_{„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…” (Iacov 1:5)}

     _{Ieri am privit puțin la copiii care sunt ascultători în comparație cu cei obraznici. Orice părinte care are doi copii sau mai mulți este binecuvântat să aibă cel puțin unul din fiecare tip. Când un copil e ca argintul viu, iar celălalt ca un cățeluș de pluș, cel ascultător este cu ușurință considerat responsabil. Dacă apare de făcut vreo sarcină neplăcută, se presupune că o va face, întrucât mama și tata nu au energia de a se lupta cu tigrul. Când e nevoie de sacrificiul din partea unuia dintre copii sau ca unul să se descurce fără un lucru anume, există tendința de a-l solicita pe cel care nu se plânge atât de tare. În asemenea împrejurări, la tragerea la sorți iese copilul ascultător. Consecințele unei astfel de inegalități ar trebui să fie evidente. Copilul responsabil devine mânios cu timpul. Dobândește un sentiment de neputință și de resentiment care iese la suprafață. El seamănă cu fiul mai mare din pilda fiului risipitor (vezi Luca 15:11-32). Acesta nu s-a revoltat împotriva tatălui, dar i-a fost ciudă pe atenția de care a beneficiat fratele lui iresponsabil. E tipic! Prin urmare, trebuie să încerci să echilibrezi balanța când ai de-a face cu copilul ascultător. Asigură-te că are o parte egală de atenție. Ajută-l să găsească modalități de a se raporta la fratele lui acaparator. Și, în măsura posibilităților, oferă-i dreptul de a lua propriile decizii. Nimic nu e simplu când vorbim de creșterea copiilor. Chiar și cei mai „docili” dintre ei au nevoie de toate strădaniile noastre – și de înțelepciunea lui Dumnezeu. Iar ea este la îndemâna oricui o cere: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”.}

_{„Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului…” (Isaia 54:13)}

     _{Există două feluri de copii. Mai întâi, copiii ascultători – cei ce dorm toată noaptea din a doua săptămână de viață. Ei le gânguresc bunicilor și zâmbesc atunci când le schimbi scutecul. Nu-i doare niciodată burtica în drum spre magazin sau spre dispensar. Mai târziu, le place să-și păstreze camera în ordine și își fac temele fără greșeală fără să li se spună lucrul acesta… Nu zâmbiți – chiar dacă-s mai puțini, există și asemenea copii! Sunt apoi copiii sfidători, „copiii îndărătnici”. Ei atrag atenția mamei cu mult timp înainte de a se naște pentru că își zgârie inițialele pe pereți (ai uterului) și dau din picioare fără oprire. Vin pe lume țipând din cauza temperaturii din sala de nașteri și par că se plâng de incompetența asistentelor. Cam de la un an și jumătate, ei vor să conducă și le spun tuturor ce să facă. Cuvântul lor preferat este NU! Copiii ascultători sunt foarte ușor de crescut, dar și cei sfidători pot da rezultate bune. Secretul este să le strunești voința lor puternică în primii ani, fără să le zdrobești sufletul. Lucrul acesta se realizează stabilind limitări foarte clare și apoi, aplicându-le cu o fermitate plină de dragoste! Chiar și cei mai duri copii găsesc siguranță într-un mediu structurat, în care atât drepturile altora, cât și ale lor sunt protejate. Când lucrul acesta se face așa cum trebuie, chiar și copiii cei mai independenți pot învăța să fie responsabili și disciplinați. Și Dumnezeu va lucra alături de tine. El promite asta: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi”.}

