„Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea” (Psalmul 34:1)

     Cartea lui Iov vorbește despre circuitul ploii: „El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?” (Iov 36:27-29). Există o paralelă spirituală în acest pasaj care funcționează astfel: în timp ce aburul laudei noastre se ridică la Dumnezeu, se formează norii prezenței Lui și ploaia binecuvântărilor Lui începe să cadă peste noi. Uneori, noi plecăm de la biserică spunând: „A fost un serviciu slab”. Problema nu o reprezintă serviciile slabe, ci închinatorii fără vlagă. În laudă, tu ești inițiatorul și Dumnezeu este Cel ce primește. „Aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; – şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, … au mărit pe Domnul … în clipa aceea, … Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu” (2 Cronici 5:12-14). Nu-i așa că ți-ar fi plăcut să te afli la acel serviciu în dimineața respectivă? Se spune că un om bogat a pus un leu la colecta din biserică și apoi s-a plâns tot drumul înspre casă că nu a rămas cu nimic din acel serviciu. Fiul lui, care a observat întreaga scenă, a spus: „Asta dovedește că dacă nu investești mult, nu te alegi cu prea mult”. Iată o cheie a binecuvântării la care trebuie să te gândești: Închinarea nu este numai spre folosul lui Dumnezeu, ci și spre al tău!