_{„Nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13:14)}

     _{Dacă dorești cu adevărat să duci o viață de creștin victorioasă, trebuie să faci cel puțin următoarele trei lucruri: 1) Rupe-o total cu vechiul tău stil de viață. Orice legătură pe care o mai păstrezi este o invitație pentru Satan de a reintra în viața ta. Noii credincioși din Efes au făcut un lucru radical: și-au scos afară toate cărțile despre vrăjitorie și pornografie și le-au dat foc în public. Ei nu au fost nehotărâți sau nesiguri, ci dimpotrivă: au fost dedicați și deciși! Chiar au trăit  după cuvintele: „Nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele”. 2) Stabilește-ți rugăciunea ca prioritate. Rugăciunea pune în jurul tău un scut al ocrotirii divine; nu-ți începe ziua fără să-l activezi! Domnul Isus a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Matei 26:41) Până nu-ți recunoști vulnerabilitatea față de păcat, nu te vei ruga să scapi de el, și vei ajunge să ai parte de înfrângere. Arma cea mai eficientă pe care o are dușmanul împotriva ta – ești tu. Omul tău cel vechi trebuie răstignit în fiecare zi, și poți face lucrul acesta prin rugăciune! 3) Umple-ți mintea cu adevărul Scripturii. Mântuitorul a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4) De trei ori a încercat Satan în pustie să-L facă pe Domnul Isus să cedeze în fața ispitei și de fiecare dată El a răspuns (v. 4, 7, 10): „Este scris…” Iar după a treia încercare, Satan a renunțat și L-a lăsat în pace, e drept: până la o vreme... De ce? Pentru că el nu poate avea câștig de cauză asupra ta când cunoști Cuvântul lui Dumnezeu, când te încrezi în el și-l invoci. Așadar, îmbracă-te în fiecare zi cu armura: „Este scris”; studiază Cuvântul, memorează-l, activează-l – și fii pregătit înainte să vină atacul!}

_{„Este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!” (Maleahi 2:14)}

     _{Întrucât cultura în care trăim devine din ce în ce mai permisivă, ideea credincioșiei în căsnicie este nu doar pusă la încercare, ci de-a dreptul zdruncinată! Industria divertismentului promovează ideea că infidelitatea este un joc extraordinar de jucat în doi… Nu ni se spune, însă și partea neplăcută. După ce și-a „făcut numărul”, aduce suferință și deziluzii. Și asta nu numai pentru cei doi implicați, dar și pentru cei din jur – care (sau pe care) îi iubesc, care depind de ei și care caută la ei un exemplu. A sosit timpul să avem o discuție serioasă despre legământul căsătoriei. După entuziasmul curtării și domolirea pasiunii, te întorci la gătit, la curățenie și la câștigarea pâinii. Da, iarba pare mai verde în ograda vecinului, dar și acolo trebuie cosită. Când te întâlnești cu cineva, vezi cele mai bune laturi ale acelei persoane, dar când te căsătorești cu acea persoană, ajungi să trăiești cu tot cu defectele și cu viciile ei, și cu ceea ce te irită… (și nu sunt puțini cei care poate abia au ieșit din experiențe absolut similare!) Și încă ceva: începe să ți se pară cam restrictivă viața de căsătorie, parcă prea te îngrădește! Și atunci, ce face cel care începe să se simtă ca prins în cursă? Sare dintr-o viață în alta, într-o căutare zadarnică a ceva de nedescris – ceva ce… să nu se aștepte să găsească vreodată! Care este soluția? În loc să cauți persoana potrivită, caută să crești și să te maturizezi, ca să devii persoana potrivită. Deseori, calitățile pe care le cauți la o persoană nouă zac nedescoperite și neapreciate în chiar cel de lângă tine, partenerul cu care ești căsătorit. Aceste calități sunt asemenea semințelor: dacă le uzi, vor crește și se vor transforma în ceva ce-ți va face plăcere. Așa că fă ceva special azi, pentru soțul sau soția ta!}

