„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin…” (Marcu 6:31)

     Este curios și interesant faptul că generația cea mai tehnologizată din istorie este și generația care are nevoie de cele mai multe medicamente. Iar Sfânta Scriptură a prevestit lucrul acesta. Dumnezeu i-a spus lui Daniel că în zilele de pe urmă „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Noi suntem aceia! Un cercetător afirma că ne-am antrenat creierele „să treacă rapid prin universul de mesaje și informații, căutând mici fărâme de exaltare. Noi căutăm neîncetat lucrurile de suprafață, nu săpăm niciodată prea adânc… și-apoi trecem la următoarea distracție, iar nivelul de stres crește în moduri pe care abia dacă putem să le înțelegem.” Întrebare: „Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o pauză neîntreruptă fără să te simți vinovat și neproductiv?” Sau „îți faci măcar timp să reflectezi și să-ți reîncarci bateriile?” Ca să eviți sindromul epuizării profesionale (așa-numitul burn-out), trebuie să faci următoarele: 1) Să recunoști semnele. Dacă toată ziua intri pe rețelele de socializare și trimiți mesaje electronice și, cu toate acestea te simți în continuare singur, înseamnă că tehnologia nu te ajută, ci îți domină viața. 2) Să faci ceva în această privință. Fă-te indisponibil o scurtă perioadă de timp și vezi ce se întâmplă. Lumea nu se va sfârși, te asigur, iar ție îți va face bine! 3) Să înțelegi că ai de făcut o alegere. Persoanele care cred că trebuie să fie disponibile douăzeci și patru de ore pe zi își exagerează importanța sau controlul pe care ceilalți îl au asupra lor. 4) Să stabilești limite. Las-o mai moale cu e-mailurile, mesajele de pe telefon și rețelele de socializare. Chiar ai nevoie de toate acele informații pe aceeași temă? 5) Răspunde la e-mailuri și mesaje doar dacă este cu adevărat urgent sau important, și la ore rezonabile din zi. 6) Stabilește-ți un orar, și respectă-l! După câteva minute de navigare pe Internet, întreabă-te: „Chiar trebuie să mă ocup cu așa ceva, acum?” Domnul Isus a spus: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin.” De ce? Pentru că dacă nu te detașezi, riști să te dezintegrezi!

„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16:8)

     Când în urma rugăciunii nu primești niciun răspuns, întrebarea care se ridică este: „Cum trec peste această problemă?” Biblia se ocupă de acest aspect, spunându-ne că Domnul Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, și a dispreţuit ruşinea…” (Evrei 12:2). După care adaugă următoarele: „Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:3) Motivul pentru care Domnul Isus a putut îndura toate acestea a fost faptul că S-a putut concentra asupra lucrurilor care aveau să se întâmple mai târziu; adică bucuria de a-I fi pe plac Tatălui, de a zidi Biserica și de a evangheliza lumea întreagă. Iată cum ne spune împăratul David că a scăpat din vremurile de necaz: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:8-9) Așa că, în loc să negi realitatea sau să încerci să treci prin ea cu inima strânsă de teamă, fă bine și înțelege că Domnul este cu tine și primește de la El puterea de care ai nevoie. E greu să înduri suferința chiar și în vremurile cele mai bune, dar când nu înțelegi de ce, poate fi frustrant. Dumnezeu nu ne oferă explicații lungi despre felul în care lucrează El; iar Dumnezeul nostru este obișnuit să creeze ființe și lucruri rostind doar o singură propoziție, Așa că, atunci când nu poți găsi un răspuns în Cuvântul Său sau prin rugăciune și prin consiliere, s-ar putea să rămâi cu întrebările. Și nu ai fi primul! Împăratul David a întrebat în mod repetat „de ce”, în psalmii săi, și cu toate acestea Dumnezeu nu S-a supărat pe el, ci l-a numit „om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22). Așadar, îmbărbătează-te cu asigurarea că „vei scăpa și de această problemă!”

„Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă…” (Faptele apostolilor 4:34)

     Atunci când ne gândim la Biserica Noului Testament, avem tendința să ne concentrăm atenția asupra puterii și creșterii ei. În Faptele apostolilor, capitolul 2, la predica apostolului Petru se întorc la Hristos aproape trei mii de suflete. În Faptele apostolilor, capitolul 3, un olog din naștere care stătea la cerșit la poarta Templului a fost vindecat prin lucrarea lui Petru și a lui Ioan. În Faptele apostolilor, capitolul 4, citim următoarele: „mulţi din cei ce auziseră cuvântarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.” (vers. 4). Predicare! Câștigare de suflete! Minuni! Creștere! Lucruri uimitoare! Dar iată și o parte a relatării pe care nu trebuie s-o trecem cu vederea: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un Levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:32-37). Da, prioritatea noastră trebuie să fie câștigarea oamenilor pentru Hristos și aducerea lor la maturitate spirituală; dar dacă dorim să călcăm pe urmele Bisericii Noului Testament și să le urmăm exemplul, nu avem voie să uităm că suntem chemați și să avem grijă unii de alții!

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19)

     Pentru a zidi relații sănătoase, trebuie să devii un bun ascultător. Și pentru a fi un bun ascultător, trebuie să faci următoarele: 1) Ascultă fără să întrerupi. Și trebuie să faci asta chiar și dacă (și când) ai mai multe cunoștințe decât persoana care îți vorbește! Respect-o suficient de mult pentru a prețui ce-ți spune, și ascult-o cu atenție până termină. 2) Încearcă să înțelegi punctul de vedere, sentimentele, gândirea și nevoile celuilalt. Cu alte cuvinte, ascultă ca să înțelegi. O bună ascultare înseamnă respectarea gândurilor, a vorbelor și a sentimentelor celuilalt și nu a ceea ce îți imaginezi tu că ar trebui să gândească, să spună sau să simtă. În loc să ghicești, mai bine întreabă politicos: „Te-am înțeles corect? Vrei să spui că…? Deci crezi că…?” Nu face presupuneri – verifică. 3) Evită să tragi concluzii pripite. Ascultă fără să judeci. Dacă ce spune celălalt nu prea are sens, continuă să asculți. Biblia spune că: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13). Și numai după ce ai ascultat mai mult, lucrurile pot căpăta sens. 4) Abține-te să-l pui pe celălalt într-o poziție defensivă. Ascultă fără să corectezi, fără să pui în balanță și fără să devalorizezi. Exprimări precum: „Nu așa s-au petrecut lucrurile!” sau „La ce te-ai fi așteptat?” sau „Ești cam prostuț și prea sensibil” pot ucide adevărata comunicare. Așa că, încearcă să nu „dai cu presupusul”. 5) Acceptă percepțiile și sentimentele celuilalt ca fiind expresii ale unei persoane apreciate. Validează vorbitorul, spunând: „Dacă te-am înțeles bine, crezi că… simți că… am dreptate?” Roagă interlocutorul să te ajute să ajungi la un punct comun cu el. Când îi spui unei persoane: „După tot ce mi-ai spus, înțeleg acum de ce te simți așa!” – asta îi va mări disponibilitatea de a lua în considerare ideile tale și de a accepta soluțiile pe care tu i le oferi. Așadar, dacă vrei să-i câștigi pe oameni și să-i influențezi, învață să asculți!

„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia… ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

     Putem înțelege voia lui Dumnezeu și din trăirile și experiențele noastre personale. Cum putem ști care este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Apostolul Pavel ne învață: „să ne prefacem, prin înnoirea minţii noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2). Cuvântul „a se preface” înseamnă „a-și schimba forma”, „a accepta transformarea”… Cum se formează un diamant? Prin presiune severă aplicată o perioadă lungă de timp. Experiențele din viața ta te vor dirija spre scopul vieții tale. Dumnezeu nu irosește niciodată o suferință! Psalmistul a zis: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău … Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale” (Psalmul 119:67,71). Cum te poți deprinde să faci ce este bine? Prin experimentarea suferinței și a durerii când ai făcut ceva greșit. Poate că întrebi: „Când ceilalți s-au purtat nedrept cu mine, asta face parte din voia lui Dumnezeu pentru viața mea?” S-ar putea. Chiar Apostolul Pavel spune: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei…” (Filipeni 1:12). Apoi el adaugă: „acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:20-21). O tapiserie, acea broderie lucrată manual, pare a fi o încâlceală de fire de ață, când te uiți pe dosul ei. Dar este exact ceea ce trebuie pentru a crea imaginea plină de frumusețe, ordonată și valoroasă, de pe față… Înțelegi ideea? Așadar, reanalizează-ți experiențele vieții și „deosebește voia lui Dumnezeu” din ele.

