alchimia (transformarea) răscumpărării, cea mai respingătoare crimă devine puterea noastră vindecătoare. Vindecătorul a înviat, iar Paștele este ziua care ne oferă o avanpremiera a modului în care va arăta întreaga istorie din perspectiva veșniciei, când fiecare cicatrice … suferință și dezamăgire va fi văzută într-o altă lumină. Credința începe acolo unde s-ar fi părut că s-a sfârșit. Între cruce și mormântul gol se găsește promisiunea istoriei: speranță pentru lume și speranță pentru fiecare dintre noi care trăiește în ea. Și dacă Dumnezeu a triumfat asupra morții și a iadului, El poate să aducă biruință și asupra eșecurilor și necazurilor din viața noastră!

 

„Le-a făcut de ocară înaintea lumii” (Coloseni 2:15)

     Crucea este universal recunoscută drept simbolul credinței creștine. Cu toții am văzut jucători de fotbal făcându-și semnul crucii înainte de a lovi mingea … magazine de bijuterii care vând cruciulițe de aur … și brutari care sărbătoresc Paștele cu pâinișoare însemnate cu o cruce. Un autor spune: „Creștinismul a devenit o religie a crucii – spânzurătoarea, scaunul electric, camera de gazare, în termeni moderni. De obicei, când cineva moare pentru o crimă, ne gândim la acea persoană ca la un eșec. Totuși, Pavel a spus mai târziu că „El, după ce ne-a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”. Mă gândesc la anumite persoane din vremurile noastre care au dezarmat puterile lumii. Șerifii rasiști care l-au închis pe Martin Luther King Jr … sovieticii care l-au deportat pe Solzhenitsyn … autoritățile care l-au închis pe Nelson Mandela … toți credeau că rezolvă o problemă. În schimb, cu toții au sfârșit prin   a-și demasca propria lor violență și nedreptate … Când a murit Domnul Isus, până și un soldat roman aspru a fost atât de mișcat încât a exclamat: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:54). El a văzut diferența dintre brutalii săi colegi și victima lor Care i-a iertat dându-și sufletul pentru ei. Chipul palid al celui țintuit pe cruce a demascat puterile cârmuitoare ca fiind niște dumnezei falși care și-au încălcat propriile promisiuni mărețe de pietate și dreptate. Religia, nu lipsa ei, l-a acuzat pe Domnul Isus; legea, nu fărădelegea l-a dat la moarte. Prin falsele lor procese de judecată … biciuire și împotrivire violentă față de Isus, autoritățile politice și religioase și-au arătat adevărata lor față… Fiecare asalt a dat în vileag ilegitimitatea lor și cu toate acestea, în cele din urmă – El a biruit!”

 

„Ca un miel pe care-l duci la măcelărie” (Isaia 53:7)

     Jurnalistul și misionarul Pierre van Paassen povestește că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații naziști au arestat un rabin bătrân pe care l-au dezbrăcat și i-au cerut să spună predica pe care a pregătit-o pentru slujba următoare. Cu mare demnitate, bătrânul a întrebat dacă poate să-și ia pe cap kippa și gardienii au fost de acord, gândindu-se că gluma va fi și mai bună. Apoi, în timp ce îl batjocoreau și-l înghionteau, bătrânul rabin a vorbit despre ce înseamnă să umbli smerit înaintea lui Dumnezeu. Phil Yancey scrie: „Când citesc despre torturarea și executarea lui Isus, mă gândesc la acel rabin ce stătea în picioare, umilit, la secția de poliție. Dar imaginându-mi jignirea și rușinea pe care le-a îndurat Fiul lui Dumnezeu… jocul intimidării din curtea Marelui Preot … practicile barbare ale gărzilor lui Pilat și Irod … huiduielile spectatorilor în urcușul spre Calvar și în cele din urmă, crucea însăși … rămân uimit de stăpânirea de sine de care a dat dovadă Dumnezeu de-a lungul istoriei, permițându-le unor oameni ca Genghis Khan, Hitler și Stalin să-și îndeplinească planurile. Dar nimic nu se compară cu stăpânirea de sine manifestată în acea Vineri întunecată la Ierusalim … Legiuni de îngeri așteptau porunca Lui. Un singur cuvânt și chinul se putea sfârși”. Isaia a spus: „n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie”. Isus ar fi putut apela la Tatăl Său și El ar fi trimis „peste 12 legiuni de îngeri” (Matei 26:53). În schimb, El a ales să îndure crucea și rușinea pentru a te mântui pe tine. Aceasta este minunea de la Paști!

„Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:42-43)

     Autorul Charles Swindoll scrie: „Dacă putem vorbi despre convertire pe patul de moarte, asta a fost una dintre ele. Tâlharul și-a trăit toată viața ca păcătos, tâlhărind oamenii și în nici un caz nu s-a dovedit demn ca să primească viața veșnică. Ce a văzut Isus? Credința – simplă, neprefăcută, în Hristos. E tot ce cere Dumnezeu și tot ce putem noi oferi. O mică secvență din viața lui Isus l-a convins pe tâlhar că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dialogul dintre ei ne învață trei adevăruri importante: 1) Există speranță pentru fiecare om. Gândește-te la cel pe care l-ai scos de pe listă: „O, nu va ajunge niciodată să-L cunoască pe Hristos. Am încercat totul … nu va răspunde niciodată”. Când ești tentat să crezi despre cineva că nu va avea niciodată parte de har, adu-ți aminte de tâlharul de pe cruce. 2) Adevăratul tău mesaj este trăirea ta. Socrate a numit cuvintele ca fiind „lucruri prostești”. Când viața ta atrage atenția celor pierduți, ai o dovadă suficientă prin care să-ți susții vorbele pe care le spui. Când Îl lași pe Dumnezeu să-Și facă lucrarea în viețile lor și în a ta, vei fi uimit să vezi cum aduce El cuvintele potrivite. 3) Mântuirea este prin credință. Dacă te străduiești din răsputeri să-ți faci drum spre Împărăția lui Dumnezeu … ai luat-o pe cărarea greșită. Gândește-te … câte fapte vor fi suficiente? Dacă mântuirea este prin credință, toată lucrarea și toată slava sunt ale lui Dumnezeu. Nu te îndoi niciodată de primirea ta în familia Lui când mergi pe calea Lui. Tâlharul nu s-a îndoit. El nu a trebuit să facă nici o promisiune. El a crezut din toată inima și a fost mântuit”. Și tu poți fi la fel!

„El va întoarce inima părinţilor spre copii” (Maleahi 4:6)

     Aproape 20 de milioane de copii din America cresc fără tată – 75% dintre ei în sărăcie. Și situația se înrăutățește; acești copii sunt de cinci ori mai predispuși la sinucidere, de zece ori mai predispuși să consume droguri și de 20 de ori mai predispuși să facă închisoare. Luther Burbank a spus: „Dacă am acorda tot atâta atenție plantelor cât acordăm copiilor noștri, am trăi într-o junglă de buruieni”. Taților, răspundeți acestor întrebări: 1) Le oferiți copiilor lucruri în loc să vă oferiți pe voi înșivă? Când vor ajunge la vârsta de 12 ani, ei au învățat deja 75% din tot ce vor știi vreodată. Întrebarea este cine le va fi profesor? Televizorul? Celebritățile dependente de droguri? Anturajul? Copacul crește după cum este îngrijit. 2) Dai ce e mai bun din tine carierei sau copiilor? Dacă îți cheltuiești toată energia la muncă și   nu-ți mai rămâne deloc pentru familie, vei plăti un preț mare. Nu uita, iei numai câte o mușcătură dintr-un măr. Copiii tăi vor crește fie urându-te, repetând greșelile tale, fie bucurându-se de amintirea unui cămin în care trona dragostea. 3) Reprezinți tu un etalon spiritual pentru familia ta? Sau soția ta e cea care se străduiește în acest domeniu? Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mamele care „stau în spărtură”, dar Biblia îi numește responsabili pe tați pentru pregătirea spirituală a copiilor. Ascultă: „părinţilor, … creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4). Peste zece sau douăzeci de ani, ce ți-ai dori să fi făcut cu ei astăzi? Începe să faci chiar acum!

 

„Orice om să fie … încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19)

     Iată cum îți poți controla mânia: 1) Gândește înainte de a reacționa. Reacțiile noastre se bazează deseori mai mult pe sentimente decât pe fapte. Cineva spune sau face ceva și dintr-odată noi ne enervăm și presupunem că acea persoană „ne-a făcut” să devenim așa. Nu, tu te-ai enervat singur, spunându-ți: „Cine se crede?” „Nu trebuie să suport așa ceva”. „Îi arăt eu cine e șeful”. Vorbirea ta cu tine însuți ți-a activat mânia. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie”. Pentru a rupe ciclul negativ al mâniei, spune-ți în mod repetat: „Oprește-te!” Apoi, nu reacționa până   nu-i ceri acelei persoane să-ți clarifice spusele sau faptele. Spune: „Doresc să înțeleg. Te rog să-mi explici ce ai vrut să spui cu…”. Prin faptul că te oprești și asculți pentru a înțelege, îți întrerupi mânia care crește și îți recapeți stăpânirea de sine. 2) Nu spune ce gândești când ești mânios.  Biblia spune: „limba, este un mic mădular … Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde” (Iacov 3:5). Nu vei putea găsi o audiență receptivă când ești furios; oamenii se vor opune sau îți vor desconsidera acuzațiile și se vor mânia și ei. „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia” (Psalmul 15:1). Respiră și încearcă să dai un răspuns blând când ești calm. 3) Evită oamenii mânioși. La fel ca un virus, ei te infectează, mai ales dacă ai o problemă cu mânia. „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet” (Proverbe 22:24-25).