_{„Părinţilor… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4)}

     _{Taților, copiii voștri merită niște părinți care să fie un model de trăire creștină, care să-i învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum pot primi darul vieții veșnice. Faceți deci tot ce ține de voi ca în familia voastră să înceapă această frumoasă lucrare, dacă v-ați dedicat viața lui Isus Hristos. Autorul și învățătorul Gordon MacDonald povestește despre trei zidari din epoca medievală care trudeau din greu într-un proiect de construcție; un trecător i-a întrebat ce lucrează. „Primul a răspuns că aranjează cărămizi. Al doilea – că ridică un zid. Al treilea zidar a fost cel care a dovedit stimă autentică față de munca sa, când a răspuns înfiorat: „Ridic o catedrală”!” Dacă pui câtorva tătici o aceeași întrebare referitoare la rolul lor în familie, este posibil să observi același lucru. Unul îți va spune: „Îmi întrețin familia”. Altul poate va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii”. Un altul se vede util ca să pună pâine pe masa familiei. Și cred că va fi fiind și vreunul care va vedea lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, și va afirma că participă la modelarea de vieți! R.A. Torrey, marele învățător, a spus odată: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi stabilit până nu-și vede nepoții!” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți numai fii și fiice, voi creșteți viitori tați și mame! Astăzi modelezi vieți care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Pentru a reuși, trebuie să-L iei pe Dumnezeu de o mână și pe copiii tăi de alta!}

_{„Nu părăsi pe prietenul tău…” (Proverbe 27:10)}

     _{Charles Colson, omul de încredere al președintelui Richard Nixon, a făcut închisoare pentru implicarea sa în mușamalizarea acțiunii Watergate. În cartea sa „Născut din nou”, Colson povestește că a fost invitat să vorbească la o universitate, la scurt timp după eliberarea sa din închisoare. În vremea aceea, exista încă multă ostilitate față de întreaga poveste Watergate, și mai ales față de Richard Nixon. Întrebările veneau asupra lui Colson „la foc automat”, iar studenții deveneau din ce în ce mai ostili. Unul dintre ei s-a ridicat în picioare și a făcut referire la o critică pe care Henry Kissinger i-o adusese lui Richard Nixon. „Domnule Colson, a întrebat el, sunteți de acord cu această critică?” Colson a spus că în acel moment s-a uitat prin încăpere și și-a dat seama că toate urechile erau ciulite la ce avea el să spună. Iată cum a răspuns el: „Cu toții cunoaștem defectele domnului Nixon. A fost analizat de presă ca nimeni altul în istorie. V-aș putea spune părțile lui bune, însă nu cred că vă voi convinge să le acceptați. Însă referitor la comentariile lui Henry Kissinger, nu, nu sunt de acord cu ele. D-l Nixon este prietenul meu și eu nu le întorc spatele prietenilor mei!” Colson a spus că pentru o clipă a crezut că tavanul se va prăbuși – și într-un fel, așa a fost; dar nu așa cum s-a așteptat el. A existat un moment de tăcere, urmat de ropotul aplauzelor mulțimii ridicate în picioare. Motivul? Chiar și acei studenți ostili au fost în stare să aprecieze loialitatea față de un prieten. Dacă dorești să descoperi cine sunt adevărații tăi prieteni, e suficient să faci o greșeală! Mulți dintre cei pe care îi considerai prieteni vor fugi de tine, la fel cum fug șobolanii de pe un vas care se scufundă. De aceea spune Biblia: „Nu părăsi pe prietenul tău”.}

_{„Cereţi… căutaţi… bateţi…” (Matei 7:7)}

     _{Celebrul evanghelist R. A. Torrey a spus că două din cele mai mari secrete ale rugăciunii eficiente constau în: 1) Studierea Cuvântului lui Dumnezeu și descoperirea voii Sale așa cum este revelată în promisiuni. 2) Invocarea acestor promisiuni prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu, în așteptarea neclintită că El va face ceea ce a promis. Nu tolera lipsa rugăciunii în viața ta! Nu îngădui ca stresul așa-numitului progres să-ți dicteze cât de mult timp vei sta la picioarele Mântuitorului! Tânjește după acest timp! Programează-l! Protejează-l! Grace L. Naessens o spune astfel în poemul său „Diferența”: „M-am trezit devreme într-o dimineață și mi-am început activitățile direct; aveam atâtea de făcut, că nu am avut timp să mă rog. Problemele m-au năpădit și fiecare sarcină mai grea a devenit. „De ce nu vrea Dumnezeu să mă ajute”, m-am întrebat eu; El a răspuns: „Nu m-ai rugat”. Am vrut să văd bucurie și frumusețe, dar ziua și-a continuat anevoiosul drum, sumbru și întunecos. M-am întrebat de ce Dumnezeu nu mi le arată; El a răspuns: „Dar nu le-ai căutat”. Am încercat să vin în prezența lui Dumnezeu; folosindu-mi toate metodele pentru a deschide ușa. Dumnezeu, blând și iubitor m-a dojenit: „Copilul meu, nu ai bătut”. Așa că, astăzi m-am trezit devreme și m-am oprit înainte de a-mi începe ziua. Aveam atâtea de făcut, că a trebuit să stau un timp în rugă!” Dacă ești înțelept, vei sta în rugăciune și te vei pregăti pentru crizele inevitabile ale vieții. E o nebunie să aștepți până când apar necazurile la ușă, și abia atunci să începi această disciplină spirituală esențială! Dacă n-ai făcut-o încă, roagă-te chiar acum – și regulat de azi!}