_{„Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică…” (Ioan 3:36)}

     _{Indiferent câte alegeri greșite ai făcut în trecut, poți fi răscumpărat printr-o singură alegere bună – alegerea de a te preda lui Hristos și de a-L urma. Un autor scria: „Te-ai întrebat vreodată de ce au existat două cruci de-o parte și de alta a Mântuitorului? Sau de ce Isus a stat în mijloc? Cele două cruci simbolizează unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu – darul alegerii. Cei doi tâlhari au multe în comun: au fost condamnați după același sistem, au fost condamnați la aceeași moarte și au fost la fel de aproape de Hristos. De fapt, ei au început cu același sarcasm; amândoi i-au spus lucruri pline de cruzime lui Hristos. Însă unul dintre ei s-a schimbat. El a spus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:42-43). Ne bucurăm că acest tâlhar s-a putut schimba, dar nu-l putem uita pe cel ce nu s-a schimbat. Sunt clipe în care Dumnezeu trimite tunete ca să ne sperie. Alteori Dumnezeu ne trimite binecuvântări pentru a ne atrage. Dar sunt și clipe în care Dumnezeu nu trimite decât tăcere, căci El ne onorează cu libertatea de a alege unde vrem să ne petrecem veșnicia. Nu ni s-a dat niciodată un privilegiu mai mare decât acela al alegerii. Gândește-te la tâlharul care s-a pocăit. Cu toate că nu știm prea multe despre el, cunoaștem un lucru: la sfârșit, toate alegerile sale greșite au fost răscumpărate printr-o singură alegere bună. L-a ales pe Hristos!” Și tu poți face această alegere astăzi. Și nu uita: până la urmă, „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică”!}

_{„Îndată, s-au deschis toate uşile…” (Faptele Apostolilor 16:26)}

     _{Biblia ne spune această istorie: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia…” (v. 25-26). Lauda deschide uși – am putea spune. Lauda rupe lanțuri. De fiecare dată când Îl lauzi pe Dumnezeu în ciuda împrejurărilor, puterile cerului îți vin în ajutor. Poate spui: „Dar câteodată nu sunt în dispoziția necesară pentru a-L lăuda pe Dumnezeu…” Psalmistul a scris: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1). Uneori lauda este un răspuns emoțional la bunătatea lui Dumnezeu; alteori, e un act al voinței. Oricine Îl poate lăuda pe Dumnezeu în vremurile bune. Când, însă, trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și împrejurărilor, atunci contează lauda. Lupta de la Ierihon ne învață că trebuie cu atât mai mult să strigăm laude la adresa lui Dumnezeu în anumite situații: 1) Când în fața noastră se află un zid înalt. 2) Când avem impresia că ne învârtim în cerc. 3) Când împrejurările par că își bat joc de noi. 4) Când rațiunea noastră este de tipul: „planul acesta nu are nici un sens”. 5) Când e ultimul lucru pe care am vrea să-l facem. Iar când Îl lauzi pe Dumnezeu, descoperi adevărul cuvintelor lui Neemia: „bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10). Când ești depășit de împrejurări și de emoții, e ca și cum ai trăi pe un montagne russe. Dar dacă privești spre Domnul care ține în control toate împrejurările, și dacă Îl lauzi – vei primi putere în slăbiciuni!}

_{„Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)}

     _{În cartea sa „Arta prieteniei”, Ted Engstrom evidențiază zece moduri de a-i iubi pe ceilalți: 1) Dragostea este necondiționată. Dacă nu e așa, ea este manipulatoare. 2) Înclinația noastră firească este spre egoism (care nu are legătură cu o stimă de sine sănătoasă); de aceea este nevoie de un efort conștient pentru a iubi. 3) Fiecare dintre noi este o făptură unică. De aceea este nevoie de timp – adesea, de mult timp – pentru a ne înțelege unul pe altul. 4) Asculți tu cu adevărat și încerci să înțelegi ce spun ceilalți?  Sau asculți pentru a da un răspuns? Cu alte cuvinte, lași pe celălalt să vorbească, în timp ce tu îți formulezi un răspuns în minte? Cel care iubește, ascultă ca să înțeleagă! 5) Fii prezent și preocupat, fie că știi exact ce să faci, fie că nu știi. Iubirea aproapelui implică împlinirea, într-un mod vizibil, a promisiunii lui Hristos: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). 6) Numai pentru că Dumnezeu te-a așezat într-o poziție de conducere nu înseamnă că te-a făcut „mai bun” decât pe alții. Pavel avertizează liderul „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3). 7) Fii generos cu lauda și încurajarea. Vorbele încurajatoare zidesc stima de sine a celorlalți, în timp ce comentariile critice ucid entuziasmul și dragostea. 8) Pune-i pe prieteni pe primul loc: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Acesta este un alt aspect în care vedem o diferență clară între liderul care iubește și „un deținător al puterii care caută să fie primul”. 9) Învață să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta. Apoi iubește-ți aproapele ca pe tine însuți! 10) Scoate în evidență calitățile și virtuțile celorlalți, nu păcatele și slăbiciunile lor. De ce? Pentru că și tu la rândul tău vei avea nevoie de har și de dragoste – și asta, înainte ca ziua să ia sfârșit!}

