„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)

     De multe ori, cele mai grele perioade din viața noastră sunt acelea în care tot ce cunoaștem despre Dumnezeu nu pare să ne ajute sau să ne aducă rezultatele pe care ni le dorim. Atunci aflăm despre faptul că El tace. De fiecare dată când Dumnezeu tace, El ne învață ceva, chiar și în tăcere. El ne ajută să creștem, prin faptul că ne încurajează să gândim, să studiem și să ajungem la niște concluzii; și-n tot acest timp, El ne stă alături ca un Tată iubitor ce este. Credința vine prin auzire, iar răbdarea vine prin tăcere. Răbdarea este ceea ce ne oferă Dumnezeu când lucrurile negative rămân neschimbate. Este sedativul Său pentru o inimă tulburată. Este balsamul cu care ne unge mușchii care ne dor, când suntem atât de încordați încât simțim că suntem pe cale să ne prăbușim. Acestea sunt perioadele în care durerea este atât de intensă și prelungită, încât numai Dumnezeu ne poate da răbdarea necesară, harul absolut care ne ajută să răzbim. Așteptarea aduce mari beneficii! De exemplu, dacă înveți să aștepți și să observi, vei face alegeri mai bune. Lucrul fără de care ai impresia că nu poți trăi astăzi, mâine îți va produce bucuria că nu-l ai în viața ta. „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” Așa că atunci când Dumnezeu îți spune „așteaptă”, încrede-te în El. Fie nu este ce ai nevoie în acest moment, fie El are în vedere ceva mai bun. Tu spui: „Dar ce voi face eu între timp?” Biblia spune: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14). Nu te mai frământa, nu mai face presiuni, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze… și vei ieși, din situația în care te afli, mai puternic și cu rezultate mai bune!

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. (Apocalipsa 2:29)

     Nu ajunge să asculți pur și simplu o predică, trebuie să încerci să asculți ce îți spune Dumnezeu ție. Tu poți auzi ceva total diferit de ceea ce aude persoana care stă lângă tine în biserică. De ce? Pentru că Dumnezeu Își personalizează mesajul pentru tine. Biblia este numită „Cuvântul viu” (vezi Evrei 4:12) pentru că anumite versete prind brusc viață și se înrădăcinează în tine. Uneori vei auzi ceva ce nimeni altcineva nu mai aude! Poate vei pierde mai multe puncte din predică, și totuși vei ajunge acasă cu răspunsul de care ai nevoie. Apostolul Pavel spune: „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când poți spune: „Am înțeles, e pentru mine!”, credința care vine prin auzire își face lucrarea specială în tine. Înainte ca Israelul să meargă la luptă, proorocii Îl consultau pe Dumnezeu, ca să se asigure că El îi va călăuzi. De ce? Deoarece Dumnezeu onorează credința numai când se bazează pe ce a promis El. Așadar tu trebuie să te lupți pentru ce a promis Dumnezeu! Și nu uita, tu nu poți spune că Dumnezeu te-a dezamăgit, dacă nu și-a împlinit promisiunea față de tine de la bun început. Și nu trebuie să te superi când propriile tale dorințe nechibzuite te fac să cauți ce El a dăruit altcuiva! Mai demult credincioșii cântau un imn în care era inclus și acest vers: „Fiecare promisiune din Biblie este a mea / fiecare capitol, fiecare verset, fiecare rând, sunt pentru mine!” – și lucrul acesta este adevărat, întrucât Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Dar există promisiuni specifice pe care El dorește să le împlinească în viața ta, deoarece chemarea ta este diferită de a altora. De aceea tu trebuie să-L cauți întotdeauna pe Dumnezeu ca să te lămurească, să-ți dea claritate!

„Dacă aţi avea credinţă…” (Matei 17:20)

