„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8)

     Dumnezeu a spus: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre… ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus… gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9) Până nu te împaci cu ideea că Dumnezeu nu gândește ca tine, Îi vei pune la îndoială căile, și chiar și dragostea. Noi încercăm să evităm durerea, dar deseori Dumnezeu Se folosește de ea ca să ne aducă pacea. Ne dorim confort, dar El este mai interesat de caracter. Noi alergăm după lucruri trecătoare, iar El ne spune să ne zidim viețile pe ceea ce durează veșnic. Adevărul este că Dumnezeu locuiește într-o dimensiune pe care noi n-o putem pricepe, oricât ne-am strădui. Înțeleptul Solomon a spus: „Cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?” (2 Cronici 2:6). Ce te controlează pe tine nu-L controlează pe Dumnezeu, și ce te îngrijorează pe tine nu-L îngrijorează pe Dumnezeu. Întreabă-te: oare vulturul este agitat din cauza traficului? Nu, el planează deasupra lui. Este oare balena deranjată de uragan? Firește că nu; ea se scufundă sub el. Este leul tulburat de un șoarece care-i stă în cale? Nu, ci trece peste el. Atunci, cu-atât mai mult Dumnezeu poate să planeze, să se scufunde și să treacă peste necazurile de pe pământ, nu-i așa? Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu! (vezi Matei 19:26) Dumnezeu poate fi peste tot în același timp și poate auzi și răspunde la toate rugăciunile care ajung la El. Gândește-te: Dumnezeu lucrează conform unui plan și unui scop. El stă pe tron și controlează toate lucrurile… și cu toate acestea, El veghează peste toate detaliile din viața ta. Fie ca acest adevăr să te mângâie – astăzi, și-n fiecare zi a vieții tale!

„Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri…” (Psalmul 11:4)

     David ridică această întrebare, în Psalmul 11 versetul 3: „Când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” Și tot el continuă, răspunzând la propria sa întrebare: „Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri.” Când vine boala, când căsnicia eșuează, când copiii tăi suferă, când moartea lovește, ce trebuie să faci? Să-ți aduci aminte că Dumnezeu este pe tron și că El veghează asupra ta! Niciun amănunt nu-i scapă din vedere sau din grijă. El lucrează după un plan, și de obicei nu este un plan pe care noi îl putem înțelege, când trecem prin vremuri grele. Numai când privim în urmă, înțelegem că bunătatea și îndurarea Sa ne-au însoțit în toate zilele vieții noastre (vezi Psalmul 23:5-6). Iosif a ajuns în închisoare. Moise a petrecut patruzeci de ani în pustie. Daniel a ajuns în groapa cu lei. Acelea chiar au fost clipe grele. Cine-ar fi putut vedea ceva bun în ele? Cine-ar fi putut crede că Iosif întemnițatul, avea să fie promovat prim-ministru? Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu îi oferea lui Moise o pregătire de patruzeci de ani în pustie, în aceeași pustie prin care avea să conducă poporul? Cine și-ar fi imaginat că Daniel cel aflat în robie avea să ajungă sfetnicul de încredere al regelui? Dumnezeu așa Își împlinește planurile. A făcut-o pentru Iosif, pentru Moise, pentru Daniel… și poate să facă același lucru și pentru tine! Așa că încrede-te în El! El îți va da harul de care ai nevoie ca să scapi din orice situație. Când întrebi: „Doamne, unde ești?” El răspunde: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15). Așadar, să nu uiți că, în ciuda circumstanțelor, Dumnezeu este în control!

„Cine-şi deschide buzele mari, aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)

