_{„Iefta… era un om viteaz. El era fiul unei curve” (Judecători 11:1)}

     _{Câtă forță în materialul genetic! De necrezut, cum genele pot determina culoarea părului și-a ochilor, și-n general tendințele care ne fac să semănăm cu mama sau cu tata. Însă când copilul crește și face în mod constant alegeri greșite, lucrul acesta poate să nu mai fie genetic; cauza o poate reprezenta faptul că dușmanul l-a luat în vizor, pentru că și-a înțeles destinul. Și aici intervine Dumnezeu. Mama lui Moise l-a pus într-un coș și l-a ascuns în stufărișurile Nilului. Dar Dumnezeu a făcut să fie găsit de fiica lui Faraon, să fie dus la palat și să fie crescut pentru a deveni conducătorul Egiptului. Ca părinte, când îți faci partea, Dumnezeu și-o va face pe a lui. Când faci tot ce-ți stă în putință pentru copilul tău, Dumnezeu va interveni și va face El ce tu nu poți. Pavel scrie: „…ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Dumnezeu are un scop pentru copilul tău problemă, așa că nu înceta să-l iubești și să te rogi pentru el indiferent care este prețul. Biblia spune despre Iefta că „era un om viteaz. El era fiul unei curve”. Poate că nici copilul tău nu a venit pe lume în cele mai ideale împrejurări, momente sau condiții… însă lucrul acesta nu-L va împiedica pe Dumnezeu să-l binecuvânteze. Dimpotrivă, El poate folosi orice împrejurare din trecut (al părinților sau al copiilor) ca să le alimenteze viitorul cu înțelepciune și ca să-i întărească și pregătească pentru a împlini lucrul la care El i-a chemat. Așadar, nu renunța la copilul promisiunii tale. Roagă-te: „Doamne, Tu mi l-ai promis, cred lucrul acesta și așa va fi!”}

_{„Satana v-a cerut… Dar Eu M-am rugat pentru tine…” (Luca 22:31-32)}

     _{Nu te mai plânge de necazurile cu unul sau altul dintre copii! Copilul tău problemă ar putea fi un copil al promisiunii! Dumnezeu are un destin aparte pentru el; din această cauză s-au întâmplat atâtea pe seama lui. Satan l-a ochit pentru că a văzut în el potențialul. A înțeles care este planul lui Dumnezeu pentru el și face tot posibilul ca să-l oprească. Dorește Satan să facă așa ceva? Da! El s-a folosit de Faraon ca să ajungă la Moise și de regele Irod ca să ajungă la Domnul Isus, încă din fragedă pruncie, înainte ca aceștia doi să aibă vârsta de doi ani. De ce? Pentru că într-o zi, ei aveau să se ridice ca salvatori și să împlinească planul lui Dumnezeu. Tot astfel, Satan îl va ataca și pe copilul tău. Pavel a spus: „Dumnezeu… m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri” (Galateni 1:15-16). Pavel, însă, a petrecut treizeci de ani din viață pe o cale greșită înainte de a se întâlni cu Domnul Isus și de a începe să umble pe o cale bună. Așadar, în calitate de părinte al unui copil al promisiunii, ce ar trebui să faci? Să te rogi pentru el! Cunoscând planul special pe care Petru avea să-l împlinească și atacul lui Satan care avea să vină împotriva Lui, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Când copiii tăi sunt mici, pune-ți mâinile peste ei și proclamă Cuvântul lui Dumnezeu peste viața lor. Iar când vor intra în anii adolescenței, continuă să te rogi și să rostești binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei. Luptă-te pentru copilul promisiunii tale!}