     Autorul epistolei către Evrei definea credința ca „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1). Să reținem cuvintele „și credința” cu care începe cap. 11… Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru credința înaintașilor noștri, dar pentru a mișca un munte care îți stă ție în cale, tu ai nevoie de credința ta. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta…” (Matei 17:20). Poate credința mamei tale a mutat munții ei, dar e nevoie de credința ta pentru a muta muntele care îți stă ție în cale. Cu toții avem munți în viețile noastre, ori Dumnezeu este dispus să-i mute. Atunci, care e problema? Îndoiala! Părerea altora! Neputința de a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu! Chiar dacă Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi puterea de a-i vindeca pe bolnavi, ei s-au dovedit neputincioși în fața unui băiat îndrăcit. „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” au întrebat ei (vezi Matei 17:19). Haideți să învățăm câteva lucruri din ce le-a răspuns Domnul Isus: 1) Fii dispus să începi cu pași mici. „O sămânță de muștar” poate crește și poate deveni un copac mare. Așa că, începe de unde ești și crede-L pe Dumnezeu în lucrurile obișnuite, de fiecare zi, și când El îți onorează credința, mulțumește-I și zidește mai departe pe această temelie. 2) Ai grijă ce spui. „Aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta.” Cuvintele tale eliberează forța dătătoare de viață a Cuvântului lui Dumnezeu. Așa că aliniază ceea ce-ți iese din gură cu ceea ce este scris în Sfânta Scriptură. 3) Fii dispus să faci ceea ce trebuie. Unii munți au nevoie de mai multă rugăciune sau, cum a fost în cazul acestui băiat îndrăcit, de puterea care vine prin post. Așa că, roagă-te, postește și rostește cuvinte prin credință. Când tu faci ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, vei vedea cum sunt mutați munții din viața ta!

„Iată pun ca temelie… piatra din capul unghiului… cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.” (Isaia 28:16)

     De fiecare dată când îți activezi „modulul grăbit”, tu îi trimiți corpului tău semnalul „stare de urgență.” Și acesta reacționează prin eliberarea adrenalinei și a cortizolului, hormoni de stres, care te pregătesc să faci față pericolului. Corpul tău nu poate face deosebirea dintre pericolul fizic, sau pericolul de a-ți pierde locul de muncă sau orice altă formă de stres și presiune. El știe doar că trebuie să acționeze și că trebuie să te energizeze pentru a le face față. Acum, lucrul acesta este bun, dacă ești amenințat din punct de vedere fizic. Dar să trăiești constant cu trupul tău în alertă maximă e ca și cum ai lupta într-un meci de box 15 runde fără oprire. Mai devreme sau mai târziu, tu vei plăti prețul – sub forma unor boli de inimă, de stomac, de memorie,  sau alte afecțiuni. Care este remediul? Conștientizare, credință, schimbare. Fii conștient de starea ta de alertă continuă și de rolul pe care îl joci de fiecare dată când te grăbești. Întreabă-te: „Cum aș putea să nu mă mai agit atâta?” Crede că Duhul Sfânt îți va da izbândă dacă Îi ceri, și începe să-ți schimbi comportamentul. Schimbă-te – încetinește ritmul în mod conștient. Vorbește mai domol și mișcă-te mai lent. „Graba strică treaba.” Graba cauzează dublarea muncii, accidente și alte lucruri care duc la timp irosit. Întrebare: „Oare nu cumva citești sau asculți aceste gânduri – în grabă?” Dacă da, iată cuvântul pentru tine astăzi: încearcă să citești și să meditezi de două ori mai mult la ceea ce citești sau auzi… și întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce vrei să-mi spui? Ce schimbări dorești să produci în viața mea? În ce fel dorești să devin mai bun?” Dumnezeu nu Se grăbește, așa că încetinește ritmul și încearcă să te sincronizezi cu El!

„Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.” (Isaia 52:12)

     Ai auzit vreodată de „boala grabei”? Cei care suferă de ea fac slalom de pe o bandă pe altă în traficul congestionat, încearcă să coboare primii din avion, chiar dacă trebuie să aștepte o veșnicie să-și ridice bagajele, te claxonează când nu demarezi ca un bolid de curse când semaforul se face verde, bat cu degetele în orice au la îndemână atunci când trebuie să aștepte, lovesc butonul liftului în mod repetat în încercarea de a-l face să se miște mai repede etc. Oamenii aceștia ne duc cu gândul la pasărea colibri. Această pasăre minusculă poate zbura cu peste 60 de km pe oră, poate plana în aer pe termen lung și este o zburătoare acrobatică, de vreme ce poate zbura chiar cu capul în jos! Aripile ei micuțe pot bate până la 75 de ori pe secundă. Problema este că durata lor de viață este de numai 3-5 ani, în comparație cu vulturul care trăiește 30 de ani. Care este diferența? Vulturul a învățat să-și conserve energia folosindu-se în timpul zborului de curenții de aer pe care i-a dat Dumnezeu. Ce mesaj vrem să-ți transmitem prin această relatare? Unul simplu și clar: când te adapi din puterea Duhului Sfânt care te locuiește, trăiești mai mult și ajungi mai sus decât ți-ai imaginat vreodată. Un pastor a relatat că în tinerețea sa a fost „o mașină de împrăștiat stres” și toți din jurul său simțeau acest lucru. Într-o zi, unul dintre copiii săi i-a spus: „Tată, o să încerc să mă grăbesc și să-ți spun un lucru.” El i-a răspuns: „E în regulă, dragă, dar poți vorbi rar?” După o pauză lungă de așteptare, el a zis „aha” și  copilul a spus: „Atunci – ascultă – încet!” Când te hotărăști să te miști într-un ritm mai lent, calitatea vieții și a relațiilor tale se va îmbunătăți fără discuție. Așadar, încearcă să încetinești ritmul!

