„Aţi primit un duh de înfiere…” (Romani 8:15)

     Dacă ai fost adoptat, trebuie că știi că părinții au fost cei care te-au ales. Ei ar fi putut alege pe cineva de alt gen, de altă culoare a pielii și dintr-o altă familie. Dar ei te-au ales pe tine. Tu spui: „Dacă ar fi văzut dinainte parcursul vieții mele, poate s-ar fi răzgândit!” Exact asta e ideea! Dumnezeu ne-a văzut întreaga viață, de la început până la sfârșit… și totuși a dorit „să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale” (Efeseni 1:5). Acum „am primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” și „dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos”. (Romani 8:15, 17). Dumnezeu nu te acceptă datorită pedigree-ului tău. Și El nu te respinge din cauza divorțului, a deficiențelor sau a alegerilor tale proaste. Tu ești copilul Său răscumpărat! Îi poți spune „Ava” care înseamnă „tati” sau „tăticule.” „În El avem… apropierea de Dumnezeu cu încredere” (Efeseni 3:12). Și lucrul acesta este adevărat atât în zilele tale rele, cât și în zilele tale bune. Dar lucrurile nu se opresc aici! Adopția ta este atât orizontală, cât și verticală. Acum ești membru al familiei Sale răscumpărate. Zidurile despărțitoare ale ostilității sunt dărâmate și comunitatea se înființează în jurul aceluiași Tată. O Familie mondială! Dacă Dumnezeu te iubește, înseamnă că meriți să fii iubit. Dacă El dorește să te primească în Împărăția Sa, înseamnă că meriți să te aibă. Harul lui Dumnezeu te invită – nu, el îți cere – să-ți schimbi atitudinea față de tine însuți și să fii partener cu Dumnezeu împotriva sentimentelor tale de respingere și de nevrednicie. Tu ești acceptat, iubit și ocrotit! Ce har!

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7)

     În cimitirul Mount Hope, din Hiawatha, Kansas, poți găsi mai multe monumente funerare ridicate de John Milburn Davis. Davis și-a început activitatea ca angajat într-o muncă umilă, dar a reușit să adune o avere considerabilă. În tot acest proces, nu a legat prea multe prietenii. Nu era apropiat nici de familia soției sale, deoarece aceștia considerau că ea s-a căsătorit cu o persoană sub demnitatea ei. Cuprins de amărăciune, a jurat că nu le va lăsa moștenire niciun ban. Când i-a murit soția, Davis a făcut un monument funerar lucrat cu grijă, care îl înfățișa pe el și pe soția lui stând de-o parte și de alta a unei băncuțe de nuntă. A fost atât de mulțumit de acest monument funerar, încât a făcut proiectul pentru altul, care o înfățișa pe soția sa îngenuncheată, punând o coroniță pe viitoarea lui piatră funerară. Apoi a pus un sculptor să-i facă soției lui două aripi. O idee l-a condus la alta, până când a cheltuit un sfert de milion de dolari pe omagii aduse soției sale și lui însuși. Când oamenii l-au rugat să contribuie la spitalul local sau la o piscină pentru copii, bătrânul avar ar fi spus: „Orașul ăsta ce a făcut pentru mine?” Davis și-a cheltuit averea de-o viață pe statui și a murit la nouăzeci și doi de ani, cu o față sumbră și singur într-un atelier… Și ce s-a ales de monumentele sale? Fiecare dintre ele se scufundă lent în solul Kansasului – victime ale timpului, vandalismului și neglijenței… memoriale ale urii și ale unei vieți egocentrice! Există un fel de justiție în faptul că în câțiva ani toate acestea vor dispărea. Apropo, o singură persoană a participat la înmormântarea fermierului Davis – Horace England, vânzătorul de pietre funerare! Nu lăsa să ți se întâmple și ție așa ceva! Fă ca viața ta să conteze pentru Dumnezeu!

