_{„Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.” (Proverbe 17:24)}

     _{Oamenii de succes au un lucru în comun: au dezvoltat obiceiul de a face ceea ce oamenii fără succes nu sunt dispuși să facă. De exemplu, cu toții ne dorim mai mulți bani, dar nu toți suntem dispuși să muncim mai mult. Cu toții ne dorim să fim supli și să arătăm bine, dar nu suntem dispuși să mâncăm sănătos și să facem sport zilnic. Principiile de bază ale succesului sunt angajamentul și perseverența. Fără angajament nu începi niciodată și fără perseverență nu termini niciodată. Începutul e partea cea mai dificilă, deoarece născocim o sumedenie de motive să nu facem respectivul lucru. Deci: 1) Începe treptat. Fă primul pas. Nu poți face al doilea pas decât după ce l-ai făcut pe primul. Când faci primul pas spre stabilirea priorităților în viața ta, te vei putea concentra în direcția corectă. Nu te aștepta să înțelegi din prima tot ce e necesar. „Prin credinţă Avraam… a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8) Dumnezeu te călăuzește când te pui în mișcare, și vei ajunge să știi „pe măsură ce înaintezi”. 2) Începe cu tine însuți. Dacă dorești ca ceilalți să se raporteze la tine în mod diferit, oferă-le exemplul unor atitudini și fapte diferite la care să reflecteze sau reacționeze. 3) Începe din timp. Cineva a spus: „Noe nu a așteptat corabia să apară – a construit-o!” Munca devine grea prin acumularea lucrurilor ușoare pe care nu le-ai făcut când ar fi trebuit. În realitate, munca nu pare nici pe departe atât de grea, odată ce încetezi s-o mai amâni! 4) Începe acum. Ce mai aștepți? Să termini școala, să te căsătorești, să ai copii, să plece copiii de acasă, să te pensionezi, să mori? Dacă aștepți prea mult, vei avea un singur regret – că nu ai început acum ceea ce ți-ai dorit să faci!}

_{„Isus… i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1)}

     _{Oamenii petrec zilnic ore în șir pe rețele de socializare, cum ar fi Facebook – în multe cazuri pentru că sunt singuri. Nu este nimic greșit să interacționezi cu alții în felul acesta. De fapt, mediile sociale oferă unul dintre cele mai extraordinare instrumente pe care le-a avut vreodată Biserica pentru a ajunge la oameni cu Evanghelia. Dar într-o epocă în care e ușor să neglijezi relațiile adevărate, să ne aducem aminte de ce suntem legați între noi. Un autor scria: „Viața este mult mai bogată când avem prieteni cu care să ne împărtășim bucuriile și necazurile. Din nefericire, singurătatea rămâne o problemă majoră și o sursă a suferinței pentru mulți. Însă niciunul dintre noi nu trebuie să se resemneze și să accepte singurătatea; este o boală curabilă, dacă nu cumva chiar evitabilă!” Adevăratele relații nu se zidesc prin publicarea actualizărilor sau prin transmiterea și retransmiterea unor citate care ne dau de gândit. E nevoie de mult mai mult decât atât. Cea mai sănătoasă relaționare implică împlinirea nevoilor oamenilor într-un mod care nu ar fi existat fără întâlniri față în față între două persoane. Asta a făcut Domnul Isus. Cea mai mare parte a lucrării Sale publice s-a desfășurat investind în cei doisprezece apostoli, care au plecat apoi în Numele Lui, investind ei înșiși în viețile altora. Biblia spune despre Mântuitorul: „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Iar David a divulgat numărul celor cărora le păsa de el, când a scris (Psalmul 142:4): „Nimeni nu mă mai cunoaşte… nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” Dacă dorești să împlinești nevoile oamenilor, trebuie „să te implici personal și să devii apropiat”. Asta a făcut Domnul Isus, și El este pilda noastră!}

