„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

     Iată cum sună tot acest pasaj biblic: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:10-18). Modalitatea prin care poți merge din nou pe cale este să te ridici și să mergi înainte. Victoria presupune să te ridici de mai multe ori decât ai fost doborât la pământ. Booker T. Washington, un mare educator și orator afro-american, a spus: „Succesul nu se măsoară după culmile pe care le atingi, ci după obstacolele pe care le depășești în drumul spre culme!” Dumnezeul pe care Îl slujești este mai mare decât toate obstacolele cu care te confrunți. Tăria pe care ți-o pune El la dispoziție este mai mare decât forțele care se ridică împotriva ta. Așa că, întărește-te în Domnul!

„De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Faptele apostolilor 24:16)

     După căderea omului în păcat, în Grădina Edenului, a apărut conștiința. Cu alte cuvinte, dorința noastră de a face diferența dintre bine și rău ne-a fost dată prin mecanismul pus de Dumnezeu în noi, cunoscut sub denumirea de conștiință. Așa că nu trebuie să-i ignorăm atenționările, s-o reducem la tăcere sau s-o lăsăm să se împietrească, deoarece este un sistem de avertizare înnăscut, care ne protejează de pericol și de suferință. Asta înseamnă că nu trebuie să te tulburi, când conștiința nu-ți dă pace; ar trebui să fii tulburat când nu o face! Iată 10 principii și sfaturi prin care poți să-ți păstrezi conștiința curată: 1) Fii mereu atent la ghiontul care te face să te oprești și să-ți pui la îndoială deciziile. 2) Gândește-te la conștiință ca la un filtru dat de Dumnezeu care te ajută să-ți păstrezi inima curată. 3) Analizează-ți motivele în toate situațiile când trebuie să dăruiești. 4) Dacă crezi că ai rănit sentimentele cuiva, cere-ți iertare. 5) Invită-L pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima și să-ți descopere schimbările care trebuie făcute în atitudinile și faptele tale. 6) În măsura posibilităților, nu te implica cu bună știință în situații compromițătoare. 7) Pune-i pe ceilalți pe primul plan și onorează-i cu vorbele și cu faptele tale. 8) Nu uita că ai, în conștiința ta, o adevărată busolă morală! 9) Stabilește principii etice în toate domeniile tale de activitate. 10) Când un gând te neliniștește, fă-ți timp să te rogi și discută despre asta cu o persoană de încredere. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: păstrează-ți mereu conștiința trează și curată înaintea lui Dumnezeu.

„Deci cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)

     Majoritatea suntem înclinați să ne concentrăm atenția asupra păcatelor de comitere – asupra răului pe care îl săvârșim. Cum rămâne, însă, cu păcatele de omitere – binele pe care nu reușim să-l facem? În pildele lui Hristos, când cineva era condamnat, lucrul acesta se întâmpla deseori din cauza unui păcat de omitere. Cineva a fost dat afară de la o nuntă pentru că nu avea haine de nuntă (vezi Matei 22:12). Cinci fecioare au fost excluse de la petrecerea de nuntă pentru că li se terminase uleiul din candelă (vezi Matei 25:3-11). Un slujitor care și-a îngropat talantul în pământ în loc să-l folosească, a pierdut totul (vezi Matei 25:25-28). Un bogat căruia nu i-a păsat de aproapele său a fost condamnat pentru asta (vezi Luca 16:19-24). Un smochin care nu a rodit a fost blestemat și s-a uscat (vezi Marcu 11:20-24). Poate că spui: „Pe mine mă interesează o viață spirituală mai profundă!” Ei bine, cea mai profundă viață spirituală este cea petrecută făcând bine altora! Și este baza după care vei fi judecat și răsplătit! Despre acel moment, Biblia spune: „Apoi va zice: …am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:41-45). Deci, dacă azi ai ocazia să faci binele – fă-l!

„Iată postul plăcut Mie: dezleagă… deznoadă… dă drumul… rupe orice fel de jug”. (Isaia 58:6)

     Max Lucado scrie: „Generația noastră este cea mai înstărită generație de creștini care a existat vreodată. Suntem inteligenți, educați și experimentați. Putem călători în jurul lumii în 24 de ore sau putem trimite un mesaj într-o fracțiune de secundă. Avem cele mai sofisticate cercetări și tratamente medicale la îndemână. Avem resurse vaste. Doar 2% din producția mondială de grâu ar fi suficientă, dacă ar fi împărțită, pentru a eradica problemele foametei și a malnutriției de pe glob. Pe planetă există suficientă hrană pentru a oferi fiecărui individ 2500 de calorii necesare pentru o zi. Avem suficientă mâncare pentru a-i hrăni pe cei flămânzi. Și atunci vine întrebarea: Când nepoții tăi vor descoperi că ai trăit într-o epocă în care aproape două miliarde de oameni au fost flămânzi, cum îți vor judeca ei viața și lucrarea? Și, mai important de-atât, ce va spune Dumnezeu?” Când iudeii s-au plâns că Dumnezeu nu le răspunde la rugăciune, El le-a zis: „Iată postul plăcut Mie… împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!”… dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58:7-11). Așa că, în loc să te concentrezi doar pe propriile tale nevoi, uită-te în jur, vezi nevoile altora – și apucă-te de lucru! Și atunci, rugăciunea și postul tău vor fi primite!

