„Domnul nu se uită la ce se uită omul” (1 Samuel 16:7)

        Tatăl lui David nu s-a gândit că fiul lui cel mic se califică să fie următorul împărat al lui Israel. Așadar, când a venit Samuel să caute un succesor pentru împăratul Saul, el i l-a prezentat pe fiul cel mai mare, Eliab, care era general în armată. Samuel a fost impresionat. „Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” Şi Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (v. 6-7). Când vine vorba de chemarea vieții tale, numai o părere contează – a lui Dumnezeu! Pentru a-și împlini destinul, David a trebuit să depășească părerea familiei lui despre el. Un autor scrie: „De fiecare dată când vezi pe cineva că-și schimbă cariera la mijlocul vieții, poți fi aproape sigur că acea persoană a trăit visul altcuiva și s-a rătăcit pe cale”. Câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură Joseph Brodsky a remarcat: „Sarcina omului constă mai întâi de toate în a fi stăpânul propriei sale vieți și nu al unei vieți impuse sau prescrise din afară, oricât de nobilă ar părea ea. Pentru fiecare dintre noi s-a emis o singură viață și știm prea bine cum se termină totul. Ar fi regretabil să irosim această șansă unică pe înfățișarea altcuiva, pe experiența altcuiva”. Nu e prea târziu să devii ceea ce dorește Dumnezeu să fii și să faci ce dorește El să faci. Dacă ai trăit visul altcuiva, cere-I lui Dumnezeu un vis al tău și El ți-l va da.