„Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

     Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns? Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36) Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta! Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6) Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând! De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

„Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

     Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință. Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12). Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…” Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19). Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?! Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

„Tu lărgeşti drumul sub paşii mei…” (Psalmul 18:36)

     Iată câteva versete despre extindere: „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei…” (Psalmul 18:36); „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele…” (1 Cronici 4:10); „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale… Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii!” (Isaia 54:2). Dumnezeu vrea să crești spiritual, emoțional, relațional și în fiecare domeniu al vieții tale. Dar pentru a experimenta extinderea, tu trebuie să înveți de la oameni mai puternici decât tine. Dr. John Maxwell scria: „În primii zece ani în care am urmărit în mod intenționat creșterea personală, am fost mereu în urmă, încercând să recuperez. A trebuit să trec peste diferențele ce rezultau din comparație. Mi-am dat seama că trebuie să fiu expus unor lideri mai mari și mai buni, din afara cercului meu restrâns… dar când am ieșit din zona mea de confort, am fost intimidat. Era clar că nu eram din liga lor. Organizațiile lor erau de șase ori mai mari decât a mea, și aveau mult mai multe idei și mult mai bune decât ale mele. Mă simțeam depășit de situație și încercam să ies din ea. În ciuda acestui fapt, am fost încurajat. De ce? Pentru că am descoperit că oameni renumiți erau dispuși să-și împărtășească ideile. Iar eu învățam atât de multe! Poți învăța doar dacă alții sunt înaintea ta. A fost o tranziție dificilă, dar a meritat. Așadar, dacă ești conștient că alții sunt mai buni decât tine, nu te descuraja. Bucură-te că ei sunt acolo pentru a-ți arăta calea. Creșterea nu este un balansoar în care stai, este un munte pe care îl urci în fiecare zi!” Dar există și vești bune. Așa cum spunea și Jim Rohn, antreprenor american, autor și vorbitor motivațional: „Nu-ți poți schimba destinația peste noapte, dar îți poți schimba direcția peste noapte!”

„Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12)

     Biblia ne asigură că Dumnezeu îl va înconjura pe cel neprihănit cu bunăvoință. Dacă te încrezi în lucrarea terminată a lui Hristos, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit” (vezi Romani 3:22). Așadar, dacă te califici te poți ruga: „Doamne, am nevoie de bunăvoința Ta la acest interviu de angajare, sau în vânzarea acestei case, sau pentru încheierea acestei afaceri, sau în această întâlnire etc.” Dar fii pregătit că mintea ta va intra în funcțiune, atunci când te gândești la cuvântul „neprihănit”, și vei începe să te întrebi dacă gândurile, cuvintele și faptele tale sunt suficient de bune pentru a merita favoarea lui Dumnezeu. Dar iată un adevăr pe care trebuie să-l ai în minte atunci când te confrunți cu astfel de gânduri: singura neprihănire la care Dumnezeu răspunde este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce El te-a pus „în Hristos”, ești întotdeauna calificat să ceri bunăvoința lui Dumnezeu și să crezi că El ți-o va acorda. Ai fost mântuit prin har. Iar cuvântul „har” înseamnă „dar necâștigat, nemeritat, necuvenit”. Concepția lumii despre favoare, bunăvoință este înșelătoare: „Ea îmi acordă bunăvoință” sau „Nu-ți datorez nicio favoare” etc. Cu alte cuvinte, conceptul se bazează în totalitate pe performanță. Dar singura performanță la care Se uită Dumnezeu când vine vorba de a-ți acorda bunăvoința Sa este performanța lui Hristos în numele tău și faptul că te încrezi total în El. Moartea Sa acoperă toate păcatele tale de omitere, și toate păcatele tale de comitere. Și din moment ce Dumnezeu te vede întotdeauna „în Hristos”, în ochii Lui te califici întotdeauna datorită bunăvoinței Sale. Biblia spune că credința este „socotită ca neprihănire… celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 4:22, 24) Așadar, așteaptă-te la bunăvoință din partea lui Dumnezeu, dacă-L ai pe Hristos!