_{„Podoaba voastră… să fie omul ascuns al inimii” (1 Petru 3:3,4)}

     _{Prințesa Diana a fost considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume. Cu toate acestea, îi displăcea ceea ce vedea în oglindă. Faptul acesta a dat naștere unei afecțiuni legate de alimentație, denumită bulimie, care este cauzată de dezgustul față de propria persoană. „Cultul frumuseții” ne-a infestat pe mulți dintre noi cu un sentiment similar de nepotrivire și de inferioritate. Problema reală este că nu ne uităm în oglinda care trebuie. E un lucru bun să-ți păstrezi forma fizică și să te îmbraci așa cum îți stă bine. Dar e un lucru rău să-ți fundamentezi stima de sine pe înfățișarea fizică. De ce? Pentru că duci o luptă deja pierdută împotriva Creatorului tău și a timpului. Iată trei versete la care trebuie să te gândești: 1) „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22). Acest verset se poate reduce la o singură expresie: „ești frumos când te comporți frumos”. 2) „Frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Proverbe 31:30). Și acest verset se poate reduce la singură frază: „Frumusețea atrage atenția, însă numai caracterul va atrage respectul”. 3) „Podoaba voastră… să fie omul ascuns al inimii…” (1 Petru 3:4). Acest verset se poate rescrie astfel: „Dumnezeu are o unitate de măsură diferită; la El frumusețea este ceva lăuntric.” Și un ultim gând: lumea se va purta cu tine așa cum te porți tu cu tine însuți. Așadar, dacă apreciezi „frumusețea” pe care a pus-o Dumnezeu în tine, ceilalți vor începe și ei s-o aprecieze.}

_{„În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…”  (2 Corinteni 9:11)}

     _{Când dăruiești pentru a împlini rugăciunea Domnului „vie Împărăția Ta, facă-Se voia Ta… pe pământ” (Matei 6:10), El se va asigura că vei avea tot ce ai nevoie la momentul potrivit. Aceasta este garanția Lui, și temerile tale cu privire la rugăciune ar trebui spulberate. De fapt, există un singur lucru care ar trebui să te preocupe în materie de dărnicie: să nu fii atât de lipsit de dărnicie încât Dumnezeu să nu se mai implice în finanțele tale. Nu poți face nimic pentru a câștiga sau pentru a merita dragostea lui Dumnezeu, dar trebuie să-ți pui în aplicare credința și să urmezi instrucțiunile Lui, dacă dorești să umbli în binecuvântarea Sa. Așadar, iată ce întrebare ar trebui să-ți pui: „Cine se pricepe cel mai bine să-mi împlinească nevoile, Dumnezeu sau eu”? Dacă ești generos cu Dumnezeu, El se va asigura să ai mai mult decât suficient pentru a putea continua să fii generos. Dar, mai întâi, El dorește să te vadă investind mai mult în Împărăția Lui – nu pentru a obține ceea ce-ți dorești de la El, ci pentru că prețuiești planul Său veșnic mai mult decât propriile tale interese. Ești pregătit să umbli prin credință și să profiți de legea secerișului, invitându-L pe Dumnezeu să se implice în finanțele tale? Deseori banii reprezintă ultima ușă pe care i-o deschidem lui Dumnezeu, întrucât credem că ei reprezintă siguranța noastră. Dacă îți dorești cu adevărat să ai siguranță financiară, implică-L pe Dumnezeu în finanțele tale cât mai repede. Cu cât începi să semeni mai repede, cu atât mai curând vei începe să strângi recolta. Când se întâmplă toate acestea, nu vei mai face niciodată lucrurile așa cum le făceai înainte!}

_{„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept.” (Proverbe 9:9)}

     _{Dacă Dumnezeu te-a chemat să slujești într-o biserică, într-o firmă sau acasă, iată două principii importante pe care trebuie să le urmezi întotdeauna: 1) Stai în preajma celor ce te impulsionează. Solomon a spus: „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept”. Îți poți da seama de direcția în care se îndreaptă viața ta când te uiți la persoanele cu care ai ales să-ți petreci timpul și cu care să-ți împărtășești ideile. Valorile și prioritățile lor au un impact asupra modului în care gândești și te comporți. Dacă acești oameni sunt pozitivi și sunt dedicați dezvoltării, valorile și prioritățile lor te vor încuraja și îți vor întări dorința de a crește. Nu este întotdeauna confortabil să stai în compania celor ce sunt mai sus decât tine, din perspectiva creșterii, dar e întotdeauna profitabil. Așadar, încearcă să cultivi relații cu persoane care te inspiră. Și nu gândi numai în termenii câștigului; adu și tu ceva. Nu uita: într-o relație, ambii trebuie să câștige, căci altfel nu va dura. 2) Stai departe de compromisuri. Pe măsură ce cresc obligațiile, scade corectitudinea. Într-o lume în care câștigurile și privilegiile însoțesc deseori ascensiunea spre succes, se acordă tot mai puțină atenție acelui simț al răspunderii și al responsabilității personale. John D. Rockefeller Jr. a spus cândva: „Orice drept implică o responsabilitate; orice oportunitate, o obligație; orice bun, o sarcină.” Domnul Isus concluzionează astfel, referitor la calitatea de lider: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48)}

