„V-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21)

     Dacă ești serios în dorința ta de a deveni ca Domnul Isus, cercetează-te, apoi uită-te la inima Lui: 1) Inima Lui a fost curată. Femeile L-au iubit și cu toate acestea nu a fost acuzat niciodată de gânduri desfrânate (Luca 8:1-3). Petru, care a călătorit cu El trei ani și jumătate, L-a descris drept „Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:19). Ioan a concluzionat: „în El nu este păcat” (1 Ioan 3:5). 2) Inima Lui a fost plină de pace. Ucenicii au strigat plini de spaimă în timpul furtunii, Domnul Isus nu. El a dormit (Luca 8:22-25). Petru și-a scos sabia pentru a se lupta cu soldații; El a ridicat mâna ca să vindece (Luca 22:47-51). Când Petru s-a lepădat de El, Și-a pierdut Domnul Isus cumpătul? Când soldații L-au scuipat în față, a suflat El foc pe fața lor? Nu, El avea pace. I-a iertat. A refuzat să fie condus de răzbunare. 3) Inima Lui a avut un scop. El Își putea rezuma viața printr-o singură frază: „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). Domnul Isus era atât de focalizat asupra misiunii sale, încât a știut când să spună: „Nu Mi-a venit încă ceasul” (Ioan 2:4) și când să spună: „S-a isprăvit” (Ioan 19:30). Dar nu a fost atât de concentrat încât să fie antipatic. Copiii s-au simțit bine în brațețe Lui. El a găsit frumusețe în crini, bucurie în închinare și posibilități în mijlocul problemelor. El și-a petrecut zilele cu mulțimile de oameni bolnavi și totuși, i-a fost milă de ei. El a petrecut peste trei decenii bălăcindu-Se în noroiul și în mocirla păcatului nostru și cu toate acestea, a văzut destulă frumusețe în noi ca să moară pentru păcatele noastre. Iar tu ești chemat să calci pe urmele Lui.