„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!…” (Iosua 1:9).

     Dumnezeu i-a zis lui Iosua, de trei ori, aceste cuvinte: „Întărește-te și îmbărbătează-te!”, știind care vor fi luptele pe care va trebui să le poarte pentru a cuceri Țara Promisă. De fiecare dată când înaintezi, vor exista obstacole care îți vor bloca drumul. Fii sigur de asta! Cineva se întreba: „Ce s-ar alege de om dacă nimic nu i-ar sta în cale?!” Ce a vrut să spună? Că necazul este prietenul tău – chiar dacă pare a fi dușmanul tău. Fiecare obstacol cu care te confrunți îți scoate la iveală calitățile și defectele. În același timp, te modelează și te face mai înțelept și mai încrezător. Filozofului și scriitorului american din sec. al XIX-lea Ralph Waldo Emerson îi aparțin următoarele cuvinte: „Indiferent ce faci, ai nevoie de curaj! Oricare ar fi drumul pe care te hotărăști s-o apuci, totdeauna se va găsi cineva să-ți spună că ai greșit. Mereu vor apărea dificultăți care te vor face să crezi că cei care te-au criticat au avut dreptate. Pentru a face un plan de acțiune și a-l respecta până la capăt, ai nevoie de același curaj de care are nevoie și un soldat. Pacea își are propriile lupte, dar este nevoie de oameni curajoși pentru a le câștiga!” De fiecare dată când părăsești zona confortului tău și-L urmezi pe Dumnezeu prin credință, vei fi pus la încercare. Dar vei ajunge pe culmi despre care credeai că nu-ți sunt accesibile, și vei ajunge mai departe decât alții – care au avut poate un talent mai mare, dar s-au mulțumit cu starea de fapt. În cartea Mesajul, cuvintele apostolului Pavel din 2 Corinteni 4:15-17 sunt formulate astfel: „Toate detaliile lucrează în avantajul nostru. Așa că, nu ne dăm bătuți. Cum am putea? Chiar dacă la exterior lucrurile par că se prăbușesc, în interior, acolo unde Dumnezeu creează o nouă viață, nu trece nicio zi fără manifestarea harului Său.” Curajul poate fi definit pur și simplu ca „a nu renunța”. Așadar, fii curajos!

„Nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Romani 6:14)

     Dacă vrei să cultivi flori, trebuie să declari război buruienilor; altfel, ele îți vor invada toată grădina. Cu alte cuvinte, trebuie să stârpești buruienile! Există o paralelă spirituală aici, și anume: dacă n-o termini definitiv cu păcatul, el va prelua controlul vieții tale. Cartea „Mesajul” parafrazează cuvintele apostolului Pavel (din Romani 6:6-14), astfel: „Vechiul nostru mod de viață a fost pironit pe cruce cu Hristos, un sfârșit decisiv al acelei vieți mizerabile – și nu mai suntem captivi ai păcatului! Iată ce credem: dacă suntem incluși în moartea lui Hristos care a învins păcatul, suntem incluși și în învierea Sa, care ne mântuie viața. Noi știm că în momentul în care Hristos a înviat din morți, lucrul acesta ne-a transmis adevărul că moartea nu este sfârșitul. Moartea nu va mai avea niciodată ultimul cuvânt! Când Isus a murit, El a luat cu El păcatul, dar când a înviat El L-a coborât pe Dumnezeu la noi! Din acest moment, gândește-te în felul următor: păcatul vorbește o limbă moartă, care nu înseamnă nimic pentru tine; Dumnezeu vorbește limba ta maternă și tu te ții strâns de fiecare cuvânt. Ai murit față de păcat și ai înviat pentru Dumnezeu. Asta înseamnă că nu trebuie să-i dai păcatului niciun pic din felul în care îți trăiești viața. Nu-i da nici măcar minimum de atenție. Nu-i face nici măcar mici comisioane, dacă au vreo legătură cu vechiul mod de trai. Avântă-te cu toată inima și întotdeauna – pentru că nu uita, ai fost înviat din morți! – pe calea lui Dumnezeu și a voii Sale. Păcatul nu-ți poate spune cum să trăiești. La urma urmelor, tu nu mai trăiești sub acea tiranie, tu trăiești în libertatea lui Dumnezeu!” Deci, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: spune „nu” păcatului!

