„Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una… nu… se duce să caute pe cea rătăcită?” (Matei 18:12)

     Într-o parabolă spusă de Mântuitorul, când un călător a fost jefuit și lăsat să moară pe drumul Ierihonului, Domnul a adăugat: „un preot și un Levit au trecut înainte pe alături” (Luca 10:31-32). Sună rece, nu-i așa? Dar dacă l-au ignorat pe bărbat pentru că se grăbeau să nu întârzie la un studiu biblic sau la o întâlnire de comitet, și nu din cauza lipsei de compasiune?! Ar fi avut vreo scuză? Un slujitor scrie: „Această pildă nu m-a marcat decât după ani petrecuți în lucrare. Am trecut pe lângă atât de mulți oameni cărora le-ar fi prins bine ajutorul meu, dar fiindcă am fost prea implicat în programele bisericii, viețile distruse de pe marginea drumului n-au avut loc în agenda mea. Dragostea nu se referă la eficiență; ea nu poate fi programată. Acest om rănit nu ar fi putut aștepta trei săptămâni ca să obțină o programare, sau ca samariteanul să pornească o lucrare de îngrijire a victimelor asemenea lui”. Experiențele cu beneficiile cele mai mari rareori apar în pachețele strălucitoare. Ele se găsesc în întâlniri neașteptate și în momentele critice din viețile oamenilor. De fapt, unii care nu-și mai amintesc despre ultima ta predică își amintesc în detaliu ce le-ai spus când i-ai vizitat la spital sau când v-ați întâlnit la o cafea anul trecut – pentru că în acele ocazii au fost atinși sau ajutați în mod personal. Nimic dintr-o lucrare nu este mai ispititor decât să crezi că munca ta în slujba mulțimilor îți justifică ignorarea celor ce pot fi atinși numai personal. Domnul Isus a spus: „Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una, nu se duce să caute pe cea rătăcită?” Când Petru a spus: „Doamne, știi că Te iubesc!”, Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele!” (Ioan 21:16) Astăzi, El îți spune și ție aceste cuvinte, slujitorul Domnului!