_{„Rupe orice fel de jug… Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde” (Isaia 58:6,9)}

     _{Dumnezeu le-a spus iudeilor că rugăciunile lor nu sunt ascultate deoarece viața lor nu era conform cu ceea ce dorea El de la ei. Te-ai făcut și tu vinovat de așa ceva? Așa că, iată a doua întrebare pentru tine, la care trebuie să răspunzi dacă vrei să obții ceea ce ceri: 2) Nu cumva îți sabotezi singur rugăciunile? Este la fel de important să-L glorifici pe Dumnezeu prin cuvintele pe care le rostești când nu te rogi, ca atunci când te rogi! Biblia spune că există o legătură directă între a avea o limbă critică, lipsită de menajamente, și faptul că rugăciunile nu sunt ascultate. Felul în care te comporți cu ceilalți va determina felul în care Dumnezeu se comportă cu tine (vezi Efeseni 6:7-8). Dumnezeu ne-o spune foarte clar: „Deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale” (Isaia 58:6-11). Asta înseamnă că răspunsul la rugăciunile tale depinde de două lucruri: de atitudinile tale, și de faptele tale – în raport cu ceilalți.}

_{„Dacă rămâneţi în Mine…  vi se va da” (Ioan 15:7)}

     _{Ai petrecut săptămâni, luni sau chiar ani rugându-te pentru ceva specific… Și poate că spui: „Doamne, știu ce spune Cuvântul Tău, așadar de ce în dreptul meu nu funcționează?” Pentru a obține rezultatul pentru care te rogi, trebuie să poți răspunde la trei întrebări: 1) Te rogi pentru voia lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (v. 7). Cuvântul „a rămâne” vorbește despre intimitate și legătură apropiată. El zugrăvește imaginea unei „case”, locul în care ai parte de îngrijire și hrană. Când ai o astfel de relație cu Dumnezeu, Îi vei cunoaște inima și dorințele atât de bine, încât voința ta se va alinia la voința Lui. Prin urmare, vei primi ceea ce ai cerut. Nu face simpla presupunere că lucrul pentru care te rogi este după voia lui Dumnezeu. În schimb, testează-ți rugăciunea aplicând „principiul rămânerii în El”… pentru că tocmai această rămânere aduce maturitate spirituală. Și când ești matur spiritual, începi să te rogi diferit. Rugăciunile tale nu vor mai fi egoiste și centrate pe sine. Timpul petrecut în prezența Celui pe care îl iubești cel mai mult devine mai important pentru tine decât rezultatul final pe care îl speri. Nu te mai deranjează să aștepți, pentru că îți dai seama că timpul lui Dumnezeu e întotdeauna perfect. Atunci când El alege să spună NU la cererea ta, vei putea chiar să te bucuri și să spui: „Înseamnă că ai altceva mai bun pentru mine, și eu am încredere în Tine”. Ai ajuns la acest nivel în umblarea ta cu El?}

_{„Să sprijiniţi pe cei slabi” (1 Tesaloniceni 5:14)}

     _{În majoritatea claselor și școlilor se găsesc băieți și fete cu probleme și cu neajunsuri. Unii dintre ei au probleme fizice sau pshihice, alții nu învață bine, iar alții pur și simplu nu reușesc să-și facă prieteni ori să-și găsească un loc confortabil în mediul școlar. (Același lucru este la fel de valabil la locul de muncă și la biserică). Întrebarea fundamentală este următoarea: ce trebuie să facă profesorii când văd că un astfel de copil este ridiculizat și luat peste picior de ceilalți din grup? Unii ar spune: „Copiii rămân copii. Nu te băga și lasă-i pe copii să-și rezolve singuri diferențele”. Biblia, însă, spune că noi trebuie să-i „sprijinim pe cei slabi”. Când un profesor puternic și iubitor vine în ajutorul celui mai puțin respectat copil din clasă, are loc ceva dramatic în climatul emoțional din clasă. Toți copiii par să elibereze un oftat perceptibil, de eliberare. În mintea majorității copiilor următorul gând se înfiripă și crește: „Dacă acel copil are un asemenea apărător față de ridiculizare, atunci și eu sunt la adăpost!” Prin faptul că ia apărarea celui mai puțin popular copil din clasă, profesorul demonstrează că respectă pe toată lumea și că va lupta pentru toți cei ce sunt tratați pe nedrept. Una dintre valorile cele mai prețuite în rândul copiilor este dreptatea. (Dar și adulții o prețuiesc, nu?!) Pe de altă parte, copiii se simt foarte stânjeniți într-o lume a nedreptății și a abuzului. De aceea, când îi învățăm pe copii bunătatea și respectul față de ceilalți, prin faptul că insistăm pe „regula bunului simț” în sala de clasă, noi așezăm în copii un fundament pentru bunătate în lumea adultă care va urma. Așadar, oriunde te-ai situa astăzi, dă-ți toate silințele „să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.}

