„Îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 13:43)

     În zilele dinaintea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul britanic a comandat mai multe postere. Ideea era ca sloganuri încurajatoare să fie distribuite pe întreg teritoriul țării. S-au folosit litere mari de tipar cu un font anume, și s-a ales un format simplu, în două culori. Singura grafică era coroana regelui George al VI-lea. Primul poster a fost lansat în septembrie 1939: CURAJUL VOSTRU, BUCURIA VOASTRĂ, HOTĂRÂREA VOASTRĂ NE VOR ADUCE VICTORIA. La scurt timp după aceea, a fost distribuit al doilea poster: LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL. APĂRAȚI-O CU TOATĂ PUTEREA VOASTRĂ. Aceste două postere au apărut pe peroanele gărilor, în baruri, magazine și restaurante. A fost creat și un al treilea poster, care nu a fost însă oferit populației niciodată. S-au tipărit peste 2,5 milioane de exemplare, dar cu toate acestea nu au fost văzute decât după aproape șaizeci de ani, când proprietarul unei librării din nord-estul Angliei a descoperit câteva în niște cutii, printre cărțile vechi cumpărate la o licitație. Pe poster scria: PĂSTRAȚI-VĂ CALMUL ȘI MERGEȚI MAI DEPARTE. Avea imprimată aceeași coroană și era în același stil ca și celelalte două postere. Nu au fost niciodată distribuite, dar au fost păstrate ca rezervă pentru o criză extremă, cum ar fi fost invazia germană. Proprietarul librăriei a pus în ramă un asemenea poster și l-a atârnat pe perete. A devenit atât de popular, încât librăria a început să producă imagini identice cu modelul original și să-l imprime pe cești de cafea, felicitări și postere. E același mesaj pe care apostolul Pavel și Barnaba l-au dus primilor creștini din Antiohia: „stăruiți în harul lui Dumnezeu.” Deci, ești în har – păstrează-ți calmul și mergi mai departe!

„M-am deprins să fiu mulţumit…” (Filipeni 4:11)

     Când ținta noastră este creșterea personală și realizările în viață, înseamnă că avem scopuri lăudabile. Când râvnim însă la ceea ce posedă cineva sau când ne dorim să fim ca altcineva, intrăm pe un teritoriu care ne este interzis de Scriptură. Mulțumirea nu înseamnă că trebuie să ne complacem sau să devenim mediocri și să nu ne atingem potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în noi. Absolut deloc! Noi trebuie să ne străduim să ne dezvoltăm, și în același timp să ne păstrăm total dependenți de Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 3:5). Autosuficiența înseamnă încredere în tine însuți fără a avea nevoie de încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Mulțumire, pe de altă parte, înseamnă să știi cu certitudine și convingere fermă că Dumnezeu poate să-ți împlinească toate nevoile (vezi Filipeni 4:19). Când înțelegem acest adevăr, nu mai râvnim funcția nimănui, avuția, bunurile și posesiunile nimănui. De ce? Pentru că avem siguranța că tot ce deținem în prezent și tot ce suntem acum este mai mult decât suficient în mâinile lui Dumnezeu. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a împlini voia Sa putem face – nu prin puterea noastră, ci prin tăria și puterea lui Hristos care locuiește în cel mai profund loc al ființei noastre. Invidia apare în mod natural și firesc, dar mulțumirea trebuie învățată. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). Lăsați acest cuvânt să vă însuflețească, măcar azi!

„Primiţi bine pe cel slab în credinţă” (Romani 14:1)

     În timpul secolului întâi, oameni din diferite culturi, limbi, religii și obiceiuri, erau atrași de orașe precum Roma. Prin urmare, misiunea Bisericii primare de a „face ucenici din toate neamurile” a dus la conflicte și confuzie. De exemplu, unii credincioși continuau să respecte ziua a șaptea de Sabat, în timp ce alții fie nu mâncau deloc carne, fie  nu mâncau anumite feluri de carne… Acesta este motivul pentru care Apostolul Pavel a scris: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.” Să remarcăm faptul că Pavel nu ne-a spus doar să-i tolerăm sau să-i suportăm, ci să-i „primim bine”, să le urăm bun venit, să-i acceptăm, să-i recunoaștem și să avem îngăduință față de cei care nu ne sunt copii fidele. Chiar dacă problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt diferite de cele ale Bisericii primare, e ușor să cazi în latura dezbinării și a spiritului de judecată. Dar nu uita: „fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci… să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire” (Romani 14:12-13). Când apar diferențe legitime privitoare la chestiuni fundamentale, și când nu există cale de negociere, comportă-te asemenea lui Hristos: fără să apelezi la certuri ori la critică, și fără să-i desconsideri pe oameni. Scopul lui Satan este să ne facă să despicăm firul în patru, timp în care Împărăția lui Dumnezeu are de suferit. În schimb, „iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Învață să-ți respecți aproapele nu pentru ceea ce este, ci pentru Persoana căreia Îi aparține! Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simțăminte unii faţă de alţii… pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu…” (Romani 15:5-6).