_{Să iubeşti… pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)}

     _{Dumnezeu te iubește atât de mult, încât Și-a dat unicul Fiu ca să te salveze. De la ce anume te-a salvat? 1) De la pierzare, lipsă de direcție, de bucurie și de împlinire. 2) De la a-ți petrece viața de dincolo fără Dumnezeu și fără bucuria veșniciei pe care El dorește s-o împartă cu Tine. Atât de mult te prețuiește Dumnezeu! Așadar, când continui să te înjosești singur, respingi părerea Lui despre tine. Și a nu fi de acord cu Dumnezeu înseamnă a te face egal cu Dumnezeu, sau mai rău, a-ți considera părerea mai presus decât a Lui! Poate nu te-ai mai gândit în felul acesta până acum. Actrița și cântăreața Ethel Waters a fost misionară în timpul unora dintre campaniile de evanghelizare ale pastorului Billy Graham. Se născuse într-o familie săracă de negri și într-o societate segregată, dar când L-a găsit pe Hristos a dobândit adevărata stimă de sine. Cu un zâmbet care topea inimile, ea le spunea celor ce o ascultau: „Dumnezeu m-a creat – și Dumnezeul meu nu creează rebuturi!” Când refuzi să te iubești pe tine însuți, e imposibil să-i iubești pe ceilalți sau să accepți că ei te iubesc. Devii expert în ignorarea complimentelor și în observarea criticilor, pentru că ele confirmă părerea negativă pe care o ai despre tine însuți. Prin urmare, te îndepărtezi de oameni și ajungi să te simți singur fără să știi de ce. Poate părinții te-au dezamăgit, sau poate soțul sau soția te-a trădat… Poate chiar te simți un „rebut” sau un mecanism stricat, și cauți să scapi de dependențe, de relații greșite sau de un stil de viață prin care încerci să îndeplinești anumite ritualuri… dar nu merge! Numai când accepți că Dumnezeu te iubește necondiționat, și când te hotărăști să te iubești pe tine însuți, vei avea dragostea pe care s-o dăruiești altora!}

_{„Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)}

     _{Noi credem că dacă avem suficientă voință, ne putem împotrivi oricărei ispite care ne apare în cale. Uneori așa este. Cu toate acestea, există o problemă. Voința îți este cel mai bun prieten atunci când lucrurile merg bine, dar și primul prieten care te părăsește când dai de necaz. Când nu vrei să faci ceva, gândirea ta firească îți va oferi numeroase motive pentru care nu trebuie să faci acel lucru. Se vor alătura chiar și emoțiile, care îți vor spune: „Sunt de acord, căci oricum nu-mi place s-o fac…” Mintea ta, voința și emoțiile doresc să-ți conducă viața, însă Biblia spune că trebuie să fii condus de Duhul Sfânt. „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16). Voința și disciplina sunt necesare pentru o viață biruitoare, însă numai voința nu va fi suficientă. Hotărârea te poate face să începi și te poate ține în acțiune o vreme, dar ea nu va fi suficientă pentru a te face să treci linia de sosire. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). Ce se întâmplă atunci când în loc să te întorci spre voință, te întorci spre Dumnezeu? El pune putere în voința ta, dându-i energie pentru a te duce la linia de sosire. În acest fel, nu voința ta primește lauda pentru izbândă, ci Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a spus: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” Aceasta este una dintre lecțiile cele mai importante și mai dificile dintre cele care trebuie învățate, dacă vrei să te bucuri de viața pe care Domnul Isus ți-a oferit-o prin moartea Sa!}