„Roada Duhului, dimpotrivă, este… pacea…” (Galateni 5:22)

     Panica și anxietatea sunt adesea primele noastre reacții în fața conflictului și a problemelor. În acele momente de început, pare imposibil să alegem pacea. Subconștientul ne șoptește: „Dacă îți pasă cu adevărat, n-ai cum să nu te îngrijorezi!” Dar iată ce spunea un consilier experimentat: „Nu intra în panică! Indiferent care este situația sau împrejurarea, oprește-te un moment, trage aer în piept și lasă pacea să-ți inunde trupul și mintea. Panica, nu problema, este dușmanul nostru!” Anxietatea nu face decât să „pună paie pe foc” și să agraveze problema. Cea mai bună resursă pe care o avem la îndemână pentru rezolvarea unei probleme este întotdeauna pacea – pacea Domnului Isus! Teama și anxietatea blochează soluțiile; răspunsurile vin mai ușor și mai natural dintr-o inimă plină de pace. Și pacea lui Dumnezeu ne stă mereu la dispoziție – dacă alegem s-o folosim. Apostolul Pavel scrie: „Roada Duhului, dimpotrivă, este… pacea…” Deci, nu lăsa ca emoțiile negative s-o ia razna ori să-ți decidă reacțiile. Domnul Isus a zis (Ioan 14:27): „Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici  să nu se înspăimânte.” Asta înseamnă că ai două opțiuni: tu poți alege între pace și conflict lăuntric. Tot în acest verset Domnul Isus a mai spus: „Vă las pacea…” Așadar, din moment ce poți beneficia de ea, pune-ți voința la lucru. Când moare cineva, acea persoană își lasă cele mai prețioase lucruri persoanelor dragi. Dar doar pentru că Domnul Isus ne-a lăsat pacea Sa, asta nu înseamnă că ea operează automat în noi. În plus, când ne pierdem pacea, e mai greu să auzim vocea lui Dumnezeu. Când apostolul Pavel spune: „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15), cuvântul „a stăpâni” înseamnă „a guverna, a controla.” Așadar, în loc să te lași pradă anxietății și panicii, alege întotdeauna pacea!

„Cel neprihănit va trăi prin credinţă…” (Evrei 10:38)

     A trăi prin credință este ceva ce înveți să faci prin practica zilnică. Înainte să devii creștin, te încredeai în propriile tale abilități și în propriul tău intelect. Însă acele lucruri nu te-au dus prea departe, nu-i așa? Acum te încrezi în Dumnezeu în ceea ce privește înțelepciunea, călăuzirea, resursele și abilitatea de a împlini voia Sa pentru viața ta. Biblia ne spune: „Prin credinţă, Noe… a făcut un chivot ca să-şi scape casa…” (Evrei 11:7). Gândește-te puțin: când Noe a construit arca, nu era nicio atenționare meteo de averse și furtuni, și nu era nici măcar o apă curgătoare prin preajmă. A trăi prin credință nu are întotdeauna legătură cu logica. Și nu înseamnă că problemele tale vor dispărea deodată. Uneori, credința schimbă circumstanțele; alteori îți modifică perspectiva. Cum? Dându-ți tenacitatea să stai neclintit când nu primești cecul, sau când doctorul îți spune că boala este incurabilă, ori când soțul sau soția dorește să divorțeze, când copiii își fac de cap sau când compania pentru care lucrezi de zeci de ani se închide. Credința îți dă tăria de a rezista, încrezător că Dumnezeu va rezolva lucrurile în locul tău. Apostolul Pavel ne spune: „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1). A trăi prin credință înseamnă: a asculta de Dumnezeu și a crede că El nu te va dezamăgi niciodată; înseamnă a merge pe urmele oamenilor obișnuiți care au făcut lucruri extraordinare pentru Dumnezeu; și a-ți folosi credința pentru că știi că este singura monedă pe care o recunoaște cerul. Când Biblia spune: „Cel neprihănit va trăi prin credință”, nu se referă la izbucniri mărunte și sporadice ale credinței, ci la a face din credință stilul tău de viață. Așadar, trăiește prin credință!

„Luaţi jugul Meu asupra voastră…” (Matei 11:29).

     Domnul Isus S-a adresat celor care au renunțat la religie, celor care s-au epuizat încercând (și nereușind) să respecte o listă lungă de legi și porunci. Iată ce le-a spus El: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30). Cuvântul „jug” pe care-l pomenește Isus indică un dispozitiv de lemn care se pune în jurul gâtului a doi boi, ca ei să poată trage plugul sau carul în aceeași direcție. În fiecare pereche de boi, unul conduce, iar celălalt îl urmeză. Putem învăța o lecție importantă de aici, și vă rog să n-o ratăm! Domnul Isus va prelua conducerea, însă noi trebuie să mergem alături de El ca să ne bucurăm de binecuvântările Sale peste viețile noastre. Jugul Său nu ne va strânge gâtul; nu va fi greu de suportat, nu ne va limita libertatea și nu ne va constrânge. De fapt, dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să ne lăsăm înjugați alături de Domnul Isus, supunând voința noastră voii Lui. Însă nu merge să acceptăm jugul lui Hristos o vreme, și apoi să începem să tragem în alte direcții, când lucrurile nu merg după cum am vrea noi! Când facem așa, povara devine mai grea și începem să obosim. Pacea și odihna vin când ne relaxăm în acest jug și când Îl lăsăm pe Hristos să conducă. Domnul Isus a zis: „veți găsi odihnă…” Asta înseamnă că avem două opțiuni: să ne împotrivim Lui, sau să ne odihnim în El! Ce vei alege?

„Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea…” (2 Petru 1:5-6).

     Ați observat vreodată că noi avem tendința de-a da vina pe circumstanțe pentru neajunsurile caracterului nostru? Noi punem problemele noastre pe seama slabei educații pe care am primit-o, a dificultăților financiare, sau a defectelor altora… Este posibil să nu poți controla circumstanțele, dar nu la fel este cu caracterul tău. Nu poți da vina pe circumstanțe pentru slăbiciunile caracterului tău, la fel cum nu poți da vina pe o oglindă pentru felul în care arăți. Integritatea este mereu o alegere, și de fiecare dată când iei o decizie bazată pe caracter, faci un pas înainte în creșterea ta spirituală. Gândește-te la momentele în care te-ai confruntat cu ispita și cu necazul. Pune-le pe hârtie și, lângă fiecare, notează alegerea pe care ai făcut-o: să scapi, să-ți găsești scuze, să capitulezi, să eviți, să perseverezi, să învingi. Ce domenii cu probleme poți identifica? Cum ai putea îmbunătăți situația? Dacă lucrurile pe care le-ai enumerat au fost cauzate de circumstanțe pe care nu le-ai putut controla, atunci alege să ai un control mai mare asupra vieții tale! Cum? Adăugând în arsenalul tău „înfrânarea”. Viețile noastre seamănă cu aisbergurile, doar 10-15% este vizibil; adică reputația noastră. Restul, caracterul nostru, se ascunde dincolo de suprafață. Caracterul este ceea ce gândim, dar nu vrem neapărat să împărtășim. Are la bază ceea ce facem când nimeni nu se uită, felul în care facem față micilor probleme ale vieții, felul în care ne raportăm la eșec și la succes. La sfârșitul unei cariere strălucite, Iosua a lansat o provocare poporului Israel: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi… cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15). Caracterul se bazează pe înfrânare și înfrânarea are de-a face cu a lua deciziile corecte. Dar vestea bună este că nu trebuie să le iei singur – citim (în Filipeni 2:13) că „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”

„Şi aşa eraţi unii din voi…” (1 Corinteni 6:11).

     După ce a enumerat câteva dintre cele mai rele păcate pe care ni le putem imagina, apostolul Pavel le-a spus corintenilor: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11). Așadar, înainte de a judeca pe cineva, adu-ți aminte de unde te-a scos Dumnezeu! Mulți dintre noi credem că o predică „bună” este cea care îl lovește pe aproapele nostru exact în frunte! În Sfânta Scriptură, cuvântul original tradus „restaurare” sau „ridicare” are două sensuri. Unul înseamnă „a îndepărta o tumoare”. Tumoarea te poate ucide și trebuie scoasă afară. Apostolul Pavel scrie: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei… şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:1-2). Negreșit, faptul că ești părtaș la rușinea și umilința cuiva poate fi o povară. Cu toate acestea, „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10) Dacă ai tendința de a-i condamna pe alții – ceva ce mai toți am făcut din când în când – pune-ți această întrebare: dacă oamenii nu găsesc har la oamenii care predică harul, unde să-l găsească atunci? Celălalt sens al cuvântului „restaurare” înseamnă „a pune la loc un os rupt”. Citim în Biblie (Romani 12:5): „Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” De fapt, familia spirituală este mai importantă decât familia biologică, pentru că ea durează pe veci. Când ridici un mădular căzut, ajuți la alinarea durerii pe care o simte și îl ajuți să redevină un mădular vital și funcțional al trupului lui Hristos. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ridică-i pe cei căzuți!

„Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi…” (Galateni 6:1)

     Uneori, când cădem, ne putem ridica singuri; alteori avem nevoie de cineva care să ne ridice… dar, din nefericire, nu toți creștinii sunt dispuși să ajute. Unii au impresia că prin faptul că arată bunătate față de cineva, păcatul lor este trecut cu vederea. Însă apostolul Pavel a desființat acest argument când a scris: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32). De ce trebuie să-i ridicăm pe alții? 1) Pentru că Dumnezeu ne spune s-o facem! „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1). Mândria este cea care ne face să îndreptăm un deget acuzator, în loc să întindem o mână de ajutor, celor căzuți. Ne face să credem că suntem mai buni decât ceilalți; că nu e cu putință ca și noi să cădem la fel ca ei. Ai fi surprins să vezi ce ai face în anumite circumstanțe! Apostolul Pavel scrie: „Astfel, dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12). 2) Pentru că Domnul Isus este exemplul nostru! Isus nu a avut timp pentru fariseii care își ascundeau păcatele în spatele unei măști religioase. Dar El nu a condamnat niciodată pe cineva care a fost prins în păcat, în ispită și eșec. În clipa în care s-au întors la El, El i-a ridicat bucuros. Cineva a spus că biserica este singura armată care își împușcă răniții. Oamenii ne privesc ca să vadă dacă harul pe care-l predicăm este la fel cu cel pe care-l arătăm unii față de alții. Să nu-i dezamăgim!

„Fiii ei… o numesc fericită, bărbatul ei… îi aduce laude…” (Proverbele 31:28).

     Când vorbim despre mame, acest anunț de la afișierul unei biserici spune totul: „Dacă evoluția este adevărată, cum se face că mamele au în continuare tot două mâini?” Serios vorbind, mamelor, astăzi ne oprim să vă arătăm respect și să vă spunem cât de mult vă apreciem. Probabil că uneori vă întrebați dacă ceea ce faceți contează cu adevărat. Munca voastră nu se termină niciodată, sunteți mereu obosite și nu vă așteaptă nicio răsplată financiară pe măsură. Trăim într-o epocă care vrea să diminueze rolul slujirii și să înalțe luxul… uneori este greu să apreciem investiția voastră. Dar, ascultați: Dumnezeu spune că sunteți foarte prețuite de El și că pruncii voștri sunt cele mai prețioase daruri din partea Sa (vezi Psalmul 127:3). În cartea „Mesajul”, Eugene Peterson parafrazează cuvintele înțeleptului Solomon din Prov. 31, descriind mama ca pe o persoană care „simte valoarea muncii, întâmpină ziua de mâine cu un zâmbet, are de spus ceva ce merită auzit și mereu o spune cu blândețe. Copiii ei o respectă și o binecuvântează; soțul ei li se alătură prin cuvinte de laudă” (Proverbele 31:24-28). Apoi Peterson încheie capitolul 31 cu aceste cuvinte: „Multe femei au făcut lucruri minunate, dar tu le-ai depășit pe toate” (vers. 31). Deci, mamelor, deși rolul vostru nu este definit de fluturașul de salariu sau de o promovare, voi aveți o importanță vitală pentru familia voastră și pentru sănătatea fizică, emoțională și spirituală a copiilor voștri. Nimeni nu vă poate lua locul! Samuel a fost unul dintre cei mai mari profeți ai lui Israel, dar cine a fost forța care l-a impulsionat în viață? Mama sa, Ana! Când s-a născut Samuel, ea a spus: „vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” (1 Samuel 1:28). Mamelor, voi contați mai mult decât vă dați seama! Dumnezeu modelează liderii de mâine prin mâinile voastre. Să vă binecuvânteze Dumnezeu, Tatăl Domnul nostru Isus Hristos!

„Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” (Apocalipsa 21:5)

     Ioan a scris (Apocalipsa 21:2-5): „…am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Când a murit un ateu și prietenii săi s-au aliniat lângă sicriul lui, unul dintre ei a remarcat: „Ce trist – este așa de frumos îmbrăcat, și n-are unde să se ducă!” Nu la fel este pentru cei credincioși! În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ai siguranța unui locaș în cer și a unei cetățenii în „noul Ierusalim.” Ioan continuă: „Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie din aur, ca să măsoare cetatea” (Apocalipsa 21:15). Cetatea este un cub perfect cu latura de aproximativ 875 km (vers. 16) – adică de vreo 20 de ori mai mare decât Regatul Unit al Marii Britanii, de 10 ori mai mare decât Franța, și mai mare decât India. Și acesta este doar parterul! Pentru că și înălțimea este cât laturile, deci e loc pentru vreo 5-600.000 de etaje – spațiu mai mult decât suficient pentru miliarde de oameni. Așadar, se ridică întrebarea: vei fi acolo? Când vei muri, vei merge în rai? Acest lucru depinde doar de tine – de cât de în serios iei credința în Dumnezeu și relația cu Hristos!