„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36)

     Uneori le spunem celor care s-au întors de curând la Dumnezeu să-și curățească purtarea, fără să le spunem însă și cum s-o facă! Domnul Isus a zis: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” O versiune a Bibliei în limba engleză (Amplified Bible) o spune astfel: „Atunci sunteți cu adevărat și neîndoielnic liberi.” Cheia victoriei în viață nu constă în exercitarea unei voințe mai puternice, ci în încrederea în puterea lui Dumnezeu clipă de clipă. Apostolul Pavel scrie: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (Galateni 5:16). Schimbarea de durată vine din interior spre exterior. Cea mai mare luptă a noastră va fi întotdeauna la nivelul gândurilor și impulsurilor. Dacă Satan reușește să ne distragă atenția de la Cuvântul lui Dumnezeu și să ne atragă pe tărâmul poftelor, el nu se lasă până nu ne duce la păcat și la eșec! Trebuie să înțelegem un lucru: Cuvântul lui Dumnezeu este limbajul Duhului Sfânt. Asta înseamnă că atunci când îl citim și medităm la principiile lui, îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne vorbească, și astfel ne putem ține firea pământească în frâu. Dar când ne alimentăm cu gânduri păcătoase, intrăm în sfera de acțiune a vrăjmașului și îl lăsăm să ne controleze. Așadar, întoarce-te la Cuvântul lui Dumnezeu astăzi. El este „sabia Duhului” – singura armă suficient de ascuțită pentru a te elibera de legăturile păcatului. Apostolul Petru spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4). Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă tot ceea ce avem nevoie!

„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6)

     Când Mark Matousek le-a spus oamenilor că o boală mortală i-a salvat viața, ei n-au înțeles. Omul nu era bucuros că se îmbolnăvise, ci că în absența bolii nu ar fi descoperit și nu ar fi explorat tăria de a-și confrunta și de a-și învinge câteva dintre cele mai profunde frici ale sale. El scrie: „Necazul poate fi „sângele din mușchi” și acel lucru care ne face să înaintăm. Criza ne duce la limită și ne obligă să continuăm să avansăm. Când oamenii o văd ca pe o binecuvântare, ei descriu de fapt un paradox. Criza ne poate readuce la viață, la acea viață pe care nu am trăit-o niciodată!” Adevărul este că Dumnezeu Și-a asumat creșterea ta spirituală. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Și pe parcurs, vei fi pus la încercare, uneori până la limită. Un autor a scris (citez până la final): „Încercările spirituale ne testează credința și dedicarea. Îți aduci aminte de Avraam și de Isaac? Nimic nu ne face mai mândri decât să ne vedem copiii că au succes. (Și Dumnezeu avea planuri mari pentru Isaac!) Oare ce s-a putut întâmpla? Multe! Ne-am pus în locul lui Avraam și ne-am agățat de promisiunile lui Dumnezeu și cu toate acestea, boala persistă, problemele financiare ne invadează, prietenii ne trădează și moartea bate la ușă. Avraam a răspuns prin încredere și devotament. Nu i-a fost ușor; noi cunoaștem deznodământul, dar el nu l-a cunoscut. Cu toate acestea, el a fost gata să asculte de Domnul când i-a cerut viața fiului său. Dumnezeu nu a dorit nicio clipă moartea lui Isaac! El dorește ca inimile noastre să Îi aparțină Lui în întregime și să-I fim dedicați pe deplin. Când încercările par să nu aibă niciun sens, El ne promite că le va pune stăvilar, că ne va însoți și că va aduce binele în viața noastră.”