_{„N-am nedreptăţit pe nimeni…” (2 Corinteni 7:2)}

     _{Salvamarul Douglas Woods spunea: „Fiecare dintre noi are numeroase valori. Unele sunt superficiale, altele tranzitorii; unele sunt adecvate strict situației în care ne aflăm, altele sunt mai temeinice și ne însoțesc pe tot parcursul vieții; acestea sunt „valorile noastre de căpătâi”. Pavel a reușit să se adapteze oricărei culturi pentru a-i aduce pe oameni la Hristos, însă când a fost vorba de valorile sale de căpătâi, el a putut spune: „N-am nedreptăţit pe nimeni”. Nu uita că valorile tale de căpătâi sunt: 1) Prietenii și tovarășii tăi de-o viață. Abraham Lincoln a spus: „Când las din mâini frâul acestei guvernări,  doresc să mai am un prieten și acel prieten este în lăuntrul meu”. Apoi, valorile tale sunt 2) Busola ta. Anotimpurile, relațiile, împrejurările și obiectivele se schimbă, însă valorile de căpătâi rămân. Asemenea unei busole, ele îți indică mereu direcția corectă. E ușor să trăiești în felul acesta? Nu! Cei ce de obicei se îndoiesc vor crede că ești nebun pentru că umbli prin credință. Oamenii fără valori de familie nu îți vor înțelege devotamentul față de familie. Cei lumești nu îți vor înțelege dedicarea ta față de Hristos. Și cei ale căror valori de căpătâi diferă de ale tale vor încerca să te convingă să te iei după ei sau să-ți cobori standardele. Valorile sunt 3) Ancora ta. Fără valori de căpătâi, plutești în derivă. Orice furtună te poate scufunda; orice curent te poate purta spre locuri unde nu vrei să ajungi. Dar cu valorile de căpătâi ai o ancoră ce te ține chiar și când vremea se înrăutățește. Vorbind despre probleme care se agravează cu vârsta, psihologul creștin Dr James Dobson spunea: „Criza de la mijlocul vieții e mai degrabă un fenomen al unui sistem de valori greșit, decât al grupului de vârstă în care apare. Dintr-odată îți dai seama că scara pe care te cățărai se sprijină de zidul nepotrivit!” Așa că, azi meditează la acest lucru.}

_{„Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” (Neemia 4:11)}

     _{Cauza numărul patru a descurajării, așa cum reiese din cap. 4 din Neemia: Teama. Citim în vers. 11: „Vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea”. De ce nu doreau dușmanii poporului Israel ca zidurile Ierusalimului să fie reconstruite? Din cauza ranchiunii! Zidul din jurul unei cetăți îi garanta apărarea și prosperitatea. Așadar, mai întâi i-au criticat pe iudei; apoi i-au amenințat. Să remarcăm, însă, cine a devenit descurajat mai întâi: „Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.” (v. 12). Când petreci suficient timp în compania unor persoane negativiste, te molipsești și tu. Când asculți pe cineva spunând în mod repetat: „Nu se poate face”, în cele din urmă începi să-l crezi. Așa că, alege-ți anturajul potrivit! Evită persoanele care îți alimentează frica și întovărășește-te cu cei ce îți zidesc credința. Ai motive de teamă, care te determină să simți descurajare chiar acum și care te împiedică să te dezvolți și să crești? Îți este teamă de critică sau de rușine? Îți este frică să faci acel pas mare și să cauți un nou loc de muncă? Poate ai impresia că nu ești suficient de capabil pentru acele responsabilități. Poate îți este teamă că nu reziști sub presiune. Poate te confrunți cu teama că trebuie să fii perfect. Teama te descurajează întotdeauna – să fii sigur de asta! În cine te încrezi? Dacă te încrezi în propria persoană sau în alții, citește această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronom 31:8).}

