„El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă” (Romani 4:20)

     Dacă viziunea ta e să fii un părinte bun, asta nu înseamnă că nu ai o credință mare. Înseamnă că îți înțelegi chemarea. Mama lui Moise nu a făcut altceva decât să-l aducă pe lume – dar ce copil a fost! Dumnezeu i-a ocrotit fiul când ea nu a putut face nimic să-l ajute. Apoi, El a aranjat ca el să crească în curțile regale ale lui Faraon. Și când descoperi scopul lui Dumnezeu pentru viața ta, El se va îngriji și de tine! Uneori viziunea ta pare că nu merge. Când era copil, Iosif a visat că va fi un mare lider, dar înainte să ajungă la palat, el a trebuit să treacă prin închisoare. Pastorul James Petro spune: „Pe timp de furtună nu se poate turna o fundație, așa că Dumnezeu te va pregăti înainte de-a veni furtuna”. Uneori viziunea ta va părea că moare înainte să vină la viață. Așa i s-a întâmplat lui Avraam. „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (v. 18-21). Pavel a scris: „Noi suntem nebuni pentru Hristos” (1 Corinteni 4:10). Dumnezeu folosește oameni schimbați și hotărâți, cărora nu le pasă cum arată: oameni care au supraviețuit trecutului dificil, au sfidat deznădejdea și-au păstrat viziunea și au declarat: „Dumnezeul meu poate!” Și tu poți fi unul dintre acești oameni!

„Totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8)

     Când Dumnezeu îți spune să dăruiești din resursele tale pentru a împlini viziunea altcuiva, trebuie să înțelegi că: 1) El îți pune la încercare credința și disponibilitatea de a fi supus în situații dificile. Când profetul Ilie i-a cerut văduvei să împartă ultima ei mâncare cu el, clipa aleasă a părut ciudată. În țară era foamete și oamenii mureau. Cine ar fi învinovățit-o dacă ar fi spus nu? Dar prin faptul că a pus interesele lui Dumnezeu mai presus de interesele proprii, ea s-a pus în legătură cu resursele divine, inepuizabile. Biblia spune: „cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera … Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (v. 6-8). 2) El îți dă ocazia de a semăna în viața altcuiva și de a culege în propria ta viață. Ne place să cităm versetul: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre” (Filipeni 4:19), dar îți aduci aminte cui i-a fost făcută această promisiune? Ea le-a fost scrisă celor ce au susținut lucrarea lui Pavel. „Când am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” în afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele” (v. 15-16). Apoi Pavel a adăugat: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos”. Când dăruiești, tu investești într-un cont din care poți extrage tu însuți când ai nevoie.

„Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (Ieremia 1:12)

     Nu-ți irosi viața încercând să faci lucruri pe care Dumnezeu nu te-a chemat să le faci și pentru care nici nu te-a echipat. Poate părinții tăi cred că ai fi un doctor sau un avocat excelent, dar ce crede Dumnezeu? Ce a spus El despre tine? Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc”. Dacă Dumnezeu a spus – El va duce la îndeplinire. Dacă nu ar spune asta, ai fi pe cont propriu! Prea mulți oameni își irosesc viețile încercând să facă lucruri pe care Dumnezeu nu i-a chemat să le facă și pentru care nici nu i-a echipat. Identifică sursa viziunii tale! Privește în profunzimea ființei tale; pe cine încerci să impresionezi? Încerci să-i dovedești fostului tău soț sau fostei tale soții că te poți descurca foarte bine și fără el/ea? Sau încerci să le dovedești părinților că ești la fel  de talentat ca sora sau ca fratele tău? Sau încerci să arăți lumii cum ai reușit tu să-ți depășești condiția și să te afirmi prin propriile forțe? Viziunea ta nu se poate naște din probleme nerezolvate; ele doar duc la nevoia de a controla și de a fi recunoscut, ceea ce te face să fii sortit eșecului. Mai mult de atât, dacă viziunea e de la Dumnezeu, nu-ți poți permite să fii ca Avraam și să încerci să faci lucrurile prin propria ta putere și iscusință. Promisiunile lui Dumnezeu nu se pot împlini niciodată prin eforturi trupești. Dacă Avraam ar fi așteptat, ar fi fost scutit de multă bătaie de cap din partea lui Agar și Ismael. Biblia spune: „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22). Indiferent cât de mult durează, caută voia lui Dumnezeu, așteaptă clipa hotărâtă de El, pregătește-te foarte bine și mergi înainte numai când îți spune El!