_{„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” (Proverbe 29:11)}

     _{Sinceritatea și o bună comunicare sunt pietrele de temelie ale unei relații sănătoase. Lucrul acesta este adevărat mai ales în căsnicie. Orice idee bună poate fi utilizată greșit. De exemplu, e cinstit să-i spui soției că nu gătește bine. E cinstit să-ți exprimi dezaprobarea față de slăbiciunile celuilalt. Dar cinstea care nu are în vedere cel mai bun interes al celeilalte persoane (pe care o iubești) este o cruzime și o formă de egoism. Lucrul acesta este valabil mai ales când cealaltă persoană nu poate face nimic în acea privință. Unele cupluri, în hotărârea lor de a împărtăși orice gând și orice opinie, distrug scânteia dragostei care i-a atras laolaltă. Nu mai există nici o scânteiere magică între ei. Au îndepărtat aura romantică ce a reprezentat atracția dintre ei. Nu uita: partenerul tău este persoana cu care ai ales să te căsătorești. Așa că, dacă nu ți-ai făcut tema de casă de la început, nu te plânge atunci când nu-ți place rezultatul testului. Petru ne-a lăsat scris: „să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Iar apostolului Pavel îi datorăm nemuritoarele cuvinte: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-7). Practică aceste virtuți, și vei contribui la îmbunătățirea sigură a căsniciei tale!}

_{„Am mai văzut… pe uriaşi… faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” (Numeri 13:33)}

     _{Oriunde te duci, îți iei cu tine și mentalitatea. După patru sute de ani, de robie în Egipt, iudeii au fost nevoiți să se adapteze la o viață liberă și să învețe să se descurce în situații necunoscute. Ei funcționau cel mai bine când alții le spuneau ce să facă. Prin urmare, când s-au apropiat de Țara Promisă, iar conducătorul lor a trimis doisprezece oameni s-o iscodească, zece s-au întors spunând: „Am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste”. Însă două dintre iscoade, Iosua și Caleb, pentru că știau că Dumnezeu este cu ei, au pus altfel accentul: „Să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” (v. 30). Iosua și Caleb și-au dezvoltat abilitatea de a vedea situația din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Acest lucru face diferența dintre izbândă și eșec – și acest secret va schimba și lumea ta. Vei învăța „să îți înnoiești puterea și să zbori ca vulturii” (Isaia 40:31) și vei vedea toate lucrurile dintr-o perspectivă mai înaltă: prin ochii lui Dumnezeu! Vei înceta să te mai văicărești și să dai vina pe circumstanțe și te vei concentra pe Dumnezeu. Acesta este biletul tău spre Țara Promisă! Începe să vorbești despre ceea ce dorești, nu despre ceea ce îți produce teamă (vezi Psalmul 107:2). Asta nu e psihologie de tipul „mintea mai presus decât problema”, ci este încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, care ne învață să abordăm viața bazați pe principii gen: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).}

_{„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:3-4)}

     _{Ioan consemnează: „Isus… S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:3-6). Domnul Isus nu a așteptat ca ucenicii Lui să facă prima mutare, ci a făcut-o El. Isus i-a învățat că pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să fie dispuși să lase deoparte imaginea pe care o au, confortul și programul. El a pus în scenă acest aspect astfel încât ucenicii să nu-l uite niciodată. Prin faptul că S-a dezbrăcat de haine, El le-a arătat că Dumnezeu nu este preocupat de ritualuri sau stiluri. Adevărata lucrare nu este focalizată pe imagine; se desfășoară fără prea multă popularitate. Dumnezeu întrupat S-a îmbrăcat în smerenie. Nemaipomenit! Dar Petru nu a înțeles. I-a fost rușine să-L vadă pe Domnul său într-o lumină atât de degradantă. Așa că Isus le-a spus: „Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul”… Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-17). Dacă dorești să fii binecuvântat, nu te alătura „elitelor spirituale” care sunt impresionate de propriile lor discursuri și care își afișează propriile realizări. Lasă deoparte toate lucrurile cu care te-ai putea mândri, și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta s-o facă alții. Cineva de la masa ta trebuie să ia inițiativa. Fii tu acela astăzi!}