_{„Nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)}

     _{Uitându-ne la istoria lui Neemia, vedem un al treilea motiv pentru care devenim descurajați… ai observat văicăreala iudeilor? „Nu vom putea să zidim zidul”. Ceea ce spun ei în esență sunt următoarele: „Suntem prea obosiți. Nu este posibil. E o nebunie să încercăm. Renunțăm!” Pentru că nu au reușit să ducă zidul la bun sfârșit pe cât de rapid și-au plănuit, încrederea lor a dispărut; i-a părăsit curajul și au devenit descurajați. Așa că, al treilea motiv este: Eșecul. Întrebare: cum faci față eșecului din viața ta? Te predai, abandonezi și dai o petrecere pentru a-ți plânge de milă? Spui tu oare: „Săracul de mine! Nu sunt în stare să duc această lucrare la bun sfârșit”!? Începi să te plângi: „E imposibil. Așa ceva nu se poate face. Am fost un nebun că am încercat măcar!”? Dai vina pe alții – „Toți m-au dezamăgit. Nu și-au făcut datoria!”? Diferența dintre câștigători și învinși este că primii văd eșecul ca fiind o retragere temporară. Ei au învățat să privească dincolo de eșec, în timp ce învinșii văd eșecul ca fiind final și permanent. De fiecare dată când un câștigător este doborât la pământ, „se ridică” (Proverbe 24:16). Există un proverb care spune: „În confruntarea dintre un pârâiaș și o stâncă, pârâiașul iese mereu câștigător – nu prin putere, ci prin perseverență.” Credincioșia este cea mai dificilă atunci când este cea mai necesară. După cum remarcă autorul John Mason: „Secretul succesului este să începi de la zero – și să continui să începi!” Așadar, când devii descurajat, încrede-te în această promisiune biblică: „Să nu vă părăsiţi deci încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36). Fii curajos, ai răbdare, și vei reuși!}

_{„Dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul” (Neemia 4:10)}

     _{Începusem data trecută să enumerăm sursele majore ale descurajării, reieșite din episodul Neemia. După oboseală, cauza numărul doi: Frustrarea. Iudeii construiau un zid nou, dar dărâmăturile erau împrăștiate peste tot, împreună cu noroiul și mortarul uscat. Iar când s-au uitat la „dărâmăturile” acelea multe, s-au descurajat și au pierdut din vedere scopul. În jurul lor exista atâta gunoi, încât nu au știut ce să mai facă, și au ales descurajarea și frustrarea. De fiecare dată când îți asumi un proiect important, va exista gunoi care trebuie dat la o parte – și uneori lucrul acesta poate fi frustrant. Nu poți evita treaba asta, așa că învață s-o faci (și cum), astfel încât să nu renunți la plan. Care este „gunoiul” din viața ta? Lucruri triviale care îți fură timpul, care îți consumă energia, care te împiedică să fii tot ceea ce îți dorești să fii? Lucruri care te împiedică să faci ceea ce este cel mai important, cum ar fi: să zidești o relație cu soțul sau cu soția ta, și cu propriii-ți copii… sau să fii activ în domeniul dărniciei la biserică? Gunoiul din viața ta sunt acele lucruri care îți stau în cale, sau întreruperile care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Aceste lucruri trebuie rezolvate. Cu alte cuvinte, trebuie să scoți afară gunoiul! Nimeni altcineva n-o va face în locul tău! Dumnezeu nu o va face și nu te poți ruga să dispară. Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în grădina Paradisului și le-a spus: „Aveți grijă de ea”. Când păstrezi binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, înveți să faci deosebirea între ceea ce este important în viață și ceea ce nu este. Aceasta este o lecție pe care o vei învăța necontenit!}

