„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

     S-a realizat un studiu fascinant privind gândirea divergentă (adică gândirea în afara tiparelor). Ea este asociată cu creativitatea, deoarece prezintă o deschidere spre multiple variante de a rezolva o problemă. Care au fost rezultatele? Nouăzeci și opt la sută dintre copiii cu vârste cuprinse între trei și cinci ani s-au clasat în categoria geniilor în ce privește gândirea divergentă. Între opt și zece ani, acest număr a scăzut la 32%… pentru adolescenți, procentajul a scăzut la 10 %… iar dintre cei peste douăzeci și cinci de ani, doar 2% au obținut punctaj corespunzător categoriei geniilor, pentru gândire divergentă. Aceasta înseamnă că, cu cât îmbătrânești, cu atât mai mare va fi tendința ta de a te opune schimbării. De asemenea, înseamnă că s-ar putea să nu reușești să descoperi care este misiunea dată de Dumnezeu în viață, și deci să nu-ți dezvolți abilitățile necesare pentru a o îndeplini. Biblia ne asigură că „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă… Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:4, 6) Planul lui Dumnezeu pentru viața ta implică aflarea a ceea ce te face diferit și descoperirea acelor lucruri pe care le faci bine. Prea multe persoane din prea multe biserici seamănă între ele și acționează prea mult la fel. Comunitatea poate crea asta. Presiunea colegilor poate crea acest lucru. Dacă există un loc în care ar trebui să sărbătorim diversitatea, acela este biserica! Nu a existat niciodată și nu va exista niciodată o persoană ca tine. Iar acesta nu este un omagiu adus ție, ci omagiul adus Dumnezeului care te-a creat și te-a răscumpărat pentru a-Și îndeplini planurile. Iar pentru asta trebuie să descoperi cine ești și cine nu ești. Gândește-te la următorul aspect: nu ai prefera să nu fii plăcut pentru ceea ce ești, decât să fii plăcut pentru ceea ce nu ești? Așadar, Dumnezeu te îndeamnă să descoperi și să valorifici ce te face să fii special!

„Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” (Faptele apostolilor 10:4)

     Unui centurion roman, Corneliu, i-a adresat îngerul lui Dumnezeu aceste cuvinte: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele!” Rugăciunile sunt făcute pentru oameni care nu au murit. Dar ce promisiune și ce înviorare este să știi că rugăciunile „se suie” la cer. Chiar și după ce ai plecat la cer, rugăciunile pe care le-ai făcut pentru cei dragi devin o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu, atrăgându-I atenția și determinându-L să acționeze. Așadar, nu înceta să te rogi! Sfântul Augustin este considerat a fi una dintre cele mai influente figuri din istoria creștinismului, deși nu a avut cel mai bun început: tânărul Aurelius Augustinus a trăit primele sale trei decenii în imoralitate. Și în tot acest timp, mama sa, Monica, s-a rugat pentru el, urmându-l la Cartagina, la Roma, la Milano – plângând, implorând și asaltând cerul cu rugăciuni pentru el. Monica a trăit pentru a-și vedea fiul devenind un om puternic al lui Dumnezeu. S-ar putea să trăiești (sau să nu trăiești!) să-l vezi pe cel drag al tău întorcându-se la Hristos, dar să crezi Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” Vorbim aici despre puterea postumă a rugăciunii. În Apocalipa, apostolul Ioan a întrezărit-o când a vizitat cerul și a descris ceea ce a văzut prin aceste cuvinte: „Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 8:3-4) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să te rogi, iar Dumnezeu îți va răspunde la rugăciuni!