„El, care… L-a dat pe Fiul Său… cum nu ne va da… toate lucrurile?” (Romani 8:32) 

     Iată cum îi încuraja Pavel pe romani, vorbindu-le despe Dumnezeu: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Un autor ne oferă următoarea analogie: „Să presupunem că un om dă peste un copil care este bătut de niște golani. El se năpustește în mulțime, îl salvează pe băiat și îl duce la spital. Băiatul este îngrijit până se face bine. Omul plătește pentru tratamentul copilului. Află că băiatul este orfan și îl adoptă, dându-i numele său. Apoi într-o seară, câteva luni mai târziu, tatăl aude că fiul său plânge în pat. Merge la el și îl întreabă care este motivul lacrimilor. „Îmi fac griji, tată, pentru ziua de mâine. De unde o să mai iau mâncare? Cum o să-mi pot cumpăra haine ca să nu-mi fie frig? Și unde o să dorm?” Tatăl este pe bună dreptate tulburat. „Nu ți-am arătat? Nu înțelegi? Eu mi-am riscat viața ca să te salvez. Am dat din banii mei ca să te faci bine. Îmi porți numele. Te-am numit fiul meu. Aș fi făcut eu toate acestea, dacă nu ți-aș putea împlini toate nevoile?” Sincer, crezi că Dumnezeu te-a mântuit pentru a te lăsa apoi de izbeliște, pradă îngrijorărilor? Te-ar învăța El să umbli doar ca să te vadă cum cazi? S-ar fi lăsat El țintuit pe cruce pentru păcatele tale, ca apoi să-ți desconsidere rugăciunile? Să fim serioși! Oare vrea Sfânta Scriptură să ne amăgească prin cuvintele: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 91:11)? Tu știi cel mai bine, nu-i așa? Așadar, nu te mai îngrijora și încrede-te ferm în promisiunea lui Dumnezeu că El „ne va da fără plată… toate lucrurile”!

„Nu va face El oare să răsară… tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:5)

     Fie că vorbim despre biserică ori despre locul de muncă, dacă ești „o persoană din conducere”, iată o întrebare pe care trebuie să ți-o pui în mod serios: dacă nu-ți iubești propria familie și nu ai grijă de ea, de ce ar trebui ca persoanele care apelează la tine pentru călăuzire să creadă că tu îi vei iubi și că vei avea grijă de ei? Te simți incomodat de o asemenea întrebare? Te face ea să reacționezi spunând: „Viața mea personală nu privește pe nimeni?” Ei bine, aici greșești! Tu conduci prin puterea exemplului. Și dacă cei din jurul tău nu se simt liberi să-ți spună ce gândesc despre tine, asta nu înseamnă că ei nu gândesc lucrurile acestea, sau nu le spun altora. În goana ta după succes, îți iei familia cu tine sau îi lași în urmă? Le oferi timpul și atenția pe care le merită, sau ei sunt mai degrabă frustrați la finalul unei zile grele? Sunt ei mai importanți pentru tine decât cariera ta, succesul tău sau fericirea ta personală? Ar trebui să fie! Oricâte distincții și premii ai câștiga la serviciu, dacă pe frontul de acasă ești falimentar, ce ai câștigat? Cine va sărbători alături de tine? Psihologul William James a spus: „În fiecare om sălășluiește o profundă dorință de a fi apreciat!” Comentariile superficiale ale colegilor de serviciu, care te laudă pentru talentul și pentru realizările tale, nu vor împlini acea nevoie. Ea se poate împlini numai într-o familie – unde acceptarea, dragostea și încurajarea îi țin strâns laolaltă pe membrii familiei. Familia ta trebuie să fie refugiul tău – locul în care stai la adăpost de furtunile vieții. Ce faci tu pentru ca familia ta să fie un astfel de loc? Răspunde-ți astăzi la această întrebare, și schimbă rapid tot ce nu este în regulă!