„Căci dragostea lui Hristos ne constrânge…” (2 Corinteni 5:14)

     Cel mai puternic stimulent pentru a învinge păcatul nu este dragostea noastră pentru Hristos, ci dragostea Lui pentru noi. Chiar și cu cele mai bune intenții, dragostea noastră pentru El este supusă fluctuațiilor. Domnul Isus i-a spus bisericii din Efes: „V-ați părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4)! Iar bisericii din Laodiceea că dragostea lor a devenit „călduță” (Apocalipsa 3:16)! Mulți dintre noi am crescut în biserici în care ni s-a spus că motivul pentru care cedăm anumitor porniri carnale este că nu Îl iubim suficient pe Domnul. Așadar, încercăm mai mult, fără succes, și ne descurajăm. Este ca și cum ai pune carul înaintea boilor. Ar trebui să fie invers. Secretul unei vieți creștine victorioase nu se găsește în încercarea de a-L iubi mai mult pe Isus, ci în a avea o revelație a dragostei Lui pentru tine. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a scris că „Dragostea lui Hristos ne constrânge”; faptele lui Pavel erau guvernate de cunoașterea iubirii incredibile a lui Hristos pentru el. Dacă te lupți cu obiceiuri păcătoase astăzi, roagă-te pentru o revelație a dragostei lui Dumnezeu pentru tine! Aceasta va aduce o schimbare! Apostolul Pavel a scris: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17-19). Așadar, fii guvernat de dragostea lui Hristos pentru tine!

„Cine crede în Mine… nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26)

     Autorul și pastorul Chuck Swindoll povestea despre un cuplu a cărui căsnicie a fost o luptă de cincizeci de ani. Soțul a murit, iar soției i-a revenit sarcina de a alege o piatră funerară. Ea a contactat un pietrar și i-a spus: „Nu vreau să fiu sofisticată sau să cheltui o mulțime de bani. Doar să gravez cuvintele: PENTRU SOȚUL MEU, într-un loc potrivit pe piatră.” Când s-a dus să viziteze mormântul, spre groaza ei, a citit aceste cuvinte: SOȚULUI MEU… ÎNTR-UN LOC POTRIVIT! Și adaugă Swindoll: „O poveste plină de umor ajută la mascarea durerii și a confuziei din jurul morții, dar, în cele din urmă, râsul se oprește pentru că moartea tot vine. Umorul, oricât de bine ne face să ne simțim, este neputincios în a opri secerătoarea. Îți amintești abțibildul: „Nu lua viața prea în serios, nu vei scăpa cu viață!” Ei bine, adevărul este că ar trebui să luăm viața și moartea în serios, ca să scăpăm cu viață! Cu toții vom avea de-a face cu viața de după moarte, pentru că toți avem suflete veșnice. Vom trăi veșnic undeva. Întrebarea este: unde? Iar „unde” depinde de modul în care răspundem la această întrebare a lui Isus: „Oricine crede în mine… nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Numai Isus are puterea învierii. Iar asigurarea noastră de a petrece veșnicia cu El în cer depinde de răspunsul nostru. Dacă spunem „Da”, cerându-I lui Isus să ne ierte păcatele și angajându-ne să-L urmăm ca Domn, atunci și numai atunci avem la dispoziție puterea Lui de a trăi! Numai atunci putem înfrunta sfârșitul vieții într-o așteptare calmă și plină de bucurie.” Așadar, crezi lucrul acesta?

„Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)

     În sistemul juridic, există așa-numita „lege a dublei incriminări”; aceasta prevede că (cu excepția unor circumstanțe specifice, excepționale) nu poți fi condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune. Acum, să aplicăm acest principiu la mântuirea ta. Domnul Isus a fost deja judecat și condamnat pentru păcatele tale – pentru toate! Așa că nu-l lăsa pe Satan, pârâșul, să te convingă că Dumnezeu te va pedepsi și pentru ele și că te va trimite în iad. Ultimele cuvinte ale lui Hristos pe cruce, „S-a isprăvit!”, sunt traduse în textul grecesc prin „plătit în întregime”. Toate păcatele tale – trecute, prezente și viitoare – au fost ispășite la Calvar. Gândește-te la cuvântul „ispășit” în felul următor: Imaginează-ți un maestru tâmplar care face ultimele retușuri la o masă frumoasă. Tu iei o rindea și spui: „Crezi că pot s-o fac să arate puțin mai bine și să îi dau puțin mai multă valoare?” Tâmplarul îți spune: „Oprește-te; dacă o atingi, o vei strica!” Și are dreptate. Același lucru este valabil și pentru mântuirea ta: nu poți adăuga nimic la ea, dar încercând s-o meriți prin performanțele și faptele tale bune, cu siguranță o poți afecta! Cuvântul „justificat” înseamnă pur și simplu „declarat, considerat, socotit neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. În momentul în care îți pui încrederea în Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te vede justificat. Asta spune Biblia: „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem.” (Romani 5:1-2) Cum poți sta în fața lui Dumnezeu îmbrăcat în har? Doar prin credința în Hristos, și nicicum altcumva!

