„…să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi.” (2 Corinteni 2:11)

     Întotdeauna vei fi ispitit în domeniile în care ai cele mai mari slăbiciuni. Așadar: 1) Pregătește-te! Altfel nu vei fi gata atunci când apare. Unde își are originea ispita? În mintea ta! Orice înfrângere care se manifestă în purtarea ta a fost prima dată o luptă pierdută în mintea ta. De aceea Pavel a scris: „Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi”. 2) Străduiește-te – să ai un impact. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să depistezi avansurile lui Satan, pune-ți centura de siguranță și pregătește-te pentru ceea ce te așteaptă. Un zid pătat cu cerneală din castelul Wartburg, Germania, ilustrează această idee. Aplecat în rugăciune, Martin Luther a devenit dintr-odată conștient de prezența dușmanului. Se spune că în acel moment, a luat o călimară cu cerneală și a izbit-o de perete, vrând să dea după diavol. Luther a sesizat avansurile adversarului și a răspuns așa cum s-a priceput el cel mai bine. Ți se pare un comportament extrem? Poate, însă întrebarea este: tu ai acea sensibilitate spirituală? 3) Ascultă – de Dumnezeu, și apoi înștiințează-l pe diavol că trebuie să plece. „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu.  Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Satan dorește să faci opusul: să te împotrivești lui Dumnezeu și să te supui lui. Ai grijă să nu cazi în această capcană! Dacă te lupți cu ispita chiar acum, bazează-te pe această promisiune: „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Dumnezeu îți va pune întotdeauna la dispoziție harul de care ai nevoie pentru a învinge ispita!

„Domnul nu se uită la ce se uită omul…” (1 Samuel 16:7)

     Analizează atent o situație pe care n-o înțelegi! Încearcă să ți-o imaginezi pe Maria, mama Domnului Isus. Ea era pe cale să dea naștere Fiului lui Dumnezeu, Cel care urma să răscumpere lumea. Avea nevoie de un loc unde să stea peste noapte. Cineva avea o ocazie unică în viață! Din nefericire, citim că „în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:7) Ocazia vieții bătea la ușă; dar hangiul era prea ocupat ca să deschidă ușa și să profite de ea! Mai uită-te o dată la acea situație aparent deznădăjduită. Acum imaginează-ți un băiat mergând după Isus prin mulțime. Îl vezi acolo, într-un colț? Mai uită-te o dată. Coșul său cu masa de prânz conține cinci pâini și doi pești – cât să hrănească o persoană. Andrei Îl întreabă pe Domnul Isus: „Ce sunt acestea la atâţia?” (Ioan 6:9). Cu toate acestea, când Domnul a binecuvântat mâncarea, a fost mai mult decât suficientă să hrănească cinci mii de oameni. Cum spune cântecul: „Cu Dumnezeu, puținul este mult”. Mai uită-te o dată la Saul din Tars care-i ataca pe creștini… De ce?  Pentru că încă nu avusese încă parte de întâlnirea cu Isus pe drumul Damascului, care i-a schimbat viața! La fel este și în situația pe care n-o pricepi. Dumnezeu nu i-a descoperit încă poate cuiva ceea ce ți-a descoperit ție, așa că acela pune pasiune în lucruri greșite. Nu contraataca, și nu renunța! Dumnezeu va face lucruri mari pentru el – și prin el. Rareori oamenii sunt așa cum par a fi la prima vedere! Nimeni nu trebuie să rămână la fel cum este astăzi. Când Dumnezeu începe să lucreze în viața oamenilor, orice persoană pe care o cunoști poate să trăiască o întoarcere de 180 de grade – uneori chiar în decurs de 24 de ore!

                                     

„La înfăţişare vă uitaţi?” (2 Corinteni 10:7)