_{„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11)}

     _{Mânia este o manifestare posibilă, acceptată în noi de Creator, dar care poate și trebuie să fie slujitoarea și nu stăpâna ta! Așa că, temperează-te! De fiecare dată când ești tentat să cedezi pornirilor tale, oprește-te și pune-ți două întrebări: 1) Oare chiar merită să fiu mânios pentru acest lucru? Aproape tot timpul avem acces doar parțial la informație. În plus, când vezi pe cineva în lumina calităților sale mai degrabă decât în cea a defectelor sale, de obicei reacționezi diferit! 2) Este oare aceasta cea mai bună cale, cel mai bun loc și moment în care să mă manifest așa? Sigur, nu-i ușor să-ți pui astfel de întrebări în toiul evenimentelor, însă pornirile tale pot fi îmblânzite, iar temperamentul tău poate fi format. Biblia spune că una din roadele Duhului este „înfrânarea” (Galateni 5:23). Când cineva îți greșește, problema care se pune nu este dacă ești suficient de tare ca să faci ceva, ci dacă ești suficient de tare să nu faci vreun gest necugetat, sau ceva regretabil? Se spune că doi frați s-au încăierat îngrozitor, iar mama lor a alergat la ei ca să-i despartă. Când i-a întrebat de ce au început să se bată, cel mare a spus: „El e de vină, că mi-a răspuns la lovituri!” Dacă ai probleme cu gestionarea mâniei, scrie și poartă cu tine următorul verset, și încearcă să-l citești înainte de a-ți pierde cumpătul: „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11). Tu spui: „Dar e greu de pus în practică”! Da, și nu vei reuși cu siguranță din prima. Însă dacă te străduiești, vei reuși – Dumnezeu va fi slăvit și chiar și tu te vei simți mai bine!}

_{„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)}

     _{Farai Chideya a absolvit Universitatea Harvard, a lucrat pentru revista Newsweek și în scurt timp a ajuns în vârf. Cu toate acestea, ani de zile s-a luptat cu bulimia, încercând să arate aidoma fotografiilor lucioase din lumea fantezistă ce o înconjura. Când, în sfârșit, s-a eliberat de boala ei, ea a scris: „Faptul că am slăbit nu mi-a schimbat personalitatea și nu mi-a ușurat bagajul emoțional pe care l-am dus cu mine din copilărie. Am crezut că vreau să fiu slabă. Ceea ce îmi doream în realitate era să fiu fericită – și nici înfățișarea, nici realizările nu mi-au putut oferi lucrul acesta. Pentru că nu m-am putut iubi sau accepta, acceptarea celorlalți nu a fost niciodată îndeajuns. Încercând să fiu perfectă, am ajuns să fiu taxată drept singuratică,  îngâmfată și inabordabilă, deși eu îmi doream exact opusul”. Prin experiența ei – deloc singulară – Farai Chideya ne împărtășește patru principii de schimbare a vieții: „1) Obsesia prefecțiunii te ține prizonierul singurătății, întrucât relațiile sănătoase se pot construi numai pe baza onestității și a acceptării totale. 2) Obsesia de a fi perfect te va obliga să-ți vezi neajunsurile ca pe ceva ce trebuie ascuns în loc să fie ocazii de a crește. 3) Obsesia de a fi perfect te va ține fixat asupra a ceea ce vei deveni într-o zi, în loc să te bucuri de ceea ce ești în prezent. 4) Obsesia perfecțiunii îți va fura șansa de a face ca viața ta să conteze, căci atunci când te concentrezi constant asupra ta, nu-ți va mai rămâne nimic de oferit celorlalți.” Concluzie: Dumnezeu nu a trebuit să te creeze, El a ales lucrul acesta. În ziua în care te-ai născut, El a zâmbit și a spus: „Foarte bine!” Când vei înțelege lucrul acesta pe deplin, vei începe să depășești problema de a te simți „mai prejos decât” ceilalți.}

_{„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)}

     _{Cuvântul „aruncă” ne duce cu gândul la un pescar ce-și lansează undița în mare pentru a prinde pește. El știe că nu va reuși nimic ținându-și undița pe umăr, ci aruncând-o… Ce duci pe umerii tăi? O veche suferință? Un vechi resentiment? O durere pentru cineva care a plecat de lângă tine? Aruncă-le! Îți sacrifici viitorul pentru ceva ce nu merită timpul și energia ta. De ce ți-ar spune Dumnezeu să faci un lucru atât de radical? Pentru că „El Însuşi îngrijeşte de voi”. În timp ce tu te îngrijești de problemă, El Se îngrijește de tine. E greu să vezi o persoană dragă zvârcolindu-se de durere din cauza unei poveri pe care nu ar trebui s-o poarte. Pe Dumnezeu nu-L deranjează să facă povara să dispară; dar preocuparea Lui e să te facă să slăbești strânsoarea cu care o ții! Astăzi îți vorbește Dumnezeu, și nu problema care te deranjează, iar El îți spune: „Arunc-o”! Satan este un hoț. Lipsa dorinței tale de iertare este una din portițele prin care intră el, iar tu ești singurul care o poate închide. Când te trezești și îți dai seama cât a furat de la tine, vei fi mânios pe tine. Ține-ți în frâu mânia! Las-o să te motiveze să trăiești după următoarele trei principii: 1. Pocăiește-te. 2. Rectifică situația, dacă este posibil. 3. Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta. Odată ce faci lucrurile acestea, închide acest capitol, bucură-te de belșugul harului lui Dumnezeu – și mergi mai departe! Acceptă realitatea, când cineva sau ceva nu mai este. Niciun efort, nicio durere – oricât de mare – nu poate readuce la viață un trup neînsuflețit, așa că semnează certificatul de deces, îngroapă trecutul și pune-te în mișcare. Asta nu înseamnă că renunți, ci că îți păstrezi energia pentru ceea ce contează, pentru lucrurile la care poți contribui!}