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet!…” (Proverbele 23:7)

     Când suntem tineri, ni se spune: „Ai grijă cum te porți!” Când ne lansăm într-o carieră, ni se spune: „Ai grijă de afacerea ta!” Ei bine, iată un sfat înțelept valabil în orice moment, toată viața: „Ai grijă de mintea ta!” Când pierzi în acest domeniu, pierzi în toate celelalte lucruri! În Proverbele, capitolul 23, înțeleptul Solomon scoate în evidență șase principii despre gândire, după care să trăiești: 1) Gândurile îți determină caracterul. „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” Înainte să spui o minciună, mai întâi o fabrici și apoi gândești ca un mincinos. Înainte să comiți adulter, mai întâi întreții o fantezie. Deci dacă nu vrei să faci ceva, nu te mai gândi la lucrul acela! 2) Nu-ți irosi gândurile bune pe oamenii care nu le prețuiesc. „Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte” (Proverbele 23:9). 3) Prima persoană pe care trebuie să înveți s-o conduci ești tu însuți. „Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.” (Proverbele 23:12). Câtă vreme crești, tu poți să fii model pentru alții. 4) Asigură-te că modelele tale sunt oameni cu principii și integri. „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi” (Proverbele 23:17). 5) Fii încrezător că viziunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu se va împlini. „Să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbele 23:17-18). 6) Fii neclintit în convingerea că ceea ce știi este corect. Nu te lăsa amăgit! „Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă” (Proverbele 23:19). În concluzie, ai grijă de mintea ta!

„Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

     Când devenim nerăbdători și reacționăm fără să ne gândim, putem să ne facem rău nouă, dar și altora. Uneori, când ne rugăm și ni se pare că Dumnezeu nu răspunde suficient de rapid, luăm problema în propriile noastre mâini – și drept rezultat, lucrurile se înrăutățesc. Când Dumnezeu ne spune să nădăjduim, El vrea să zică: „Ai încredere în Mine în privința momentului, a căilor și a modalităților – și vei obține un rezultat mai bun!” Împăratul David a scris: „O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:13-14). Uneori e greu să nădăjduiești în Domnul. E mult mai simplu ca în toiul evenimentelor să-ți pierzi cumpătul! Oprește-te și privește înapoi. Ce rezultate au avut deciziile tale din trecut, luate în grabă și fără să te rogi pentru ele? Crezi că această situație este diferită? Câtuși de puțin! Ce-ți dorești? Ușurare temporară sau o soluție permanentă? Graba strică treaba! Când acționezi pripit, faci lucruri pe care ajungi să le regreți, și pentru care trebuie să-ți ceri iertare. Sau mai rău, pe care trebuie să le justifici! Caracterul impulsiv l-a dus pe regele Saul la necazuri serioase: în loc să aștepte până la sosirea profetului Samuel, sau până când preoții vor aduce jertfa de ispășire, pentru a obține victoria asupra filistenilor, Saul a devenit agitat, a uzurpat rolul preotului și a adus el însuși jertfa. Când Samuel l-a întrebat de ce, el a răspuns: „am îndrăznit ” (1 Samuel 13:12). Și rezultatul? Samuel i-a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun… domnia ta nu va dăinui” (1 Samuel 13:13-14). Așadar, tu să nădăjduiește în Dumnezeu întotdeauna!

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă…” (Ioan 10:10)

     Oare experiențele prin care ai trecut te-au făcut să fii diferit de persoana care a intenționat Dumnezeu să fii? Oamenii, idealurile sau plăcerile pentru care ai optat au produs dezamăgire sau deznădejde în ce privește viitorul tău? Când îți pierzi sentimentul valorii, e greu să crezi că Dumnezeu te-ar mai putea iubi – și totuși El te iubește. El știe că înlăuntrul tău este cineva care poate face lucruri mari pentru El. De aceea El îți cercetează inima și Se oferă să schimbe lucrurile din viața ta. Așa că răspunde-I prin credință! Îndrăznește să crezi că El te poate face „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17). Mută-ți încrederea de la propriile-ți slăbiciuni pe puterea Lui. Încrede-te în El și nu în tine însuți. Fie că rănile tale au fost cauzate de tine însuți sau de alții, Domnul Isus te va vindeca și te va ridica iarăși. Tu spui: „Dar tu nu știi lucrurile pe care le-am făcut și persoanele pe care le-am rănit!” Domnul Isus le știe! Și El dorește să îndrepte părțile strâmbe din viața ta și să te facă desăvârșit. Însă trebuie să Îi permiți accesul în toate domeniile din viața ta. Când El vine în inima ta, nu vei mai fi aceeași persoană zdrobită. Păcatele împăratului David au fost cunoscute de toată țara, dar când Dumnezeu l-a iertat și l-a restaurat, el a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.” (Psalmul 103:2-5). Așadar, acestea sunt beneficiile unei vieți trăite cu Hristos: iertare, vindecare, eliberare de obiceiuri distrugătoare, milă și mulțumire. Îți dorești o astfel de viață? Astăzi, vino la Hristos!