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit…” (Geneza 3:6)

     Emoțiile au o componentă pe care o numim sentiment. Sentimentul este mai durabil și mai complex decât emoția, și exprimă atitudinea omului față de realitate. Majoritatea dintre noi i-am simțit puterea și efectul. Noi toți luăm decizii determinate de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Ceea ce a condus-o pe Eva la neascultare a fost vederea a ceea ce arăta bine, plăcut și de dorit. Biblia nu spune că îi era foame; altfel, ar fi mâncat din orice alt pom din grădina Edenului. Drama emoțională a primei femei a deschis ușa dramei emoționale pentru întreaga umanitate. Deci, este genetic. Iar emoțiile au nevoie de satisfacție: furia, durerea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu suntem propriii noștri stăpâni, trăim sub dominația dramatică a emoțiilor care ne conduc la rău. Dacă ești creștin, născut din nou, și emoțiile tale nu au fost atinse de Dumnezeu înseamnă că ai un stil de viață nesatisfăcător. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie să fie reînnoite astfel încât ura să se transforme în dragoste, blestemul în binecuvântare, resentimentele în iertare, mânia în pace și tristețea în laudă. Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care le pot produce emoțiile noastre. Atunci când suntem conduși de emoțiile noastre, ne dorim o mentalitate de tipul „să ne simțim bine”… Dar Eva ne demonstrează că tipul acesta de mentalitate este un motivator crunt și ne duce la necaz, iar oamenii înțelepți învață din greșelile altora. Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Sa nu este doar să creeze sentimente bune; scopul Său este să producă ascultare. Ascultarea va depăși întotdeauna emoțiile și ne va aduce mulțumire în moduri în care emoțiile nu vor fi niciodată în stare s-o facă. Așadar, trăiește prin ascultare, nu prin emoții!

„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

     În viață, vei avea tot felul de probleme. Deci, ce-i de făcut? Perseverează! Indiferent ce se întâmplă în viața ta, victoria constă în refuzul de a renunța. Ține minte că în toiul luptelor tale, Duhul Sfânt Își face adesea cea mai mare lucrare în tine. Apostolul Pavel a scris: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea…” (Romani 5:3-4). Dumnezeu nu este mișcat de circumstanțe, și nici tu nu trebuie să fii. El te va conduce prin orice, dacă vei rezista și Îl vei urma. Acest lucru înseamnă să fii sârguincios în rugăciune, neclintit în hotărârea ta, ferm în credință și hotărât să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe promisiunile Sale față de tine. Nu te lăsa distras de cât de încet par să meargă lucrurile în vreun moment sau altul… Tocmai când te afli în faza în care „nu pare că se întâmplă prea multe”, de multe ori acela este momentul când Dumnezeu așază o temelie puternică pentru a construi ceva semnificativ în tine și prin tine. Lucrarea Domnului în tine este pregătirea pentru lucrarea pe care vrea s-o facă prin tine. Când viața pare grea, iar progresul pare prea lent, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să rămâi neclintit – și El o va face! Iată două versete pe care te poți baza mereu: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) „Preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58) Deci, perseverează!

„Împăratul mi-a zis: „Ce ceri?…” (Neemia 2:4)

     Reconstruirea zidurilor Ierusalimului a început… odată cu întrebările adresate de regele persan Artaxerxe dregătorului Neemia. Prima întrebare a fost „Ce te supără?” (vezi vers. 2); iar a doua: „Ce ceri?” (vers. 4) Neemia a răspuns: „Trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” (vers. 5) Neemia știa exact ce dorea, pentru că în duhul său se născuse o pasiune pentru aceasta. Se gândea și se ruga pentru asta de câteva luni, când regele l-a întrebat ce vrea. Un pastor a scris: „Puține lucruri sunt la fel de miraculoase ca momentul concepției omului. Un spermatozoid penetrează un ovul, iar toate datele genetice care determină cine vei deveni – de la trăsături faciale la trăsături de personalitate – sunt codificate în acea singură celulă. Și începe un proces de nouă luni de gestație. Corpul mamei începe să producă hormoni chiar înainte ca aceasta să știe că este însărcinată. Inima bebelușului începe să bată în a douăzeci și doua zi. La patru săptămâni, acea singură celulă a crescut de zece mii de ori. Cam prin a patruzeci și doua zi, neuronii încep să se înmulțească cu o viteză uimitoare de aproximativ zece mii pe secundă. Totul, de la nervul optic la cortexul auditiv și la sistemul respirator, se formează în uter!” Și viziunea dată de Dumnezeu este concepută în același mod. Începe cu ceva mic și continuă să crească în tine – până la momentul nașterii. Acesta este motivul pentru care Biblia spune: „Este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit!” (Habacuc 2:3). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: dorește-ți și tu ceea ce dorește Dumnezeu!