     Vorbele dure pot reteza abilitatea unei persoane de a auzi ce spui. Când Domnul Isus a fost trădat de Iuda, El nu S-a răzbunat, chiar dacă ar fi putut chema douăsprezece legiuni de îngeri în apărarea Sa (vezi Matei 26:53). Apoi a venit gloata, au pus mâna pe El și L-au arestat. În acel moment, Petru și-a scos sabia și a retezat urechea robului marelui preot. Probabil Petru s-a gândit că: „Nu ar trebui să accepte așa ceva!” Însă Domnul Isus a spus că nu așa se rezolvă lucrurile! Apoi „S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.” (Luca 22:51). Petru avea tendința de a vorbi atunci când ar fi trebuit să asculte, și intra astfel în situații în care nu ar fi trebuit să intre. El trebuia să învețe ascultarea de Dumnezeu și să-și exerseze smerenia și discernământul. Dumnezeu avea planuri mari pentru Petru, dar el nu le-ar fi putut duce la îndeplinire tăind urechile oamenilor atunci când aceștia l-ar fi supărat. Există o învățătură pentru noi aici. Nu poți să-ți pierzi cumpătul când vrei tu. Trebuie să devii sensibil la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă El îți spune: „nu spune nimic”, atunci trebuie să taci, chiar dacă asta înseamnă să-l lași pe celălalt să creadă că are dreptate când știi că nu e așa. Trebuie să înveți că Dumnezeu nu îți datorează nicio explicație. Tu poți opri creșterea ta spirituală sau binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta, când nu-ți controlezi vorbele. Poate crezi că în comparație cu adulterul sau cu hoția, nu e mare lucru. Mai gândește-te o dată: „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3). Așa că, ai grijă de azi cum și ce vorbești!

„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare…” (Romani 12:8)

     Dacă ești implicat într-o lucrare de slujire, iată trei lucruri pe care NU trebuie să le faci: 1) Nu trebuie să-ți fie teamă să faci ceva nou (vezi Isaia 43:19). Când îi atribui cuiva o responsabilitate, acea persoană va face greșeli; e inevitabil – dar așa va învăța! Dacă îl blochezi în aceeași rutină, pur și simplu îi iei avântul, dar când ești lider, tu îți asumi riscul greșelilor lui și îl lași să pășească în necunoscut. Asemenea unui părinte care se roagă cu foc atunci când adolescentul conduce pentru prima dată mașina familiei, tot așa și tu trebuie să accepți că provocările care te înspăimântă sunt de fapt eliberatoare pentru alții. 2) Nu trebuie să confunzi loialitatea individuală cu întărirea echipei (vezi 1 Corinteni 3:9). E bine să lucrezi îndeaproape cu persoane cheie, dar în același timp este important să rămâi „în trup” (Romani 12:5). Trebuie să te asiguri că toată lumea face parte din echipă, că se simt apreciați și că învață să interacționeze unii cu ceilalți. 3) Nu trebuie să încerci să-i conduci pe oameni în cele mai mici detalii (vezi 2 Corinteni 7:16). Există o diferență între a-i dirija pe oameni și a-i conduce: dirijarea necesită atenție la detalii, în timp ce conducerea lor implică împărtășirea viziunii, stabilirea unor scopuri și motivarea oamenilor. Trebuie să cunoști această diferență. Atunci când îi conduci pe oameni în cele mai mici detalii, moralul scade, pentru că oamenii au nevoie de obiective clare și de libertatea de a-și da seama cum le pot atinge. Nu manipula – lucrul acesta diminuează sentimentul proprietății, de care subalternii și cei aflați în jurul tău au nevoie pentru o bună dinamică a echipei și pentru soluționarea problemelor. Președintele Eisenhower a spus: „Trage sfoara și te va urma oriunde dorești. Împinge-o și nu va merge nicăieri!” Așadar, ia aminte astăzi la aceste îndemnuri.

„Râvna Casei Tale mă mănâncă…” (Psalmul 69:9)

     Ești plin de râvnă pentru Dumnezeu, sau ești pur și simplu pasiv? Să descoperim împreună care au fost pașii care l-au dus pe apostolul Petru la lepădarea de Domnul Isus. Pasul 1: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Domnul Isus îl avertizează pe Petru că este o țintă, însă Petru nu Îl crede. Pasul 2: „După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.” (Luca 22:54). Petru era unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos, dar după cum putem observa, acum Îl urma „de departe.” Pasul 3: „O slujnică l-a văzut… şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” (Luca 22:56-57). Pasul 4: „Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:61-62). Așadar, Petru a căzut în cursa lui Satan. Deci, Petru a fost înfrânt. Așa că, iată cum funcționează lucrurile: mai întâi, presupui că nu vei cădea și ești nepregătit pentru atacul lui Satan. Apoi, lași ca problemele și presiunile vieții să te facă să uiți că primul tău angajament trebuie să fie întotdeauna față de Domnul. În cele din urmă, ajungi să fii înfrânt din punct de vedere spiritual. S-ar putea să spui: „Lucrul acesta nu mi se va întâmpla niciodată mie.” Așa a spus și Petru! Motivul pentru care Satan „cere să ne cearnă” este că el știe că atunci când avem râvnă să facem voia lui Dumnezeu, vom fi de neoprit. Așadar, nu-ți pierde niciodată râvna pentru Dumnezeu!

„Roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:18)

     Satan știe că poți primi Cuvântul lui Dumnezeu numai dacă ai o inimă și o minte în care domnește pacea, așa că va face totul pentru a te indispune și a te răvăși. Îi place când te face să intri într-o ceartă chiar înainte de biserică, și când îți petreci tot timpul de la biserică simțindu-te prost. De aceea trebuie să faci tot ce trebuie ca să-ți păstrezi pacea. În pace există putere! Dacă diavolul nu te poate supăra, el nu are nicio putere asupra ta. El „câștigă” control numai atunci când tu îl „pierzi”! El vrea să fii supărat pentru a-ți fura pacea, pentru a te bulversa și pentru a te face „să alergi în jurul cozii”. Nu-l lăsa! Data viitoare când te neliniștește ceva, oprește-te și întreabă-te: „Oare ce vrea să facă dușmanul? Dacă mă las pradă acestor emoții, care va fi rezultatul?” Când ești stresat, îți pierzi bucuria. Și când îți pierzi bucuria, îți pierzi puterea, deoarece „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Așadar, e esențial să practici stăpânirea de sine și să încerci să-ți păstrezi pacea. Apostolul Iacov scrie: „Înţelepciunea care vine de sus, este… pașnică…” (Iacov 3:17). O parafrazare a acestui verset spune așa: „Adevărata înțelepciune, înțelepciunea lui Dumnezeu, începe cu o viață sfântă și se caracterizează printr-o bună înțelegere cu ceilalți. Este blândă și rezonabilă, plină de milă și binecuvântări.” Tu poți să dezvolți o comunitate sănătoasă, care trăiește în pace cu Dumnezeu, și te poți bucura de rezultatele ei numai dacă îți asumi misiunea dificilă de a te înțelege cu ceilalți. Poate e greu să te înțelegi bine cu oamenii, dar merită să încerci pentru a avea pace. Așadar încearcă asta, astăzi!

„Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit…” (Faptele Apostolilor 16:31)

     Ai auzit de „drumul roman”? Calea spre mântuire din epistola către Romani… care are la bază patru pași simpli, subliniați prin versete din această scriere. Pasul 1: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). Cu alte cuvinte toți suntem păcătoși până în măduva oaselor și toți avem nevoie disperată de un Mântuitor! Pasul 2: „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23). Evanghelia înseamnă „veste bună”. Și iată care este vestea bună pentru tine astăzi: toate păcatele tale, din leagăn până la mormânt, au fost plătite de Isus Hristos! Pasul 3: „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Nu poți câștiga mântuirea prin fapte bune; Dumnezeu ți-o oferă fără plată. Tot ce trebuie să faci este s-o primești prin credința în Isus Hristos! Pasul 4: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire… Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:9-13). Viața ta este goală? Tânjești după pace; vrei să știi că păcatele îți sunt iertate și că ai o casă în ceruri, când mori? Astăzi, pune-ți încrederea în Domnul Isus și fă-L Domnul vieții tale. Rostește din toată inima această rugăciune: „Doamne, îmi predau viața Ție și mă pocăiesc de păcatele mele. Vino în inima mea. Prin credința în Isus Hristos, accept darul vieții veșnice. Îți mulțumesc că ai reparat totul între mine și Tine. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”

„Căci aveţi nevoie de răbdare…” (Evrei 10:36)