„Gândurile voastre să nu se strice…” (2 Corinteni 11:3)

     Apostolul Pavel scria: „mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.” Ispita începe întotdeauna în mintea ta, și – pentru a o proteja – trebuie să rămâi în Cuvântul lui Dumnezeu. Satan a fost cel care a sădit în mintea Evei dorința de a mânca din fructul interzis. Eva nu-și petrecea timpul încercând să găsească o metodă prin care să nu-L asculte pe Dumnezeu. Așa că, amintește-ți atunci când ești ispitit că nu Dumnezeu este cel care îți vorbește. Noua fire pe care o ai de la Dumnezeu nu gândește în felul acesta. Diavolul te studiază la fel cum un antrenor experimentat studiază înregistrările video ale echipei adverse. Și pentru că face lucrul acesta, el îți cunoaște punctele slabe și știe care sunt ispitele care au cele mai mari șanse de reușită. Oare de câte ori n-ai spus: „Mi-am promis că nu voi mai face niciodată lucrul acesta”?… și cu toate acestea, l-ai făcut. Asta pentru că Satan știe ce funcționează în cazul tău. Dar nu trebuie să trăiești cu sentimentul de victimă, de slăbiciune și descurajare. Biblia spune: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). Satan așteaptă să „lași garda jos” ca el să poată lovi, însă Dumnezeu îți oferă întotdeauna o „cale de scăpare”. Pentru fiecare ispită cu care te vei confrunta vreodată, Dumnezeu are un plan de scăpare. Asta înseamnă că deși nu vei fi scutit de ispită, tu poți să fii victorios asupra ei. Și odată ce Satan descoperă că tacticile sale nu mai funcționează, se va duce (pentru o vreme!) să încerce în altă parte!

„Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8)

     Dacă ai înşelat pe cineva, Dumnezeu așteaptă să restitui ce ai luat pe nedrept. Nu ascunde gunoiul sub covor încercând să-ți salvezi reputația. Zacheu era un maestru al înșelătoriilor, din primul secol, și a lucrat pentru romani colectând impozite și taxe de la propriul său popor, iudeii. A jecmănit tot ce se putea! Biblia spune că era bogat (Luca 19:2). Însă după ce a petrecut timp cu Domnul Isus, el a fost schimbat în mod radical. De unde știm asta? Deoarece el a ajuns să spună: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8) Evanghelia ne pune înainte această învățătură: „Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8). Dar uneori nu este posibil să despăgubești persoana pe care ai rănit-o. S-ar putea să fi murit între timp. Dar ce faci dacă ai avut o aventură cu soțul sau soția altcuiva? Ar trebui să mergi și să spui acel lucru soției sau soțului acelei persoane, ca să te simți mai puțin vinovat? Nu, le-ai frânge inima și poate le-ai distruge familia. Deci ce ar trebui să faci? Roagă-te pentru a primi iertarea lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 1:7-9). Și dacă te simți în continuare tulburat, discută cu pastorul tău, cu un consilier creștin sau cu un prieten matur spiritual, care să te poată ajuta să gestionezi situația. Iacov scrie: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16). Ce înseamnă acest lucru? Că trebuie să fii dispus să despăgubești atunci când se poate, și să suporți costurile pentru a îndrepta lucrurile. Dacă faci așa, Dumnezeu te va binecuvânta și vei putea trăi cu conștiința curată. Așadar, încearcă să-ți plătești datoria!

„Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău…” (Matei 18:33)

     Domnul Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:23-35). Știi ceva?! Dacă ai resentimente sau refuzi să ierți pe cineva, citește din nou această pildă. Este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„Pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

