_{„Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)}

     _{Preoții trebuie să își desfășoare lucrarea în lumina prezenței lui Dumnezeu, dar și să slujească în baza relației lor cu El. Viața lui Moise este un bun exemplu în acest sens. Când Dumnezeu l-a chemat prima oară pe Moise să conducă poporul Israel, El i-a vorbit dintr-un rug aprins. Când s-a întâmplat asta, Moise a spus: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată…” (Exodul 3:3) Disponibilitatea lui Dumnezeu de a vorbi cu noi nu trebuie niciodată pusă la îndoială. Adevărata problemă este întotdeauna disponibilitatea noastră de a ne întrerupe programul nostru și de a fi receptivi la ce are El de spus. Poate Dumnezeu să-ți vorbească în timpul unei pauze publicitare de la emisiunea ta preferată de la televizor? Ar putea – dar probabil că nu o va face! El este Suveranul și dorește să respectăm protocolul apropierii de El pe care l-a prezentat în Cuvântul Său. Apoi, Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe munte și i-a dat Cele Zece Porunci. În acel moment, muntele ardea și fumega datorită prezenței lui Dumnezeu (Exodul 20:18). Când s-a întâmplat lucrul acesta, poporul a tremurat și i-a spus lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim” (v. 19). Clipe ca acestea îi diferențiază pe oamenii lui Dumnezeu de mulțime! În cele din urmă, Moise s-a apropiat atât de tare de Dumnezeu încât „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui”. Imaginează-ți timpul când stai „față în față” cu Dumnezeu! Ce privilegiu! Aceasta ar trebui să fie dorința inimii noastre. Numai când te-ai întâlnit față în față cu Dumnezeu și L-ai auzit personal, te poți ridica la nivelul sarcinii pe care o ai de îndeplinit.}