„…Să dăm la o parte orice piedică… şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

     În Grecia antică, atleții se antrenau cu greutăți legate de corp. Dar, în ziua cursei, le dădeau jos pentru a câștiga. Pe tine, ce te împiedică să alergi și să câștigi? 1) Te compari cu alții? Singura persoană cu care ar trebui să te compari – ești tu! Obiectivul tău de astăzi e să devii mai bun decât ai fost ieri! Fă lucrul acesta concentrându-te asupra a ceea ce poți face astăzi pentru a deveni mai bun și a te dezvolta. Dacă faci acest lucru suficient de des și dacă pui în balanță felul în care erai cu câteva săptămâni sau luni în urmă, cu felul în care ești astăzi, ar trebui să fii încurajat de progresul tău! 2) Ai convingeri care te limitează? Din cauza modului în care au fost crescuți sau a anumitor greșeli pe care le-au făcut în viață, mulți oameni nu cred că pot realiza lucruri mărețe. Dar cele mai mari limitări pe care le experimentează ei sunt, de obicei, cele pe care și le impun singuri. De exemplu, ce se întâmplă dacă dorești să înveți o limbă străină, dar nu crezi că o poți face? Odată ce ai descoperit acest sistem de convingeri eronat, înțelegi cum te limitează faptul că nu înveți limba respectivă. Apoi imaginează-ți cum va fi când vei învăța limba respectivă. Cum te face să te simți? Ce vei putea face? Apoi scrie o decizie motivatoare care să-ți susțină capacitatea de a învăța limba respectivă! Nu uita, nu ceea ce ești te împiedică, ci ceea ce crezi că nu ești! Așa că bazează-te pe această promisiune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește!” (Filipeni 4:13) Iar asta înseamnă: cu ajutorul lui Dumnezeu, poți să fii învingător!

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi…” (Efeseni 4:32)

     În cartea sa de succes: „The Seven Habits of Highly Effective People” (Cele șapte deprinderi ale persoanelor eficace), autorul Stephen Covey descrie o experiență pe care a avut-o într-un metrou din New York. Un bărbat și copiii săi au urcat în vagon, iar copiii erau atât de agitați și de gălăgioși, încât deranjau întregul vagon. Bărbatul s-a așezat lângă Covey, părând să nu țină cont de situație. În cele din urmă, Covey a spus: „Domnule, copiii dvs. deranjează o mulțime de oameni. N-ați vrea să încercați să-i controlați puțin mai mult?” Bărbatul a părut descumpănit… apoi a spus: „Da, aveți dreptate. Poate că ar trebui să fac ceva în legătură cu asta. Dar, știți, tocmai venim de la spitalul unde mama lor a murit acum o oră… Nu știu ce să fac, și cred că nici ei nu știu cum să facă față!” Bineînțeles, atitudinea lui Covey s-a schimbat instantaneu. Aducându-și aminte de asta mai târziu, a recunoscut că a învățat atunci această lecție valoroasă: caută să înțelegi, înainte de a cere să fii înțeles! Uneori, oamenii care ne irită și ne rănesc o fac pentru că ei înșiși sunt în suferință. Ei se confruntă cu probleme despre care noi nu știm. Iar atunci când se dezlănțuie, se rupe stavila frustrării personale… Și-atunci, trebuie să privim dincolo de cuvintele și faptele lor și să încercăm să le vedem inima. Iar acest lucru este greu de făcut, când ești absorbit de tine însuți. Biblia vorbește despre acest aspect în felul următor: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31-32) Dacă ai fost morocănos față de cei cu care trăiești și față de cei cu care lucrezi, Cuvântul lui Dumnezeu te învață astăzi: exersează mila!