„Dumnezeu… să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui…” (Evrei 13:20-21)

     Un alt element prin care putem înțelege voia lui Dumnezeu este personalitatea. Înainte de a angaja un lider, companiile sau birourile de recrutare a forței de muncă îi fac acestuia un profil al personalității, pentru a-i detecta calitățile și defectele. Întrebare: Tu ai compasiune față de oameni sau intri în competiție cu ei? Ai cumva o personalitate competitivă, ambițioasă, sau ai un temperament altruist? Cel mai rău lucru pe care-l poți face este să invidiezi tipul de personalitate al altuia și să spui: „Aș vrea să fiu ca acea persoană!” E ca și cum I-ai spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat!” Dumnezeu te va ajuta să-ți schimbi comportamentul și să-ți întărești caracterul, dar poți să te rogi până rămâi fără aer, și El nu-ți va modifica personalitatea! În schimb, te va ajuta s-o recunoști și să-i dai valoarea maximă. Proverbul: „Cine se aseamănă se adună” este adevărat. Vulturii nu doresc să stea împreună cu rațele. Ei nu vor să trăiască într-o curte sau să înoate într-un lac. Potențialul lor îi face intransigenți față de cei care nu se pot înălța. Vulturii sunt singuratici. Rațele, pe de altă parte, umblă în echipă (sau cârd!). Unele migrează mii de km până în zonele cu climă mai caldă, zburând într-un stol în forma literei V, fără să-și încalce rangul. Ele știu să depindă una de alta și să aibă grijă una de alta. Înainte ca Dumnezeu să te aleagă pentru o lucrare, El te creează și te modelează. El îți dăruiește tipul de personalitate potrivit pentru a împlini planul Său pentru viața ta. Așa că, în loc să te subapreciezi sau să-ți dorești să ai un alt fel de temperament, închină-te folosind eventual cuvintele lui David (Psalmul 139:13-14): „Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!…” (Psalmul 40:8)

     Astăzi vom vorbi despre modul în care putem înțelege voia lui Dumnezeu prin darul care „ne-a fost dat” fiecăruia în parte. Biblia spune: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Care este principalul tău dar? S-ar putea să spui: „Nu cred că am vreun dar.” Nimeni nu s-a născut fără vreun talent! Tot la fel, când ai fost născut din nou, ai primit cel puțin un dar duhovnicesc. Poate darul tău a rămas nedescoperit, nedezvoltat, nefolosit, folosit prea puțin sau chiar folosit greșit… dar tu ai un dar! Ai auzit vreodată zicala: „Nu există nimic atât de puternic ca o idee căreia i-a sosit ceasul!”?! Când aduci laolaltă oportunitatea, darul și timpul potrivit, rezultatele te pot lăsa efectiv fără cuvinte. Până acum, poate ți s-a părut că îți trăiești viața doar pentru a supraviețui, dar la un moment dat – într-o criză, într-o situație, cu o ocazie când se deschide o ușă – tu-ți vei descoperi abilități care au fost latente în tine ani de zile. Poate chiar astăzi, acum trăiești cu impresia că te afli într-o situație fără ieșire… Dar Dumnezeu este un Dumnezeu care pregătește mijlocul de a ieși din ea (vezi 1 Corinteni 10:13). Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego erau niște tineri iudei duși robi în Babilon. Dacă tu crezi că ești într-o situație fără ieșire, ce să mai spui despre situația lor, prin comparație? Biblia ne spune că: „Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune… În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.” (Daniel 1:17, 20). Să însemne asta că tu poți sta degeaba, așteptând ca succesul să-ți cadă în poală? Nu, deoarece zicala „șansa bate la ușă” de fapt nu este adevărată. Oportunitățile îi așteaptă pe cei ce deschid ușa și ies în căutarea lor! Fă-o și tu!

„Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:6)

     Spuneam că poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău… și poți s-o înțelegi și cu inima. Pentru ce anume ai „tragere de inimă” sau ce te pasionează? Ca iudeu, apostolul Pavel dorea cu ardoare să-și evanghelizeze poporul. El spune: „dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” (Romani 10:1-4). S-ar putea să pui următoarea întrebare: „Trebuie să fiu implicat în lucrarea lui Dumnezeu, pentru a cunoaște și pentru a face voia Lui?” Nu. Nelson Mandela își dorea atât de mult să-și elibereze poporul de răul apartheidului, încât a fost dispus să petreacă douăzeci și șapte de ani în închisoare pentru a-și vedea visul cu ochii. Când inima ta începe să se întrebe: „Ce pot face ca să schimb această situație?”, înseamnă că descoperi voia lui Dumnezeu pentru tine. Cei care au făcut din această lume un loc mai bun, toți și-au pus această întrebare. Thomas Edison a răspuns la ea oferind lumii becul electric. Henry Ford a răspuns la ea dăruind lumii automobilul. Maica Tereza a răspuns la ea dăruind dragoste și demnitate celor uitați de soartă și celor aflați pe moarte, din India. Neemia a plâns pentru ruinele Ierusalimului, după care a reconstruit zidurile. Pe tine, ce te mișcă? Ce este în inima ta? E posibil, și mă rog, ca în timp ce răspunzi la această întrebare, să descoperi voia lui Dumnezeu pentru viața ta!

„Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu…” (Psalmul 143:10)

     În următoarele zile, vom medita la voia lui Dumnezeu și ne vom uita la câteva elemente care să ne ajute s-o înțelegem. Ei bine, putem înțelege voia lui Dumnezeu prin cugetul nostru, care este un fel de sol al Lui în noi. Duhul nostru născut din nou și revitalizat de Hristos este acea parte a ființei noastre care este capabilă să creeze o conexiune cu Dumnezeu, și să-I răspundă. Când Îl primim pe Hristos, Duhul Sfânt Se unește cu duhul nostru într-un fel pe care nu-l putem înțelege pe deplin (vezi 1 Ioan 4:13). Biblia spune: „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul” (1 Corinteni 2:14-15). S-ar putea să cunoști ceva în duhul tău fără să înțelegi lucrul acela în mintea ta. Ți se pare ciudat? N-ar trebui să fie, deoarece Biblia spune că „voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20). Uneori îți sare în ochi un verset de pe pagina pe care o citești din Biblie, și „știi” clar că prin acel verset Dumnezeu îți vorbește și te călăuzește. S-ar putea să nu aibă nicio semnificație pentru mintea ta, dar în duhul tău rezonează ca și cum ar fi cert și adevărat. Noi folosim anumite cuvinte pentru a descrie această experiență, cum ar fi „călăuzire” sau „îndemn.” Este posibil să înțelegi lucrurile greșit și să faci o greșeală? Da! Și cei mai maturi creștini greșesc. Dumnezeu a vorbit de patru ori profetului Samuel, când acesta era tânăr, înainte ca el să Îi recunoască glasul. La fel cum faci exerciții fizice pentru a-ți întări trupul, tot la fel trebuie să-ți exersezi și duhul pentru a-l face mai ager și mai sensibil față de Dumnezeu. Biblia ne spune că „hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:14). Așadar, tu poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău!

„Căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine…” (Ioan 14:30)

     Biblia ne spune (Apocalipsa 12:10-11) că „pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” Satan este „pârâșul”. Ce dovezi are împotriva noastră? Păcatul! Și Satan face asta nu din cauză că Dumnezeu nu vrea să ne ierte păcatul, ci pentru că noi refuzăm să-l recunoaștem și să ne pocăim de el, și îi dăm astfel ocazia să ne condamne. Acum înțelegi de ce te simți atât de prost când ai un păcat nemărturisit… Făcând lucrul acesta, îi oferi lui Satan putere asupra ta. Să observăm că Domnul Isus ne-a atenționat: „vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” Deci, Satan nu a putut indica nici măcar un păcat în viața lui Hristos; de aceea nu a avut nicio putere asupra Lui. Și iată vestea bună: dacă și când ești „în Hristos”, Satan își pierde puterea de a te condamna. Biblia spune: „Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1). Vei mai păcătui din când în când? Da, dar când te pocăiești, Dumnezeu te va curăța, va lucra în tine și îți va da izbândă. Și câtă vreme ești poziționat în siguranță „în Hristos” (Cel în care nu este păcat), condamnarea lui Satan nu are niciun efect, iar tu vei trăi cu bucuria de a ști că ești deplin acceptat de Dumnezeu. Așadar, când Satan îți șoptește: „Ai păcătuit, deci nu mai ești un creștin!”, nu-l crede! Câtă vreme rămâi „în Hristos”, ești un creștin în construcție. Și când știi asta, când te comporți și trăiești în consecință, Satan pierde o armă puternică!