„Hristos… a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3-4)

     Apostolul Pavel este autorul acestor cuvinte pe care le citim în Biblie: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (vezi 1 Corinteni 15:3-8). Câțiva dintre cei mai mari intelectuali ai lumii au început ca atei și au sfârșit prin a-și pune încrederea în Hristos. De ce? Ei au analizat dovezile! Dacă Hristos era Cine a pretins că este (Dumnezeu întrupat, care S-a îmbrăcat în trup omenesc, a murit pentru păcatele noastre și a înviat), atunci ei trebuiau să ia o hotărâre (care schimbă viața!): fie să-L accepte, fie să-L respingă. Și tu trebuie să iei aceeași hotărâre. Apostolul Petru le-a spus celor care l-au ascultat în ziua Cincizecimii: „Voi L-aţi răstignit… Dar Dumnezeu L-a înviat…” (Faptele Apostolilor 2:23-24). Iar ei au întrebat: „Ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru. (Faptele Apostolilor 2:37-38). Iar în acea zi au fost câștigate 3000 de suflete pentru Hristos. Așadar, Domnul Isus a murit pentru păcatele tale și a înviat ca să te reprezinte ca Mijlocitor înaintea tronului lui Dumnezeu. Dacă ești înțelept, Îl vei accepta ca Domn și Mântuitor, pentru că – fii sigur! – El îți va da viață din belșug acum, și viață veșnică în ceruri. Hristos e viu!

„Unde îți este biruința moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55)

     În „Operațiunea Boldul”, agenții responsabili cu respectarea legii întind o capcană răufăcătorilor pentru a-i prinde. Asta i-a făcut Dumnezeu lui Satan la cruce. Timp de trei zile, a părut că Satan câștigase. Apoi Isus a înviat din morți, și i-a dejucat planurile! „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15) Și astfel, nașterea Bisericii lui Isus Hristos, care are puterea de a schimba lumea prin Evanghelie (lucrul de care se temea Satan cel mai mult), putea să se întâmple. Și s-a întâmplat! Iar tu ești parte a acestei lucrări a Bisericii. „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu… pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2:7-8). Dușmanii lui Hristos au încercat chiar să împiedice răspândirea adevărului despre Înviere: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani, şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”… Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat…” (Matei 28:12-15). În mod normal, ura față de o persoană ia sfârșit când aceasta moare. Atunci de ce unii continuă să Îl urască pe Isus? Pentru că Învierea este dovada supremă că El este Domn și trăiește! Firește, tu nu poți fi mântuit decât dacă crezi în mântuire. Iar Biblia spune cum poți fi mântuit: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani 10:9-10). „Operațiunea Boldul” a fost un succes răsunător, Hristos a înviat!

„Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap…” (Matei 27:29)

     Compozitorul Isaac Watts a scris: „Când mă opresc la crucea grea, văd palma Sa și mi-e de-ajuns, Văd Ochii Săi de lacrimi plini. Eu sunt pironul de străpuns, Eu sunt cununa cea de spini.” Domnul Isus a purtat o cunună de spini, ca tu să poți purta o cunună de slavă. În Sfânta Scriptură, spinii reprezintă păcatul. În Eden, când Adam și Eva nu l-au ascultat pe Dumnezeu, El a zis: „Blestemat este acum pământul… spini şi pălămidă să-ţi dea…” (Geneza 3:17-18). Mai târziu, Dumnezeu a spus poporului Israel că dacă nu va izgoni dușmanii din țară ei „vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste…” (Numeri 33:55). Înțeleptul Solomon ne avertizează, spunându-ne că: „Spini şi curse sunt pe calea omului stricat…” (Proverbele 22:5). Și Domnul Isus ne atenționează că îi vom „cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16). Un autor scria: „Cununa de spini pe care a purtat-o Domnul Isus a reprezentat toate păcatele noastre. Așa cum noi am fost prinși în hățișurile invidiei, mâniei, rușinii, descurajării, vinovăției, amărăciunii și neiertării, tot la fel și Hristos, care nu a cunoscut păcatul, a devenit „jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10). Nici măcar o dată nu Și-a folosit Hristos puterile Sale supranaturale pentru confortul personal. Numai cu un cuvânt ar fi putut transforma pământul tare într-un pat moale, ar fi putut întoarce scuipatul acuzatorilor Săi înapoi pe fețele lor și ar fi putut paraliza mâna soldatului care a împletit cununa de spini. Dar nu a făcut-o! În schimb, El „a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2:14). Și a făcut toate acestea, gândindu-se la tine și la mine. Uimitor, nu-i așa? Astăzi, acum, oprește-te puțin din ce faci – și mulțumește-I!

„Îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.” (Luca 5:9)

     Domnul Isus i-a zis lui Simon Petru: „Depărteaz-o la adânc (corabia), şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.” (Luca 5:4-11). Există șapte adevăruri, în acest text, care ne pot schimba viețile și pe care trebuie să le învățăm: 1) Domnul Isus va fi cu tine la locul tău de muncă și te va ajuta; 2) Când ceea ce faci nu dă roade, El îți va arăta o cale mai bună; 3) Chiar dacă pe moment ți se pare lipsit de noimă, fă ce-ți spune El! 4) Succesul pe care l-a pregătit El pentru tine este mai mare decât orice lucru la care te poți tu gândi; 5) S-ar putea ca metodele tale curente să nu reușească să gestioneze ce a pregătit El pentru tine, așa că fii dispus să schimbi modul în care faci lucrurile! 6) Când experimentezi bunătatea Lui, vei cădea la picioarele Lui și-L vei recunoaște ca Domn; 7) Când înțelegi ce a pregătit El pentru tine, vei lăsa totul și-L vei urma! Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi…” (Iacov 5:16)

     O părere de rău sinceră poate ajuta la vindecarea și restaurarea unei relații tensionate sau zdrobite. Dar așa cum afirma Dr. Gary Chapman, unul dintre cei mai renumiți consilieri din lume pe probleme de familie, lucrurile nu se termină aici. Așadar ce trebuie să facem: 1) Nu e suficient să spui doar „Îmi pare rău!” Da, e un început bun și necesar, dar nu are obligatoriu un final bun! De exemplu, „Îmi pare rău că ai luat-o în felul ăsta” nu este o părere de rău; e un atac mascat! Tu trebuie să mărturisești în mod specific pentru ce îți pare rău. Când spui „Îmi pare rău că ceea ce am spus te-a rănit”, tu recunoști lucrul pe care l-ai făcut și ești de partea persoanei rănite. 2) Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru purtarea ta! Fără asta, nu există vindecare sau împăcare. „Am greșit că ți-am vorbit în felul acesta” este o atitudine cinstită, smerită, concretă și responsabilă. Ea ajută partea rănită să vadă că părerea ta de rău este autentică. Autenticitatea diminuează mânia și-i încurajează pe ceilalți să aibă încredere în cuvintele tale și să le accepte. 3) Oferă-te să suporți daunele acolo unde este necesar! Întreabă: „Ce aș putea face ca să îmbunătățesc lucrurile?” Luându-ți angajamentul de a face tot ce ține de tine, demonstrezi că părerea ta de rău este sinceră, autentică. Apostolul Iacov a spus-o în felul următor: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” 4) Cere-ți iertare – nu pretinde iertarea din oficiu! „Te rog să mă ierți pentru că am făcut cutare lucru!” Tu trebuie s-o spui, iar cealaltă persoană trebuie să audă aceste cuvinte, înainte să înceapă vindecarea și restaurarea. Când îți ceri iertare și o primești, tu nu ai făcut decât să semnezi împreună cu cealaltă persoană „pe linia punctată”. În felul acesta, consemnați angajamentul reciproc de a trece dincolo de suferință și de a lucra pentru o relație mai sănătoasă. Domnul să ne ajute să facem așa!

„Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.” (Proverbele 23:16)

     Nu subestima niciodată puterea unui cuvânt rostit. Un singur președinte din istoria Americii și-a dat demisia: Richard Nixon. Te-ai gândit vreodată ce l-a pus la pământ pe domnul Nixon? Gândirea tradițională spune că au fost casetele cu înregistrările conversațiilor sale private. Dar nu casetele au fost de vină, ci limba sa. Nu casetele, ci ceea ce a spus pe acele casete au dus la demisia sa. Cuvintele: limbă, gură, buze și cuvinte sunt menționate în cartea Proverbele de aproape 150 de ori; cam de cinci ori în fiecare dintre cele 31 de capitole. Faptul că se dă o importanță așa de mare cuvintelor (vorbelor) noastre ne spune că ar fi bine să avem grijă la ce scoatem pe gură. Oprește-te și gândește-te la următorul lucru: într-o perioadă de cincizeci de ani, un om rostește, în medie, suficiente cuvinte pentru a crea 12.000 de volume a câte 300 de pagini fiecare. Dacă aceasta este media, gândește-te la bibliotecile pe care le umpli și la moștenirea pe care o lași în urma ta. Și din nefericire, unele dintre cuvintele pe care le rostești nu vor fi date uitării niciodată! Un autor a spus: „Dacă buzele tale nu se pot abține de la vorbe nepotrivite, cinci lucruri respectă cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde!” Înțeleptul Solomon a dorit ca fiii săi să crească cu o inimă plină de înțelepciune, așa că el a spus (Proverbele 23:15-16): „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;  şi lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.” Așadar, nu doar azi, înfrânează-ți limba!