 „Marta era împărţită cu multă slujire” (Luca 10:40)

     Unul dintre cuvintele nou-intrate în vocabularul curent și mult folosite în special de către generația tânără este multi-tasking (îndeplinirea simultană a mai multor sarcini – n.tr.). Folosit corect, te poate face să fii mai productiv. Folosit greșit (de pildă când încerci să trimiți un SMS cuiva în timp ce conduci), te poate ucide. Nu te poți bucura de ziua de azi, sau de darurile pe care le conține, dacă nu ai o atitudine echilibrată față de muncă. Într-o zi, Domnul Isus s-a dus în vizită la două surori, Maria și Marta. Ce contrast! Marta „era împărţită cu multă slujire”, în timp ce Maria stătea la picioarele Domnului Isus și sorbea fiecare cuvânt pe care Îl rostea. Era hotărâtă să nu rateze nicio clipă prețioasă. Domnul Isus a spus că Maria a făcut o alegere mai bună decât sora sa. Bineînțeles că asta nu înseamnă că i-a sugerat Martei să nu mai muncească, ci doar să nu mai fie frustrată și să nu mai aibă o atitudine negativă în timp ce muncea. Domnul Isus dorește să-ți dai toate silințele, dar El dorește și să fii suficient de înțelept ca să înțelegi că (și când) trebuie să te oprești din toate activitățile, ca să nu ratezi minunea prezenței Sale. Biblia spune: „Păzeşte-ţi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu” (Eclesiastul 5:1). Cu alte cuvinte, pregătește-te să acorzi toată atenția lucrurilor în care ești implicat în acest moment. Apoi, termină-le înainte de a începe altceva. Acest fel de concentrare necesită disciplină, dar merită, întrucât atunci când ești capabil să te concentrezi, te poți bucura de momentul prezent. Poate părea ușor să scapi de obiceiul nerecomandat al multi-taskingului, dar să știți că e destul de dificil. Așadar, fii hotărât să-ți formezi obiceiuri noi și echilibrate în această privință. Iar când vei face astfel, vei observa cum calitatea vieții tale se va îmbunătăți.

„Cât avem prilej, să facem bine la toţi…” (Galateni 6:10)

     Ai urmărit vreodată o locomotivă care se cuplează din mers cu mai multe vagoane separate și împreună merg mai departe? Adevărul este că dacă dorești să-i ajuți pe oameni, trebuie să mergi cu ei pe același drum, să intri într-o relație cu ei și să-i ajuți să înainteze. Însă înainte de a putea face asta, nu uita să respecți două reguli: 1) Nu subestima pe nimeni. Tip O’Neil, fost purtător de cuvânt al Camerei Reprezentanților din Statele Unite, a declarat că în timpul alegerilor, o vecină de-a sa, mai în vârstă, i-a spus: „Astăzi te-am votat din nou, chiar dacă nu mi-ai cerut s-o fac!” Surprins, O’Neil a răspuns: „Dar vă cunosc de-o viață, doamnă O’Brien. V-am dus gunoiul, v-am tuns iarba… nu credeam că trebuie să v-o mai cer!” Pe un ton părintesc, ea a replicat: „E-adevărat, dar… întotdeauna e frumos să fii rugat!” 2) Crede că toți oamenii au potențial. Maica Tereza a spus: „Nu trebuie să fim extraordinari în niciun fel. Eu pot face ceea ce tu nu poți, tu poți face ceea ce eu nu pot, și împreună putem face lucruri extraordinare!” Probabil nu vei fi în stare să ajuți pe toată lumea, dar poți ajuta pe cineva. Ceea ce îl face renumit pe apostolul Andrei în Scriptură este faptul că i-a făcut cunoștință lui Petru, fratele său, cu Domnul Isus. Iar Petru a ajuns să fie cel care a adus mulțimile la Isus. În Noul Ierusalim, vei vedea numele fiecărui apostol scris deasupra celor douăsprezece temelii ale cetății (vezi Apocalipsa 21:14). Și numele lui Andrei va fi acolo. De ce? Pentru că el a crezut că fiecare om are potențialul de-a face lucruri extraordinare, dacă L-a întâlnit și-L cunoaște pe Domnul Isus!

„Dar la Tine este iertare” (Psalmul 130:4)

     Psalmistul a scris: „Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” (Ps. 130:1-4). Însă iertarea lui Dumnezeu este lipsită de valoare dacă nu o primești prin credință… și dacă mai apoi nu te ierți pe tine însuți! Vei spune: „Dar cum rămâne cu trecutul meu?” În clipa în care primești iertarea lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi că nu mai ai trecut – ai în schimb un viitor! În plus, mai ai de făcut alte câteva lucruri: 1) Să înțelegi că toți oamenii greșesc. Samson a păcătuit prin faptul că s-a apropiat de femeia nepotrivită (vezi Judecătorii 16). Iona a păcătuit prin faptul că a fugit de misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu (vezi Iona 1:3). Petru a păcătuit când s-a lepădat de Domnul Isus (vezi Matei 26:34). Totuși, Dumnezeu i-a iertat și i-a folosit pe fiecare dintre ei spre slava Sa. 2) Să-ți prelucrezi emoțiile: regretul: „Ce bine ar fi fost dacă nu aș fi făcut asta”; frustrarea: „Am făcut tot ce am putut. De ce nu a fost suficient de bine?”; victimizarea: „Nimeni nu mă iubește, așa că voi sta și îmi voi linge rănile.”; paralizia: „Am făcut-o de atâtea ori. Greșeala mea este prea mare. Nu voi putea trece peste ea niciodată.” Emoțiile tale te mint – nu le crede! 3) Să te ridici atunci când cazi. „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică.” (Proverbele 24:16). Să remarcăm faptul că și cel neprihănit și cel păcătos cad. Așa că, fii și tu ca acea femeie care a spus: „Eu nu sunt niciodată jos. Fie sunt sus, fie mă ridic!” Ce spui de asta?! Ești gata să te ridici și să încerci din nou? Dacă ești gata, Dumnezeu îți va sta alături!