     Dumnezeu nu doar iubește; El ne copleșește cu dragostea Sa (vezi 1 Ioan 3:1). El nu ne dă înțelepciunea cu zgârcenie; El „dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare” (Iacov 1:5). Fiul risipitor a primit vițelul cel îngrășat, invitații de la nunta din Cana au primit cel mai bun vin, iar Petru a prins atât de mulți pești, încât barca lui a început să se scufunde. Apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu „dă sămânţă semănătorului” (2 Corinteni 9:10); cuvântul grecesc pentru „a da” are două rădăcini. Prima înseamnă „a sălta” și a doua înseamnă „a face.” Ad literam înseamnă „a face un salt.” Așadar, când Dumnezeu îți dăruiește, El saltă de bucurie. El dă tonul la cântec și conduce parada dărniciei! Lui Îi place să dăruiască! Într-o zi, Petru i-a spus Domnului Isus: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” (Matei 19:27). Aceasta părea o bună ocazie pentru Hristos ca să-și disciplineze ucenicul pentru mentalitatea „mie ce-mi iese de aici?” Dar El nu a făcut-o. În schimb, l-a asigurat pe Petru că va primi însutit în viața aceasta și că va moșteni și viața veșnică! (vezi Matei 19:29). Domnul Isus promite un câștig de 100%! Dacă cineva ți-ar da zece mii de lei astăzi, pentru fiecare o sută de lei pe care i-ai dăruit ieri, ai putea spune că acea persoană este „generoasă ca Dumnezeu”, nu-i așa? Dumnezeu își distribuie bunătatea nu cu pipeta, ci cu furtunul; nu cu ceașca, ci cu cisterna. Pur și simplu nu o poți cuprinde! Așa că, las-o să dea pe dinafară, să se reverse, să fie turnată peste tine și prin tine! „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10:8).

„Harul Meu îţi este de ajuns…” (2 Corinteni 12:9)

     Există două tipuri de har: 1) Harul mântuitor. În momentul în care îți mărturisești păcatele și-ți pui încrederea în Hristos, Dumnezeu îți șterge întreaga listă de păcate; 2) Harul dătător de putere. Apostolul Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne… De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:7-9). Țepușul străpunge pielea subțire și își face loc dedesubt. Fiecare pas îți amintește de el… poate fi: copilul din centrul de dezintoxicare, venitul insuficient sau durerea din piept, fapta penală din dosar, pofta de alcool din mijlocul zilei, lacrimile din toiul nopții… „Doamne, ia-mi-l!” Dar ceea ce auzi este doar atât: „Harul Meu îți este de ajuns!” „Cu asta va trebuie să trăiesc zi de zi?” – întrebi tu. Este posibil, pentru că harul care te susține îți promite prezența lui Dumnezeu care îți dăruiește… putere, și nu absența luptei! John Newton, clericul anglican care a scris „Mărețul har”, a descoperit că harul lui Dumnezeu este suficient. În duminica în care iubita lui soție, Mary, a murit, el a găsit puterea de a predica în biserică. În următoarea zi, a mers în vizită la membrii bisericii și mai târziu a oficiat slujba de înmormântare a soției lui. Privind în urmă, el a scris: „Banca Angliei este prea săracă pentru a compensa o pierdere ca aceea pe care am suferit-o eu. Însă Bunul Dumnezeu cel atotsuficient spune un cuvânt, și este de ajuns. Toți cei ce Îl cunosc și care se încred în El să se îmbărbăteze. El le poate da tărie în funcție de circumstanțele zilei. El poate să le mărească puterea pe măsură ce încercările se intensifică. Și tot ce poate face, El a promis că va face!”

„Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.” (Faptele Apostolilor 19:18)

     Vorbind despre biserica din Efes, apostolul Pavel scrie: „Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră… Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului…” (vers. 18-20). Vindecarea spirituală are loc în biserici ca aceasta. Așadar, dacă ești prins în capcana unui păcat sau a eșecului, caută creștini maturi și dedicați, care nu sunt șocați de problema ta, care nu-ți vor divulga mărturisirea și care știu să se roage pentru tine și cu tine. Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi autoritatea de a asculta confesiunile oamenilor și de a proclama iertarea. „Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute” (Ioan 20:23). Catharsis-ul spiritual are loc atunci când cineva te privește în ochi și-ți spune fără ocolișuri: „Dumnezeu te iartă, eu te iert, acum iartă-te și tu… și umblă în iertarea lui Dumnezeu!” Iertarea are o putere atât de mare, încât poate să faciliteze vindecarea. Apostolul Iacov scria: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:14-16). Și dacă nu ești sigur care e persoana cu care trebuie să vorbești sau în care poți avea încredere, începe cu pastorul tău!