_{„Dacă va zice cineva muntelui…” (Marcu 11:23)}

     _{Problema pe care o ai – pare ea cât un munte de mare? Domnul Isus a spus: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre” (v. 22-26). Aici Domnul Isus ne oferă trei sfaturi pentru ca rugăciunile noastre să primească răspuns: 1) Rostește Cuvântul lui Dumnezeu neîncetat peste problema ta. „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11) 2) Hrănește-ți credința neîncetat și înfometează-ți îndoielile. „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24) 3) Iartă neîncetat. „Când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva…” (Marcu 11:25). Muntele din viața ta nu poate fi dat la o parte dacă ai în suflet neiertare. Dorința lui Dumnezeu de a-ți răspunde la rugăciuni depinde de dorința ta de a ierta persoana care te-a rănit. Așadar, întreabă-te: merită să aduni amărăciune? Bernard Meltzer a afirmat: „Când ierți, în nici un fel nu schimbi trecutul, dar cu siguranță schimbi viitorul!” Chiar dacă crezi că cel ce ți-a greșit nu merită să fie iertat, fă-o pentru binele tău – pentru ca muntele să fie dat la o parte!}

_{„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El…” (Romani 6:4)}

     _{Când un cuplu se căsătorește, cei doi își pun verighete pe deget. Ar fi posibil să se căsătorească fără ele? Firește, însă verighetele îi evidențiază ca aparținând unul altuia. Ni s-ar părea ciudat ca un soț să nu dorească niciodată să apară în public cu soția sa. El ar putea spune: „Voi lua cina cu tine câtă vreme suntem acasă”. Lucrul acesta ar fi o insultă! Tot astfel, așa cum inelul face public faptul că ai făcut un legământ de căsătorie cu soțul sau soția ta, prin botez declari că tu crezi în moartea, îngroparea și învierea Domnului Isus și că ți-ai pus încrederea în El ca Mântuitor al tău. „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” (v. 4-8) Botezul nu numai că le transmite celorlalți, în mod public, că-i aparții lui Hristos, ci este și o aducere aminte continuă pentru tine. Când ești tentat să te întorci la vechile tale căi, botezul îți spune: „Tu nu mai ești acea persoană, ești o făptură nouă în Hristos și ai un nou set de valori, de atitudini, de fapte… și un nou destin!”}

_{„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)}

     _{Se spune că un băiețel de nouă ani suferea de sindromul Down. La școala duminicală, ceilalți copii râdeau de el pentru că era altfel. În duminica dinaintea Paștelui, învățătoarea i-a dat fiecărui copil un ou de plastic și le-a spus să caute simboluri ale noii vieți, cum ar fi semințe și frunze și să le pună în ou. Ideea era ca fiecare dintre ei să-și deschidă oul în Duminica Paștelui și să discute despre ceea ce au găsit. Copiii au adus tot felul de lucruri; flori, fluturi și pietre. Dar când învățătoarea a deschis oul lui Philip, acesta era gol. Un copil a spus: „Nu e corect, nu a făcut ce trebuie!” Philip însă a tras-o pe învățătoare de mânecă și i-a zis: „Ba da, am făcut ce trebuia. E gol pentru că mormântul este gol. De-asta noi avem viață nouă!” Toți ceilalți copii au rămas fără grai, și de atunci Philip a câștigat respectul tuturor și a devenit parte din grup. Dar familia lui Philip știa că timpul lui se scurge – prea multe probleme pentru un trup micuț. În acea vară a plecat acasă. Când clasa aceea de copii de opt ani s-a confruntat cu realitatea morții, s-au dus la înmormântare – dar nu cu flori. Alături de învățătoarea lor, fiecare a pus câte un ou de plastic gol pe micul sicriu al colegului și prietenului lor! De ce este atât de importantă învierea lui Isus? Din cel puțin două motive: 1) Învierea Sa o garantează pe a noastră. 2) Pentru că trecem inevitabil și prin durerea pierderii cuiva drag, Paștele este garanția că vă veți revedea – vii, nemuritori și asemenea lui Isus!}