_{„Puterile celor ce duc poverile slăbesc.” (Neemia 4:10)}

     _{Istoria lui Neemia scoate în evidență patru surse majore ale descurajării. Să ne uităm la prima dintre ele: Oboseala. Poporul din Iuda constată și transmite că „puterile celor ce duc poverile slăbesc”. Cu alte cuvinte, au lucrat până la epuizare. S-au consumat fizic, mental și emoțional. Uneori greșim, crezând că descurajarea e strict o problemă spirituală. Noi spunem: „Poate trebuie să-mi rededic viața lui Dumnezeu!”… când, de fapt, adevărata problemă o constituie faptul că suntem epuizați. Avem nevoie de odihnă și de înnoire. Într-adevăr, uneori unul din cele mai spirituale lucruri pe care le poți face este să te relaxezi, să te odihnești, sau să-ți iei câteva zile libere. Când ies la suprafață oboseala și descurajarea? Să ne uităm la versetul șase din Neemia cap. 4: „Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui.” Știi când suntem mai predispuși să fim descurajați? Când ne aflăm la jumătatea proiectului! Toată lumea muncește pe brânci la început. Biblia spune că „poporul lucra cu inimă.” (v. 6) De ce? Pentru că proiectul era ceva nou, atractiv, entuziasmant… dar după o vreme, noutatea a dispărut și munca a devenit plictisitoare. S-a instalat rutina, care a devenit trudă, și apoi ritual, nu-i așa? Ai grijă: când apare epuizarea, credința scade văzând cu ochii! De aceea a spus psalmistul: „El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:2-3) Epuizarea este una din principalele cauze ale descurajării și adesea apare la mijlocul drumului. De aceea lăsăm foarte multe proiecte neterminate. Concluzie: dacă ai nevoie de timp liber, ia-ți-l!}

_{„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbe 29:18)}

     _{Ce „vezi” tu în viitorul tău? Care este „descoperirea” ta? În 1872, Abraham Lincoln a semnat Proclamația de Emancipare… și cu toate acestea, o sută de ani mai târziu, afro-americanii erau încă victimele segregării. În timpul unui discurs la Lincoln Memorial în 1963, Dr. Martin Luther King Jr. și-a exprimat viziunea în cuvintele devenite acum celebre: „Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor… Visez la ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu – oameni albi şi negri, evrei şi neamuri, protestanţi şi catolici – îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului imn negro-spiritual: „În sfârşit liberi! În sfârşit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic, suntem în sfârşit liberi!” În seara dinaintea asasinării sale în Memphis, Dr. King a spus audienței că a „văzut” Țara promisă și chiar dacă nu vor ajunge acolo în același timp, într-o bună zi tot vor ajunge! Dacă nu ai parte de o viziune pentru viața ta, cere-i lui Dumnezeu să-ți dea una. Și când ți-o va da, consacră-i-te! Dedică-ți ei toată viața, crezând că vei trăi s-o „vezi” împlinindu-se!}

_{„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Iefta…” (Evrei 11:32)}

     _{Copilul promisiunii tale (pe care tu-l vezi mai degrabă azi ca pe un copil-problemă, poate!) este – de acord – departe de a fi desăvârșit astăzi, iar tranziția sa spre Împărăția lui Dumnezeu poate fi oricum, numai ușoară nu! „Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe…” (Evrei 11.32-34). Când auzi aceste nume și le recitești istoria, îți dai seama că Satan se va lupta și pentru copilul promisiunii tale, din ziua nașterii lui până în ziua morții lui! Dacă nu poate ajunge la el, va încerca să ajungă la copiii lui. Iefta a trebuit să se ridice deasupra stigmatului de a avea o mamă prostituată și un tată care nu dorea să aibă de-a face cu el. Dar a trecut peste toate acestea, a condus Israelul la victorie asupra dușmanului, și a ajuns cunoscut drept „un om viteaz” (Judecători 11:1), fiind enumerat în lista eroilor credinței din Evrei 11, alături de numele mari ale Bibliei, precum Avraam, Moise, Estera, Rut, David… Abandonul, abuzul, dependența, absenteismul, mânia, violența – nimic din toate acestea, absolut nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să câștige și să folosească spre slava Lui copilul promisiunii tale, spre binele acestuia – dacă și tu „stai în mijlocul spărturii”, dacă te rogi pentru el și continui să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste el. „Ce este cu spărtura asta?” poate întrebi tu. Este diferența dintre ceea ce este și ceea ce poate fi; diferența dintre ceea ce este copilul tău în prezent și ceea ce Dumnezeu știe că va deveni în viitor!}