 

„Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale” (Romani 3:4)

     Pavel scrie: „Care este, deci, întâietatea Iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! … Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat” (v. 1-4). Dumnezeu a spus lucruri specifice referitor la tine. Aceste lucruri sunt voia Lui pentru viața ta. Trebuie să le crezi, să le duci cu tine și să le rostești peste viața ta. Nu te lăsa tras înapoi de ideea că toți trebuie să accepte ce a spus Dumnezeu despre tine. Viziunea ta trebuie să fie independentă de sprijinul din afară. E un concept greu de înțeles, mai ales în democrație, când se votează și majoritatea conduce. Împărăția lui Dumnezeu este teocrație: o singură voce și un singur vot contează – ale Lui! Refuză să lași ca viziunea ta să aștepte până când toată lumea este de acord cu tine. Nu numai că nu trebuie să te susțină, dar ei nu trebuie să creadă ce ți-a spus Dumnezeu! Nu-ți poți permite să aștepți ca ceilalți să accepte viziunea ta și apoi s-o urmărești. Când oamenii te înțeleg greșit sau refuză să te ajute, tot mai poți să ajungi unde trebuie, dar fără ei. Dumnezeu este un Dumnezeu al inițierii legământului și al respectării legământului și ceea ce a rostit pentru viața ta, El va împlini negreșit. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, citește următoarele: „Cuvântul Meu … nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11). E singura validare de care ai nevoie!

 

„Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11)

     În timpul faimoasei lor expediții, exploratorii americani Lewis și Clark s-au confruntat cu o grea încercare. Când au ajuns la râul Missouri, au crezut că ce a fost mai rău a trecut – apoi au văzut Munții Stâncoși! În loc să plutească liniștiți pe apă la vale, după cum se așteptau, ei s-au confruntat cu cea mai mare provocare: retragerea sau începerea urcușului! Privind în urmă, ei au înțeles că prin cucerirea Stâncoșilor au căpătat ei încrederea de care au avut nevoie pentru ceea ce i-a așteptat mai târziuîn viață. Scott Peck, autorul cărții „The Road Less Travelled” („Drumul către tine însuți”) scrie: „Prin întâmpinarea și soluționarea problemelor creștem noi mental și spiritual. Oamenii înțelepți învață nu cum să nu se teamă de probleme ci cum să primească durerea problemelor”. Sociologii care studiază curajul în fața sorții – abilitatea de a te ridica din nou în picioare – ne spun că oamenii fac față traumei în două feluri. Fie renunță din cauză că se tem, fie cresc prin dezvoltarea capacității de a-i face față. Ce dă lucrurilor o înfățișare diferită? În loc să se poarte ca niște victime, oamenii curajoși: 1) Sunt siguri pe ei 2) Refuză  să-și abandoneze valorile: 3) Își concentrează atenția asupra scopului. Noela Evans spune: „Provocarea este un șacal cu un cadou în gură. Îmblânzește șacalul și cadoul îți aparține”. Întotdeauna e mai simplu să renunți decât să rabzi. Dar renunțarea produce un tipar pe care e greu să-l strici; unul pe care ajungi să-l regreți. Deci dacă te gândești: „Relația aceasta e prea grea, vreau să ies din ea” sau „munca aceasta nu e lucrul la care m-am așteptat, renunț”, adu-ți aminte că răbdarea se dezvoltă prin păstrarea credincioșiei în situații care nu-ți plac și care nu se schimbă. De aceea Biblia spune: „Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat”.

„Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ” (Ioan 8:6)

     Mâna lui Dumnezeu în curățire. Într-o zi, fariseii au adus o femeie la Hristos. A fost prinsă în preacurvie și ei se așteptau ca Isus s-o condamne. În schimb, „Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ”. Așa este Isus! El s-a aplecat ca să se identifice cu victima în toată rușinea ei, refuzând să asculte cuvintele acuzatorilor ei. Apoi i-a făcut să se împrăștie printr-o singură afirmație: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (v. 7). Apoi Cel ce a venit să ne ridice, nu să ne doboare, i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11). Întrebarea este: Unde găsești puterea pentru a duce o astfel de viață? În Hristos! Poruncile Lui sunt cele care ne dau putere. El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (v. 12). Domnul Isus vede în fiecare buruiană un potențial trandafir, în fiecare sceptic un potențial credincios și în fiecare păcătos un potențial sfânt. Nu mai asculta glasurile care te condamnă. Nu te mai acuza pentru eșecurile tale. Vino la Isus astăzi; El te va curăța, te va vindeca și-ți va da viața după care ai tânjit dintotdeauna. Nu mai trebuie să trăiești sub controlul Satanei. Domnul Isus a spus: „dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi” (Luca 11:20).

 

„I-a dat cele două … table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu” (Exod 31:18)

     Mâna lui Dumnezeu pe piatră. De ce crezi că a scris Dumnezeu Cele zece porunci pe piatră? Deoarece principiile Lui sunt permanente și neschimbătoare. Poate spui: „Cum rămâne cu toți aceia care nu au auzit niciodată Cuvântul lui Dumnezeu? Cum îi va judeca El?” Pavel răspunde: „Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovățesc între ele” (Romani 2:14-15). Conștiința joacă rolul unei busole. Dacă îi dai voie, ea te va călăuzi bine. Dar când îi respingi avertismentele, vocea ei se estompează tot mai tare, până când n-o mai poți auzi. O astfel de stare este foarte periculoasă. Pavel scrie: „să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă” (1 Timotei 1:19). Imaginează-ți că stai pe un pod și arunci pietre în apă. În urma lor se formează valuri care se duc spre mal. E doar o mică piatră, dar uite ce efect are! Cu toate acestea, iarna, când apa îngheață, poți traversa cu camionul peste ea. La fel este și conștiința ta. Când continui să-L nesocotești pe Dumnezeu, inima ta devine insensibilă și se împietrește și nu-L mai auzi când îți vorbește. Pavel scrie: „mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele Apostolilor 24:16). E o regulă bună după care să trăiești!

„Vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” (Exod 8:19)

     Mâna lui Dumnezeu într-o calamitate. Când Dumnezeu a trimis plăgi pe care vrăjitorii lui Faraon nu le-au putut imita, ei au strigat plini de teamă: „Aici este degetul lui Dumnezeu”. În cele din urmă, Faraon a înțeles mesajul: „Poate Dumnezeu încearcă să-mi spună ceva”. Urgia care s-a abătut peste Egipt a fost rezultatul faptului că Faraon l-a sfidat pe Dumnezeu. De zece ori a stat Moise înaintea lui  spunându-i din  partea lui Dumnezeu: „Lasă poporul să plece”. Să remarcăm că Dumnezeu a cerut numai ce îi aparținea de drept. Întrebarea este: Ce îți cere Dumnezeu ție? Numai când îi spui lui Dumnezeu da, lucrurile îți vor merge bine! Când vezi scopul Lui în schimbările și loviturile de care ai parte, le poți transforma în trepte ce urcă spre binecuvântare. Psalmistul a scris: „Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte!” (Psalmul 77:13). Apoi el a adăugat: „Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari” (Psalmul 77:19).  Dumnezeu îți va face parte de o cale ușoară sau de una dificilă. Dacă refuzi să asculți vocea Lui în sanctuar, El îți va vorbi prin furtunile vieții. Faraon s-a revoltat împotriva planurile providențiale ale lui Dumnezeu și faptul acesta l-a costat împărăția și viața. Nu pierde lecția pe care o poți învăța de aici. Dumnezeu dorește ceea ce-i aparține, ceea ce a cumpărat și a plătit la Calvar. El dorește să ocupe locul legitim în viața ta, și anume primul loc. Iar tu ai o opțiune: te poți răzvrăti față de El sau poți reacționa pozitiv la dragostea Lui. Dacă simți că Dumnezeu bate la inima ta astăzi, e datorită faptului că El dorește să te mântuiască, să te folosească și să te binecuvânteze. Dacă ești înțelept, Îi vei spune da.

„Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale” (Psalmul 8:3)

     Să ne uităm la mâna lui Dumnezeu în Scriptură: mâna Lui în creație. Psalmistul David a spus: „Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el?” (v. 3-4). Biblia începe prin a ne spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Într-o vreme în care mulți pun la îndoială inspirația și caracterul neschimbător al Bibliei, noi trebuie să-i învățăm pe copiii noștri Cine a creat universul, Cine îl conduce și Cui Îi este răspunzător fiecare dintre noi. În 1961, Yuri Gagarin, primul cosmonaut rus care a mers în spațiu, s-a lăudat: „M-am uitat și m-am tot uitat, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu”. Dar ști ce? Într-o zi, el Îl va vedea pe Dumnezeu, va sta înaintea Lui și va fi judecat (Romani 14:11-12). Cu toții vom trece prin asta! Credința și rațiunea nu sunt neapărat opuse. Dar când rațiunea nu te va duce cu un pas mai departe, credința o va face, deoarece ea te leagă de Dumnezeu. Stelele l-au convins pe David de existența lui Dumnezeu. Se spune că dacă am număra stelele cu o rată de 125 pe minut, ne-ar lua 2000 de ani pentru a număra numai stelele din Calea Lactee. Și că ar fi necesare zece miliarde de ființe umane care să stea una lângă alta pentru a forma diametrul unei stele de dimensiune medie. Uimitor, nu-i așa? Pavel spune: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăți” (Romani 1:20). Dacă te uiți, Îl vezi pe Dumnezeu la lucru peste tot – chiar și în propria ta viață.

„Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea” (1 Corinteni 11:24)

     Dacă ești născut din nou iată trei motive pentru care trebuie să iei parte la Cina Domnului: 1) Pentru a conștientiza harul. Nimeni nu va putea sta în cer și să spună: „Iată ce am reușit să facem Domnul Isus și cu mine”. Dacă ar trebui să plătești un leu pentru datoria păcatului tău, lucrul acesta te-ar face co-răscumpărător cu Hristos. Ce ofensă ai aduce tu crucii! (Efeseni 2:8-9). Compozitorul Horatio Spafford a scris: „Păcatul meu, o, ce fericire, ce binecuvântare. Păcatul meu, nu în parte, ci deplin, e răstignit pe cruce și nu mai trebuie să-l port. O suflet al meu, laudă-L pe Domnul, laudă-L pe Domnul!” 2) Pentru a rămâne sensibil față de păcat. „Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (1 Corinteni 11:28-29). Dacă spui: „Dacă păcătuiesc și mă împărtășesc, înseamnă că beau pedeapsă lichidă?” Nu, ci ceea ce contează este „maniera” în care te apropii de Dumnezeu. Nu trebuie să eviți paharul împărtășirii, trebuie doar să-ți mărturisești păcatul și apoi să bei paharul, plin de recunoștință. 3) Pentru a-ți concentra atenția asupra revenirii lui Hristos. „Nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 14:25). Fiecare serviciu de Cina Domnului te apropie de cel mai mare eveniment: Nunta Mielului din cer (Apocalipsa 19:7). Ai și tu în plan să fii acolo?