„Nu vă abateți de la El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbăvire” (1 Samuel 12:21)

     Pentru a împlini misiunea la care te-a chemat Dumnezeu în viață, trebuie să-ți recunoști darul și să-ți cunoști scopul. Când totul e limpede în mintea ta și ți-ai luat un angajament în aceste două privințe, trebuie să demonstrezi două calități: disciplina și determinarea. Fritz Kreisler, unul dintre cei mai mari violoniști ai tuturor timpurilor, le-a avut pe amândouă. Carnegie Hall din New York devenea neîncăpătoare pentru mulțimea care venea să-l asculte. Însă drumul său spre succes a fost unul plin cu hopuri. Când era copil, nu-și dorea altceva decât să cânte la vioară, așa că părinții i-au plătit lecții de muzică. Însă progresul pe care l-a făcut nu a fost cel așteptat, și după câțiva ani a renunțat la aceste lecții. În următorii câțiva ani, la facultate și apoi la maturitate, a studiat medicina, dar nu a reușit să-și finalizeze studiile medicale. S-a înrolat în armată și nu a reușit să obțină promovarea. A demarat și a renunțat la multe alte proiecte. Dându-și seama că singurul succes de care s-a bucurat în viață a avut legătură cu vioara, s-a întors la profesoara sa și i-a spus: „Vreau să cânt!” Profesoara i-a spus: „Bine, te primesc înapoi la studiu, dar numai dacă dobândești calitatea necesară pentru a deveni un mare violonist. Trebuie să dai dovadă de hotărâre fermă, de dedicare totală!” Așadar, iată încă o dată care sunt pașii spre succes: 1) Recunoaște-ți darul. 2) Cunoaște-ți scopul. 3) Dedică-te acestui lucru indiferent cât timp durează. 4) Crede că Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile.

„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire” (Ieremia 29:11)

     Astăzi vom învăța trei pași utili pe care îi poți face ca să ajuți oamenii: 1) Încurajează acțiunea. Uneori, în criză, acționăm exagerat, făcând persoana aflată în nevoie să fie dependentă și subminându-i exact încrederea în propriile sale puteri, acea încredere care o poate întări. Un psihiatru a spus: „Noi trebuie să facem pentru ei ceea ce ei nu pot face singuri, dar nu trebuie să facem pentru ei ceea ce nu vor să facă pentru ei înșiși.” Faptul că devin proactivi într-o criză îi înarmează pe oameni împotriva disperării și a neputinței. Încurajarea unor pași de acțiune realizabili întărește „musculatura” emoțională și spirituală. Când îi ajuți să-și evalueze faptele și le validezi eforturile, încrederea lor este restabilită. Când criza implică pierderi ireversibile (de exemplu decesul sau divorțul), efortul de a supraviețui fiecărei zile în parte și de a se adapta treptat la schimbări înseamnă suficient de multă acțiune. 2) Insuflă speranță. Deseori, avem impresia că nu există nicio luminiță la capătul tunelului și că suferința va dura la nesfârșit. În acele momente, avem nevoie de speranță. Speranța aduce ușurare, pe baza convingerii că lucrurile se vor îmbunătăți, și ne dă resurse pentru a face față crizei. Biblia este o carte a speranței. Ea ne dă putere când credem că „mai rău de-atât nu se poate” sau că „niciodată nu va fi mai bine”! 3) Du la bun sfârșit ce ai început. Crizele nu se rezolvă cât ai clipi din ochi. Viața poate căpăta în scurt timp aspectul normalității, dar pot exista episoade de recădere în tristețe, neajutorare sau singurătate. Vorbele tale pot aduce alinare și speranță, dar interesul tău perseverent este cel care îi ajută pe oameni să-și păstreze credința și să meargă înainte!