_{„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi…” (2 Corinteni 5:21)}

     _{Soldații romani l-au țintuit pe Domnul Isus pe cruce, dar ce l-a ținut acolo? Biblia ne oferă răspunsul: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. Motivul pentru care Domnul Isus nu a chemat o armată de îngeri ca să-L salveze, așa cum ar fi putut face, a fost pentru că a preferat să renunțe la viața Sa, decât să renunțe la viața ta! Ne străduim și nu e ușor să înțelegem o asemenea dragoste, întrucât nu avem cu ce s-o măsurăm sau s-o comparăm. Nimeni nu ne-a iubit ca Domnul Isus, și nimeni nu ne va iubi vreodată! Prin răstignirea Lui putem „să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Pastorul și autorul american W.A. Criswell scria: „L-am văzut pe Mântuitorul în vis. Avea spatele gol și un soldat își ridica mâna și cobora acele nuiele teribile. M-am ridicat, i-am prins mâna și i-am ținut-o. Atunci, soldatul s-a întors uimit și s-a uitat la mine. Și când m-am uitat la el, l-am recunoscut – eram eu!” În filmul lui Mel Gibson „Patimile lui Hristos”, oameni din lumea întreagă au fost mișcați de scena cutremurătoare a crucificării. Acele imagini continuă să transmită cel puțin două mesaje clare: 1) Acesta a fost prețul cerut pentru răscumpărarea fiecăruia dintre noi, preț pe care numai Domnul Isus l-a putut plăti! 2) De așa ceva avem nevoie ca să ne oprim și să ne gândim, de fiecare dată când suntem ispitiți să păcătuim și să nu-L ascultăm pe Dumnezeu!}

_{„O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea…” (Plângerile lui Ieremia 1:12)}

     _{John Griffin, cel care a condus lucrările de construcție a unui pod basculant peste fluviul Mississippi, și-a luat într-o zi fiul cu el la muncă. După ce a ridicat masivul pod, pe când își lua prânzul, a auzit deodată fluierul trenului Memphis Express vuind spre pod. Sărind de pe platformă, a alergat către punctul de comandă ca să coboare podul. Uitându-se în jos, inima i-a stat în loc! Fiul său căzuse în angrenaj, iar piciorul i se prinsese între zimți. Plin de disperare, a încercat să ticluiască un plan de salvare, dar nu era timp. Fiul său se afla acolo jos – în tren, însă, se găseau trei sute de pasageri! Griffin știa ce are de făcut. Ascunzându-și fața cu una dintre mâini, a apăsat butonul principal cu cealaltă, exact la timp pentru a coborî podul, iar trenul a trecut huruind. Apoi, ridicându-și capul, s-a uitat cu lacrimi în ochi către geamurile trenului care trecea. Acolo erau oameni de afaceri care își citeau ziarul, doamne care își sorbeau cafeaua și copii care mâncau înghețată. Nimeni nu a privit nici măcar o clipă spre clădirea de control și nu s-a uitat în jos spre acea cutie de angrenaj. În agonie, Griffin a strigat: „Mi-am sacrificat fiul pentru voi, oameni buni. Chiar nu vă pasă?” Însă din cauză că trenul gonea, nimeni nu a auzit cuvintele tatălui îndurerat. În această zi, Vinerea Mare sau Neagră, când ne gândim la crucea pe care Dumnezeu Și-a jertfit Fiul pentru fiecare dintre noi, să ne fie clar: la întrebarea: „Ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” (Matei 27:22), există un singur răspuns corect: „Astăzi, Îl accept ca Mântuitor și Domn!”}