_{„Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!”  (Psalmul 27:8)}

     _{Dacă în fiecare zi petreci ore în șir uitându-te la televizor, și nu găsești câteva minute pentru rugăciune și pentru citirea Scripturii, înseamnă că ai o problemă cu apetitul spiritual – o problemă care necesită toată atenția ta. David Brainerd, un misionar al secolului al XVIII-lea printre indienii din America, scria în jurnalul său: „M-am retras în locul meu obișnuit și plin de tihnă. Nu voiam altceva decât să-mi exprim dorința de fi în acord deplin cu El în toate lucrurile. Dumnezeu era atât de prețios, încât lumea cu toate atracțiile și bucuriile ei părea detestabilă. Dorința de a fi pe placul oamenilor nu există înlăuntrul meu. La miezul zilei, am avut cea mai arzătoare dorință după Dumnezeu pe care am simțit-o vreodată în viață! În locul meu de tihnă, nu făceam altceva decât să-I spun Domnului meu drag, în cea mai dulce liniște, că nu doresc altceva decât pe El și sfințenia Lui! Știu că El a pus în mine aceste dorințe și că numai El poate să-mi dăruiască ceea ce doresc. Inima mea era contopită cu Dumnezeu cea mai mare parte a zilei!” Psalmistul a simțit același lucru: „…Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire… cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost…” (Psalmul 73:25-28). Îți poți da seama de sănătatea ta spirituală în funcție de apetitul tău pentru lucrurile lui Dumnezeu!}

_{„El mă paşte în păşuni verzi…  îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3)}

     _{Învață să dai ascultare semnalelor și reacțiilor emoționale, prin care trupul tău răspunde cerințelor pe care le ai. Când ești atât de obosit încât nu te mai poți concentra, trebuie să „o lași mai moale” și să te odihnești. Da, există perioade care necesită timp și energie în plus, însă chiar și în toiul acestora, trebuie să găsești o cale de a te îngriji de tine însuți. Dacă ignori mereu durerile și suferințele trupului tău, dacă lucrezi 24 ore, 7 zile din săptămână, dacă mănânci pe apucate și te îndopi cu adrenalină și cofeină, te vei îmbolnăvi și vei fi obligat să încetinești ritmul, întrucât nu ai vrut să ai grijă de tine. Când îți cunoști „limita de viteză”, știi când să te oprești, când să-ți reîncarci bateriile, când să-ți faci plinul și când să-ți refaci trupul și sufletul. Mulți dintre noi am abuzat atât de mult de trupurile noastre, încât credem că sănătatea ne-a părăsit. Nu e neapărat așa! Indiferent cât de șubredă este starea noastră de sănătate, putem primi ajutor! Trupul nostru are abilitatea de a se reface. Dumnezeu va lucra cu noi și prin noi pentru a ne readuce la starea de plinătate, dacă urmăm instrucțiunile Lui pentru a ne însănătoși. Tot ceea ce facem să fie spre slava lui Dumnezeu, inclusiv mâncatul (vezi 1 Corinteni 10:31). Uită-te la farfuria cu mâncare și întreabă-te dacă aceasta este ceea ce a creat Dumnezeu pentru tine ca să rămâi sănătos. Trebuie ca dieta echilibrată să fie un mod de viață pentru tine! De fiecare dată când alegi mâncare sănătoasă, alegi viața, care este darul lui Dumnezeu pentru tine. Nu e o dovadă de egoism să te îngrijești de propria ta persoană, ci o dovadă că ești un bun ispravnic. Când mănânci sănătos, când dormi suficient, când faci mișcare și când îți iei pauze regulate, ajungi la o creștere a eficienței tale în viață și Îi aduci slavă lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19, 20)!}