_{„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate… nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:4-5)}

     _{Iată câteva indicii care să te ajute să rezolvi problemele dintr-o relație: 1) Când problema apare din cauza banilor. Modul în care îți administrezi banii într-o relație depinde de calitățile pe care le-ai dezvoltat și de cât de multă disciplină ai practicat. Poate unul dintre voi este genul de persoană economă, iar celălalt este un cheltuitor. Așadar, trebuie să ajungeți la o înțelegere, pentru a lua o hotărâre care să vă ajute pe amândoi, și să acționați împreună în interiorul limitelor realității voastre. Gândiți-vă la ce datorii aveți, ce venit aveți, cât trebuie să puneți deoparte… Găsiți o cale de a ajunge la libertate financiară. Biblia spune: „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbe 22:7). 2) Când problema este timpul. Dacă nu petreceți timp împreună – unuia îi este dor de celălalt. La modul ideal, amândoi vă doriți să petreceți timp împreună, nu-i așa? Dacă, însă, partenerul tău continuă să aibă nemulțumiri pe această temă, ia-o ca pe un compliment, în sensul că încă agreează compania ta. Stabiliți întâlniri în agendele amândurora – și nu admiteți amânări sau anulări! Nu există substitut pentru timpul petrecut cu partenerul tău. 3) Când problema este gelozia. Nu vorbim aici despre un partener posesiv, care și dacă te uiți la un chelner te acuză că l-ai înșelat. În general, însă, când apare gelozia într-o relație, e semnul unei nesiguranțe. Va trebui, probabil, să aveți o discuție despre dedicarea unul față de celălalt. Discutați despre micile obiceiuri și comportamente pe care celălalt le interpretează ca fiind flirt. Comunicați și nu lăsați ca gelozia să ducă la amărăciune, lipsă de încredere sau dezgust. Vă dorim o relație fără probleme!}

_{„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos” (Romani 15:7)}

     _{Dragostea lui Dumnezeu transcende orice clasă socială, gen, politică, geografie ori cultură. În Hristos, Dumnezeu „a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16). Crucea creează oameni noi: un popor nestingherit de culoarea pielii, de clase sociale sau de situația geo-politică. O nouă cetățenie, care are la bază nu moștenirea comună sau geografia, ci un Mântuitor comun. „Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” Deci, confruntă-ți prejudecățile și desființează preferințele. Roagă-te: „Doamne, Te rog descoperă-mi-le! Cât de des îi judec pe alții ca fiind nedemni de Tine, prin felul în care îi tratez? Mustră-mă în dragostea Ta. Unde pot dărâma un zid sau pot da la o parte o barieră care îi ține pe copiii Tăi departe unul de altul? Ce pot face eu în sfera mea de influență pentru a aduce dragostea lui Hristos cuiva care poate se simte izolat, nedreptățit sau străin de Tine? Dă-mi o viziune divină și binecuvântează-mă cu hotărârea de a fi mâini și picioare pentru Tine! Fă-mă o punte de legătură, nu un zid de despărțire!” Îți aduci aminte de președintele Ronald Reagan stând lângă zidul Berlinului în 1987, spunând: „Domnule Gorbaciov, dărâmă acest zid!”?! Mulți dintre noi i-am izolat, i-am pus în carantină, i-am exclus și i-am judecat prea mult pe oameni. Să dărâmăm zidurile și să arătăm dragostea lui Dumnezeu!}