„Căile voastre nu sunt căile Mele…” (Isaia 55:8)

     Noi simțim că ceva nu este în ordine cu noi, din punct de vedere spiritual, atunci când experimentăm incertitudinea. Dar tocmai asta ne-a spus Domnul Isus că se întâmplă atunci când ne naștem din Duhul și începem să-L urmăm: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:8) Când vine vorba despre călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, răspunsul este „nu putem explica cum”… Chiar și atunci când ți-ai dat toată silința pentru a rezolva problema, Domnul zice: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8). Așadar, când Îl urmezi pe Dumnezeu, orice se poate întâmpla! Nu știi niciodată pe cine vei întâlni, unde vei merge sau ce vei face. Și cu cât te vei împăca mai repede cu această realitate spirituală, cu atât te vei bucura mai mult de călătorie! Să faci altfel înseamnă să ajungi la o spiritualitate egocentrică care te va face să te simți gol. În loc să-L urmezi pe Duhul, inviți Duhul să te urmeze! În loc să servești scopurilor lui Dumnezeu, vrei ca El să servească scopurilor tale! Deși poate părea o distincție subtilă, produce rezultate net diferite! Iată alternativa care-ți stă la dispoziție: 1) Urmează calea certitudinii, care te menține în control, dar care te privează de experiența pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, SAU 2) Acceptă incertitudinea lui „cum” și „când”, întrebări care apar când Îl urmezi pe Dumnezeu, și încrede-te în această constatare: „Mare este credincioșia Ta…” (Plângerile lui Ieremia 3:23) Așadar, lasă-te călăuzit de Duhul prin incertitudinile vieții!

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei…” (Isaia 42:16)

     Așa cum o dovedește legea varietății, existența continuă a oricărui sistem necesită capacitatea de a cultiva varietatea în structurile sale interne. În domeniul exercițiilor fizice, de exemplu, rutina devine în cele din urmă inutilă. Dacă te antrenezi în același mod de fiecare dată când faci exerciții, mușchii tăi încep să se adapteze și nu se mai dezvoltă. Trebuie să-ți schimbi obiceiul. Trebuie să îi derutezi. Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Un autor a scris: „Când sunt într-o cădere spirituală, de nouă ori din zece, ceva sacru a devenit rutină. Sunt sigur că diferă în funcție de personalitate, dar una dintre modalitățile prin care eu ies dintr-o criză spirituală este prin perturbarea rutinei și experimentarea disciplinelor spirituale. Uneori este nevoie doar de o mică schimbare în rutină. Fă voluntariat la un așezământ din vecinătate pentru persoane fără adăpost. Începe să ții un jurnal al recunoștinței. Integrează-te într-un grup de casă sau într-un studiu biblic. Ia-ți o zi liberă și retrage-te undeva singur. Sau pur și simplu trezește-te puțin mai devreme dimineața și petrece puțin timp în plus cu Dumnezeu. Una dintre micile schimbări ale rutinei care m-au ajutat să-mi împrospătez momentele de devoțiune a fost să citesc o altă versiune de traducere a Bibliei. Cuvintele noi m-au ajutat să am gânduri noi.” Pentru a crește spiritual, ai nevoie de consecvență, structură și disciplină. Dar când treci printr-o perioadă de secetă spirituală, încearcă să-ți schimbi rutina spirituală. În loc să faci lucrurile așa cum le făceai de obicei, încearcă o altă abordare. Dumnezeu spune: „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei”. Dumnezeu nu Se schimbă, dar El Se mișcă! Și pentru a ajunge acolo unde Dumnezeu vrea să te ducă, trebuie să fii dispus să te miști împreună cu El!

„Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15)

     Dacă vrei să crești, trebuie să treci peste teama pe care o poți avea de a nu face greșeli. După cum afirma autorul și profesorul Warren Bennis, „O greșeală este pur și simplu un alt mod de a face lucrurile”. Așadar, așteptă-te să faci greșeli pe parcurs și acceptă-le ca pe un semn că mergi în direcția cea bună. Cu Marea Roșie în fața lor și cu carele lui faraon în spatele lor, copiii lui Israel au intrat în panică. „Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15) Când au făcut așa, Marea Roșie a devenit o cale către victorie și un cimitir pentru dușmanii de care se temeau. Dacă trebuie să găsești „cea mai bună cale” sau „calea perfectă”, nu vei ajunge niciodată nicăieri! Este ca și cum ai conduce noaptea pe un drum necunoscut. În mod ideal, ți-ai dori să vezi întregul traseu înainte de a porni la drum. În schimb, îl vezi puțin câte puțin… Pe măsură ce continui să mergi, ți se dezvăluie încă puțin din drum. Așadar, dacă vrei să vezi mai mult din drum, pornește! Ia-ți un angajament față de tine însuți să începi planul tău de creștere și să te ții de el timp de cel puțin douăsprezece luni. Dacă o faci, vei dezvolta o dragoste pentru tot acest proces, iar la sfârșitul anului vei putea vedea cât de departe ai ajuns. Biblia spune (Isaia 54:2-3): „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!