_{„Voi preface… locurile strâmbe în locuri netede” (Isaia 42:16)}

     _{Să remarcăm împreună și să reținem următoarele trei adevăruri: 1) Nu va fi niciodată ușor să lași în urmă confortul. Probabil că Moise nu a fost deloc bucuros că părăsește luxul din palatul lui Faraon, sau siguranța noii sale familii din Madian… Cu toate acestea, dacă nu ar fi făcut-o, nu ar fi reușit să împlinească chemarea lui Dumnezeu. Numai pentru că nu vrei să faci ceva, nu înseamnă că nu trebuie s-o faci! Cu cât mai importantă este misiunea, cu atât mai mare va fi sacrificiul! 2) Adevărata creștere începe odată cu renunțarea la confort. Timp de patruzeci de ani, Moise a profitat de tot ceea ce avea Egiptul de oferit. Însă numai după ce a plecat din Egipt a început să învețe care sunt lucrurile cu adevărat importante: și anume, acelea care fac parte din planul lui Dumnezeu. Au fost nevoie de alți patruzeci de ani în pustie pentru a descoperi la ce avea să-l folosească Dumnezeu – iar la sfârșitul acestei perioade, a devenit smerit și transformat. Concluzia este aceasta: înainte de a porni în lucrare, trebuie să crești! 3) Când nu renunți la confort, pierzi cele mai frumoase clipe și amintiri. Povestea vieții tale se scrie prin riscuri – cele pe care ți le-ai asumat și cele pe care le-ai evitat. Peste douăzeci de ani, vei fi mai dezamăgit de riscurile pe care nu ți le-ai asumat decât de cele pe care ți le-ai asumat. Modalitatea de a te scuti de regretul de mâine este aceea de a te muta astăzi în „perimetrul credinței”. Poate spui: „Dar sunt atâtea lucruri pe care nu le știu sau pe care nu le înțeleg!” Poate că așa e, dar există o promisiune pe care poți conta: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42.16). Ce altă asigurare îți mai trebuie?}

_{„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei.” (Isaia 42:16)}

     _{Pentru a înfăptui voia lui Dumnezeu, Moise a fost nevoit să părăsească perimetrul confortului în care se găsea. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere… decât să se bucure de… comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26). Pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, Moise a trebuit să renunțe la două lucruri: 1) La confort. Confortul este o amenințare și-un obstacol mai mare în calea progresului tău decât greutățile. După ce a locuit într-un palat, Moise și-a petrecut următorii patruzeci de ani în deșert, având grijă de oi. S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Ietro, s-a ocupat de ferma socrului său și s-a bucurat de o viață liniștită. Îți poți imagina cum ar fi să lași toate acestea în urmă și să te întorci pentru a-l confrunta pe Faraon? Planul lui Dumnezeu pentru viața ta îți va aduce binecuvântare și răsplată, dar să nu ai niciodată impresia că va fi ușor! 2) La siguranță. Când l-a chemat Dumnezeu, Moise a avut multe îndoieli, obiecții și întrebări: „Cine sunt eu, ca să mă duc…?” (Exod 3:11); „Ce le voi răspunde?” (Exod 3:13); „Iată că n-au să mă creadă…” (Exod 4:1); „Eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară…” (Exod 4:10) etc. În cele din urmă, i-a spus lui Dumnezeu: „Trimite pe cine vei vrea să trimiţi” (Exod 4:13). (Nu cumva ai făcut și tu la fel?) Din fericire, Dumnezeu nu a acceptat refuzul, iar Moise a făcut singurul lucru care funcționează atunci când ești nesigur cu privire la viitor: L-a ascultat pe Dumnezeu și I-a încredințat Lui amănuntele referitoare la viitor. Făcând astfel, el a consimțit să răspundă chemării lui Dumnezeu, să iasă din propria „zonă de confort” și să se întoarcă în Egipt. Prin urmare, copiii lui Israel au fost eliberați din robie, iar numele lui Moise a devenit un nume despre care se vorbește încă.}

_{„Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” (Matei 5:43)}

     _{Când oamenii se poartă urât cu noi, Domnul Isus ne spune clar cum trebuie să reacționăm. „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (v. 38-48). Concluzia se impune de la sine: Astăzi este ziua când trebuie să facem curățenie în viața noastră, pentru a reacționa ca Hristos în orice împrejurare. Ați spus „Amin”?!}