_{„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite” (Evrei 11:1)}

     _{Când te afli în toiul unei crize, ceea ce crezi cu adevărat se manifestă în vorbele tale, în atitudinile și faptele tale. Când a murit Lazăr, iar sora lui Marta a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” (Ioan 11:21), ea vorbea despre credință la timpul trecut. Când Domnul Isus a spus: „Fratele tău va învia” (v. 23) și ea a răspuns: „Știu… că va învia la înviere” (v. 24) aceasta a fost o credință cu privire la viitor. Însă când a spus: „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu” (v. 22), Marta a dat dovadă de o credință vie și neclintită a prezentului. În calitate de credincioși, Biblia ne spune să nu „ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd” (2 Corinteni 4:18). Credința neclintită își are temelia în „lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Apostolul Pavel ne amintește că: „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Prea des sentimentele noastre se bazează pe ceea ce vedem, în loc să ne bazăm pe ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Dar așa cum afirmă autorul John Walker: „Când credem că realitatea se limitează la ceea ce vedem, cădem în cursa ideii că singurul adevăr este ceea ce vedem. Devenim prizonieri ai propriilor noastre percepții; încetăm să mai umblăm prin credință. Pentru cei care umblă prin credință, aparențele nu sunt niciodată realitatea absolută. Realitatea se extinde dincolo de ceea ce vedem… lucrurile pe care nu le vedem sunt veșnice (timpul și împrejurările nu le micșorează și nu le schimbă, 2 Corinteni 4:18). Chiar dacă lucrurile sunt în aparență rele, Dumnezeu lucrează spre bine (Romani 8:28). El știe cum se sfârșește povestea, așa că, ațintește-ți privirea asupra nevăzutului, nu asupra lucrurilor pe care le vezi!”}