     Satan te studiază. El îți știe calitățile și defectele și acționează în așa fel ca să te împingă până la limită. Dar atunci când continui să stai în picioare, să crezi și să lupți, Biblia ne spune că va fi: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Expresia „a fi găsit bun” înseamnă că ești un biruitor, iar acest lucru te califică pentru lucruri mai mari. Cuvântul „a răbda” înseamnă a fi testat, adică tenacitatea, caracterul sunt puse la încercare. S-ar putea să te întrebi: „Cât va dura această încercare?” Numai Dumnezeu știe. Goliat a provocat armatele lui Israel timp de patruzeci de zile (vezi 1 Samuel 17:16). Satan a pus piedică rugăciunilor lui Daniel douăzeci și una de zile (vezi Daniel 10:13). Satan este neobosit, așa că și tu trebuie să fii la fel. Când vine vorba de rugăciune, persistența ta învinge rezistența sa. Biblia spune: „Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36). David s-a încurcat cu Batșeba atunci când a părăsit câmpul de luptă (vezi 2 Samuel 11:1). Așadar, continuă să lupți, și Dumnezeu îți va veni în ajutor! De unde știm? Din Biblie. El i-a venit în ajutor lui Iosua. Când Iosua a avut nevoie de mai mult timp să-și învingă dușmanii, Dumnezeu a făcut ca soarele și luna să stea pe loc. Cu alte cuvinte, a oprit timpul (vezi Iosua 10:12). Părea că Dumnezeu îi spune lui Iosua: „Câtă vreme soarele nu merge la culcare, nici tu nu vei merge, căci aceeași putere care îl ține pe el te ține și pe tine!” Când Domnul Isus i-a vindecat pe cei zece leproși, Biblia ne spune că: „pe când se duceau, au fost curăţiţi.” (Luca 17:14). Probabil se întrebau: „Când se va întâmpla, și cum se va întâmpla?” Credința nu necesită detalii și explicații; ea merge înainte, crezând că Dumnezeu va aduce rezultatele potrivite. Așadar, astăzi – stai în picioare, crede și luptă!

„Ce zici tu despre tine însuți?” (Ioan 1:22)

     Când Ioan Botezătorul a fost întrebat: „Cine ești?” el a răspuns: „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului…” (Ioan 1:23). După ce l-au ascultat pe Ioan o vreme, ucenicii săi l-au părăsit pentru a-L urma pe Hristos. Și lucrul acesta nu l-a deranjat pe Ioan, deoarece el a știut care îi era chemarea. Dar tu? Nu poți „încerca lucruri” prea multă vreme. La un moment dat, trebuie să descoperi ce te-a chemat Dumnezeu să faci, și să te dedici total acelui lucru. Se pare că apostolul Pavel nu era un vorbitor renumit. El spune: „Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii…” (1 Corinteni 2:3-4). Dar ce i-a lipsit lui Pavel ca vorbitor, a compensat mult mai mult ca scriitor. El a scris cuvântul inspirat care i-a ajutat pe alții să predice! Prin scrierile apostolului Pavel, s-a eliberat ceva atât de puternic, încât atunci când a fost aruncat în temniță, el nu a cerut un avocat sau o masă copioasă pentru că era scârbit de mâncarea din închisoare. Nu, el a dorit hârtie ca să-și poată continua scrierile. De fapt, apostolul Pavel a scris până la sfârșitul vieții sale. Și datorită acestui fapt, și astăzi există vieți care încă sunt schimbate. Ce moștenire! Și toate acestea pentru că un om și-a descoperit chemarea și și-a dedicat viața împlinirii ei. Așadar, se ridică următoarea întrebare: tu ți-ai descoperit chemarea? Ți-ai dedicat viața împlinirii ei? Dramaturgul irlandez George Bernard Shaw a spus: „Pentru mine, viața nu e o lumânare scurtă. E un fel de torță splendidă care mi s-a dat s-o țin o clipă… și vreau s-o fac să ardă cât de tare pot, înainte s-o predau generațiilor viitoare.” Așadar, dedică-te chemării pe care ți-a adresat-o Dumnezeu!

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

     Psalmistul David a spus: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:13-14). Cuvântul „a nădăjdui” își are originea în cuvântul ebraic folosit pentru confecționarea funiilor. Orice funie este la început un fir de ață, și fiecare fir adăugat îi sporește rezistența. Așadar, de fiecare dată când nădăjduiești în Domnul, adaugi încă un fir la funie; devii mai puternic și mai capabil să te descurci. Atârni cumva de un fir de ață? Petrece mai mult timp cu Dumnezeu, și vei vedea cum El transformă firul de ață într-o funie. Nădăjduirea nu este întotdeauna pasivă; uneori este activă, așa cum este așteptarea unui client care vrea să vadă că nevoile lui îi sunt îndeplinite. În acest caz, a nădăjdui nu este atât o chestiune de poziție, cât una de concentrare. Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3) Fie că stai în rugăciune în prezența lui Dumnezeu, fie că Îi slujești în mod activ, trebuie să ai siguranța că tăria ta va fi reînnoită. Dacă astăzi te afli la capătul puterilor, încrede-te în această promisiune: „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31) Iar dacă mai vrei o încurajare, ridică-ți ochii spre cer și rostește acest verset (2, din Psalmul 123) ca o rugăciune: „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi. Amin.”