_{„A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20)}

     _{Iată câteva strategii biblice prin care putem învinge teama de lipsuri: 1) Dăruiește-i lui Dumnezeu a zecea parte din venitul tău (Maleahi 3:8-12; Matei 23:23). Nu purta dezbateri pe tema: este o lege a Vechiului Testament sau o cerință a Noului Testament? N-ar fi oare înțelept să faci mai mult decât este necesar – acum, ca să nu te trezești mai târziu că nu te-ai ridicat la așteptările lui Dumnezeu? 2) Trăiește după regula 10-10-80. După ce îi dăruiești lui Dumnezeu 10% din venitul tău, pune încă 10% deoparte și trăiește cu restul de 80%. 3) Identifică domeniile din viața ta în care teama de lipsuri este cea mai mare. Mâncarea? Locuința? Transportul? Asigurarea de sănătate? Pensia? Alungă aceste gânduri și înlocuiește-le cu această promisiune: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). 4) Refuză să te bazezi numai pe reușitele tale, pe calitățile tale remarcabile sau pe relațiile tale influente pentru asigurarea nevoilor tale financiare. De ce? Deoarece Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Mărește-ți puterea proprie, dar mai presus de toate încrede-te numai în puterea lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Și nu se referea numai la viața spirituală, ci la toate aspectele vieții! Astăzi, crede în promisiunea Domnului Isus, primește-o prin credință și începe să trăiești „din belșug”.}

_{„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)}

     _{De ce ne compară Biblia cu o turmă de oi? Trebuie să ne simțim jigniți?! Nicidecum! Oile sunt dintre cele mai dependente creaturi de pe fața pământului; ele au nevoie și trebuie să se încreadă în păstor pentru toate nevoile lor. Tot așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență totală de El! Când trăiești mereu cu teama că vei duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu. Această teamă fundamentală determină multe alte frici – inclusiv teama de a deveni o persoană cu dizabilități, teama de bătrânețe sau teama de a fi un pensionar sărac. În forma ei extremă, teama de lipsuri poate duce la anxietate și la dependența de antidepresive sau alte medicamente. De asemenea, frica aceasta este cauza principală a lăcomiei. Devii atât de obsedat să faci tot ce poți pentru a avea destul, încât strângi mai mult decât ai nevoie. Poți ajunge dependent de muncă, pentru ca nici tu, nici copiii tăi să nu experimentați disconfort, dificultăți și neajunsuri materiale. Și, ca toate fricile, teama de sărăcie are la bază o convingere eronată cu privire la Dumnezeu – și anume, abilitatea și dorința Sa de a avea grijă de tine. Dar „Domnul este Păstorul meu! (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească), deci nu voi duce lipsă de nimic”. Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce Dumnezeu ți-a promis! O bună strategie este să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele condiționate, să respecți condițiile și să te odihnești în dragostea și credincioșia Sa. Asta nu înseamnă că tu trebuie să stai degeaba, și să aștepți ca Dumnezeu să facă El treaba ta! Tu trebuie să faci lucrurile normale, și să te încrezi în El pentru cele supranaturale!}

_{„Puii de leu duc lipsă şi le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (Psalmul 34:10)}

     _{Nu e nimic rău să fii crescut în sărăcie, câtă vreme sărăcia nu crește în tine și nu-ți controlează gândirea. Un om celebru a fost întrebat odată ce părere are despre faptul că a crescut într-o familie săracă. În mod surprinzător, a mărturisit că încă suferă de teama că nu va avea destul în viitor. Așa că avea tendința să fie exagerat de econom, considera banii drept ceva suprarealist, și nu reușea să se bucure de binecuvântările ce veneau odată cu succesul. Cu toate acestea, soția sa a adus echilibru în relație, având mintea orientată spre dăruire, cheltuire și economisire. Cine crezi că este responsabil de succesul tău? Tu sau Dumnezeu? Câtă vreme tu ești, rămâi vulnerabil față de oameni, împrejurări și condiții economice. Când știi însă că Dumnezeu este responsabil de succesul tău, ceea ce câștigi este o binecuvântare. Așa că, variantele tale sunt următoarele: încrede-te în tine însuți, sau încrede-te în Dumnezeu! Psalmistul ne asigură că „de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă, şi le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (v. 9-10). Tu spui: „Dar aceasta este o promisiune din Vechiul Testament!” Atunci iată una din Noul Testament (2 Corinteni 9:8): „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.”}