„O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!…” (Iov 6:25).

     Iată două povestiri din istorie care ilustrează modul în care puterea cuvintelor tale îi poate influența pe ceilalți: 1) Într-o zi, un băiat care-l asista pe preot la o liturghie într-o biserică din micul său sat, emoționat datorită noului său rol, a scăpat din greșeală sticluța cu vin. Preotul l-a lovit puternic peste obraz. Apoi, cu o voce aspră pe care enoriașii au putut-o auzi, a strigat: „Părăsește altarul și nu te mai întoarce!” Acel băiat a devenit mareșalul Tito, dictatorul comunist care a condus Iugoslavia cu cruzime timp de zeci de ani. 2) Într-o zi, într-o catedrală dintr-un mare oraș, un alt băiat îl asista pe episcop la liturghia de duminică. Și el a scăpat din greșeală vasul cu vin. Episcopul s-a întors spre el, dar, în loc să-i răspundă cu mânie, i-a șoptit blând, cu o sclipire caldă în ochi: „Într-o zi vei fi un mare preot!” Și așa a fost. Băiatul acela a crescut și a devenit arhiepiscopul Fulton Sheen, ale cărui predici săptămânale transmise la televizor erau ascultate de milioane de oameni din toată America în fiecare săptămână. Așadar, cuvintele tale au puterea de a zidi sau de a dărâma, de a lumina sau de a duce la confuzie, de a aduce pace sau de a provoca dezbinare. Fraza din copilărie: „Bețele și pietrele îmi pot rupe oasele, dar cuvintele nu mă pot răni niciodată” – nu este adevărată: cuvintele tale pot răni… și uneori chiar foarte profund! Dar ele pot, de asemenea, să clădească stima de sine, să creeze prietenie, să dea speranță, să aducă binecuvântare și să aducă vindecare. Împăratul Solomon a spus: „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24) Amin!? Așadar, înainte de-a vorbi roagă-te și tu ca psalmistul David (Psalmul 19:14): „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!”