„Tot aşa şi Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod…” (Isaia 55:11)

     Profetul Isaia scrie: „ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi… udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod…” (Isaia 55:10-11). Dacă vrei să ai seceriș, trebuie să pui o sămânță: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Dar în același timp, trebuie să uzi sămânța și să faci lucrul acesta rugându-te și rostind Cuvântul lui Dumnezeu peste ea! Asta face ca „sămânța să rodească.” Limba ta are puterea de a aduce viață sau moarte (vezi Proverbele 18:21), așadar: rostește cuvinte de viață peste sămânța pe care ai semănat-o. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Aţi zis: ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui și am umblat triști înaintea Domnului?… celor răi le merge bine, şi scapă!…” (Maleahi 3:14-15). Ai spus și tu astfel de cuvinte? Dacă da, ai grijă: cârtirea a fost păcatul care i-a făcut pe iudei să se învârtă în cerc, în pustie, timp de 40 de ani. Numai pentru că Dumnezeu îți promite ceva, nu-ți garantează că-l vei primi automat. Trebuie să faci și tu anumite lucruri: întâi, refuză să cârtești. „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul” (1 Corinteni 10:10). Apoi, ține cont de Cuvântul lui Dumnezeu: (Romani 4:17) „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi”. Credința este de acord cu Scriptura, mai înainte ca rezultatele să fie evidente. Așadar, dacă ai semănat dar nu ai strâns rod, asta ar putea fi cauza dar și soluția pentru tine. Așa că, începând de astăzi, udă fiecare sămânță pe care o semeni, rostind Cuvântul lui Dumnezeu peste ea – și crede că El îți va da un seceriș de binecuvântări!

„Nu faceţi nimic… din slavă deşartă…” (Filipeni 2:3)

     Astăzi vom vorbi despre impasul în care se găsește un lider nesigur: el crede că dacă alții excelează în „lucrul încredințat”, acest lucru îl va face pe el să apară într-o lumină nefavorabilă, dar în același timp se teme și de faptul că dacă ceilalți își îndeplinesc sarcina prost, tot el va fi pus într-o situație stânjenitoare. Așa că încearcă să facă totul de unul singur. În consecință, el nu are parte de succes (sau succesul său este limitat). Apostolul Pavel o spune în felul următor: „Nu faceţi nimic… din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4). Liderii siguri pe ei sunt capabili să creadă în oameni, deoarece cred în ei înșiși. Ei nu sunt aroganți; ei își cunosc propriile calități și defecte, și se respectă pe ei înșiși. Când cei pe care îi conduc se descurcă bine, ei nu se simt amenințați. Ei se abat de la drumul lor pentru a aduce laolaltă pe cei mai buni oameni, apoi îi formează pentru ca aceștia să acționeze la cel mai înalt nivel. Când echipa unui lider sigur pe el are succes, el simte o mare bucurie. El vede lucrul acesta ca pe cel mai mare compliment pe care îl poate primi pentru calitatea lui de lider. Un autor scrie: „Nimic nu reprezintă un impediment mai mare pentru a fi în relații bune cu ceilalți, decât să nu te simți în largul tău cu tine însuți.” Așadar, ce ar trebui să faci? 1) Cunoaște-te pe tine însuți. Dacă în mod natural nu ești conștient de propria ta persoană, roagă o persoană de încredere să numească trei dintre cele mai mari calități și trei dintre cele mai mari defecte ale tale. Nu te apăra, când îi auzi răspunsurile. Strânge informația și apoi reflectează la ea. 2) Cere ajutor. Îl meriți, ești demn de el! Pe măsură ce îți învingi nesiguranța, te vei ridica la un nou nivel de binecuvântare și de realizări.