„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

     Apostolul Pavel ne spune două lucruri despre țepușul său: în primul rând, că a fost un mesager al Satanei trimis să-l pălmuiască. Cuvântul „pălmuire” înseamnă „a da lovitură după lovitură”. Nu a fost o singură bătălie, ci o serie de atacuri succesive care nu au încetat. Satan îți cunoaște zonele cele mai slabe și te va ataca în mod repetat în acele zone. Cum îl poți învinge? Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12) În al doilea rând, Pavel spune că țepușul era în „carnea” lui. Tu ești un duh născut din nou, dar care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Acesta este motivul pentru care Biblia ne poruncește să răstignim firea, să înfometăm carnea și să refuzăm să cedăm impulsurilor naturale. Și cu puterea lui Dumnezeu, o putem face! Citim (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” Fie acesta cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Mi-a fost pus un ţepuş în carne…” (2 Corinteni 12:7)

     Apostolul Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10) Pavel avea o credință atât de mare, încât, atunci când se ruga, bolnavii erau vindecați și morții înviau. Cu toate acestea, el s-a rugat în mod repetat ca Dumnezeu să-i îndepărteze „țepușul din carne”, dar Dumnezeu a refuzat. De ce? Pentru a-l menține smerit și a-l face total dependent de Dumnezeu! Nu știm care era țepușul din carne al lui Pavel, dar știm de ce îl avea: „ca să… mă împiedice să mă îngâmf.” (vers. 7) Atunci când Dumnezeu te binecuvântează foarte mult, apare riscul mândriei. Iar în fața lui Dumnezeu, asta este o descalificare. Dacă ai avut vreodată un spin în deget, știi că el pulsează cu durere și te irită constant. Poți trăi cu el? Da. Ai prefera să nu îl ai? Sigur! Să observăm ce spune Pavel: „Mi-a fost pus un țepuș în carne…” El nu doar că-și vede țepușul ca pe un instrument al harului, ci și ca pe un dar – care face două lucruri: 1) Ne umilește și ne face mai dependenți de Dumnezeu. 2) Ne face mai toleranți și mai milostivi… deoarece toată lumea are un țepuș. Ai și tu un țepuș? Te-ai rugat pentru el, dar fără rezultat? Atunci… harul lui Dumnezeu îți este îndeajuns!

„Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:6)

     S-ar putea să te surprindă, dar scopul principal al căsătoriei nu este să fie aduși pe lume copii. Familiile care nu pot avea copii sunt la fel de căsătorite ca și familiile care pot. Domnul Isus a spus: „Ziditorul… i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască… de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5) Când Dumnezeu se uită la un părinte și la un copil, El vede doi. Când Dumnezeu se uită la un frate și o soră, El vede doi. Dar când Dumnezeu se uită la un soț și o soție, El vede unul! „A se lipi” înseamnă „încleiat”. Ai vreodată impresia că ești blocat cu persoana cu care te-ai căsătorit? Ei bine, ești! Căsătoria și faptul de a deveni un singur trup nu este ceea ce doi oameni fac unul pentru celălalt, ci ceea ce Dumnezeu face pentru ei. Căsătoria nu este o relație unită prin cultură, lege, intimitate trupească sau chiar dragoste. Căsătoria este unire lucrată de Dumnezeu. Iar vestea bună este că Dumnezeu care vă unește, poate și vrea să vă țină împreună (Totuși, dacă nu te simți în siguranță în relația voastră, este important să ceri ajutor!) Astăzi, cel mai des întâlnit motiv pentru emiterea unei hotărâri de divorț este „diferențe ireconciliabile”; dar Domnul Isus a mers la esența problemei – care este inima! El spune: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa!” (Matei 19:8). Dumnezeu vă poate înmuia inimile unul față de celălalt și vă poate deschide inimile unul față de celălalt. Dacă ai probleme în căsnicie, s-ar putea să spui: „Dar am încercat totul, și nimic nu funcționează!” Încearcă-L pe Dumnezeu! El poate schimba inima soțului tău/soției tale și vă poate oferi un nou viitor împreună. Iar dacă nu ai probleme în căsnicia ta, dă-I slavă lui Dumnezeu!