     Apostolul Pavel precizează foarte clar că există calități pe care nu le-am descoperit la persoanele din jurul nostru, sau pe care nu le-am înțeles încă… Cea mai mare parte a concluziilor noastre au la bază informații limitate și deseori greșite. Dumnezeu a văzut la David calități pe care propria sa familie nu le-a observat. Pentru ei, David a fost un simplu păstoraș. De fapt, când a apărut pe câmpul de luptă și s-a oferit să-l înfrunte pe Goliat, Eliab, fratele său mai mare, i-a spus să se întoarcă acasă și să-și vadă de treabă. Cu toate acestea, în decurs de câteva ore, David l-a ucis pe Goliat, iar numele său a devenit binecunoscut în Israel. Frații lui Iosif au disprețuit visul pe care Dumnezeu i l-a dat, precum și preferința tatălui său pentru mezin… Totuși, el a devenit prim-ministru al Egiptului și a ajuns să aibă grijă de întreaga lui familie în timpul foametei. Învățătura pe care o putem trage de aici este următoarea: ai grijă cum te porți cu oamenii! Învață să privești dincolo de înfățișare. Îți aduci aminte de Rut, o culegătoare de spice care a ajuns soția șefului său? Poate, într-o zi, cineva ca ea va ajunge să-ți aprobe salariul, așa că binecuvânteaz-o și poartă-te frumos cu ea. Și învață să te uiți dincolo de aparența frumuseții. Adu-ți aminte de Estera și gândește-te la nebunul de Haman care a subestimat-o pe frumoasa evreică, care stătea lângă rege. Estera Îl cunoștea pe Domnul Dumnezeul lui Israel, pe care Haman nu-L știa; ea a avut acces divin la niște informații care aveau să-i salveze poporul și care au dus la moartea lui Haman. E doar o chestiune de timp. Concluzie: nu știi niciodată cu adevărat ce se petrece în mintea altcuiva. Așa că, nu te grăbi să-l consideri pierdut – mai dă-i o șansă!

„Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii” (2 Corinteni 5:16)

     Ce a dorit Pavel să spună când a scris: „…de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii?” Pur și simplu: în loc să te concentrezi pe greșelile și slăbiciunile unui alt creștin, încearcă să-l vezi ca pe un suflet născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou. În realitate, acest om este prin Hristos „neprihănirea lui Dumnezeu” (v. 21) și prin urmare, are potențialul de a împlini lucruri mari. Fără îndoială, când este vorba de stabilirea unor relații, trebuie să ai discernământ. Oamenii nepotriviți te pot răni, dar oamenii potriviți te pot ajuta. Dar nu este datoria ta să-i „verifici” bazându-te pe cunoștințele limitate pe care le ai despre ei. Dacă i-ai putea vedea prin ochii lui Dumnezeu și dacă ai ști ce a pregătit El pentru ei, poate ai fi mai puțin critic, mai binevoitor, și în loc să-i desconsideri, ai începe să le vezi valoarea. Și ai investi timp, dragoste și energie în ei. De ce? Pentru că Dumnezeu acordă o mare însemnătate legii reciprocității: „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8). Noi renunțăm la oameni pentru că nu-i vedem așa cum îi vede Dumnezeu, sau pentru că nu înțelegem ce lucrare și chemare are El pentru fiecare. Dumnezeu se uită la ceea ce a pus El în ei, la ceea ce noi nu putem vedea. El nu Și-a încheiat lucrarea în ei, așa că abține-te de la judecată și critică. Cum ar fi dacă Dumnezeu te-ar șterge din cartea Sa din cauza criticilor și judecăților pe care le-ai făcut? În loc să cauți ce este mai rău în oameni, caută ce este mai bun. Și când vei găsi lucrurile acestea, alimentează-le și fă-le să dureze. Cu alte cuvinte, fii dispus să acorzi o a doua șansă!

„Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc…” (Iuda 1:23)

     Când o persoană dragă trece printr-o situație care i-ar putea dăuna, te implici, nu?! Biblia spune: „căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” (Iuda v. 22-23). Cuvântul grecesc pentru „a mântui” înseamnă „a lua inițiativă imediat, decisiv și continuu”, iar cuvântul „frică” înseamnă „respect puternic pentru ceva ce amenință viața, ceva ce este periculos sau alarmant”. Expresia „a smulge din foc” înseamnă că nu mai ai nicio clipă de pierdut. Casa este în flăcări, iar locatarii ei dorm! Sparge ușa și trage-i afară dacă trebuie, dar scapă-i! Eugene Peterson reformulează în felul următor: „Mergeți după cei ce au luat-o pe o cale greșită!” (v. 22) Nu sta deoparte, spunând: „Nu este responsabilitatea mea!” Ba da, este! Păstorul cel Bun a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi și S-a dus după cea care se pierduse – și nu S-a oprit până nu a găsit-o! Apoi a luat-o pe umeri și a adus-o înapoi în siguranța turmei. Se poate întâmpla să fii înțeles greșit, criticat sau respins, firește… însă după cum spune Pavel: „dragostea lui Hristos ne strânge (ne constrânge; ne îndeamnă)” (2 Corinteni 5:14). Când chiar îi iubești pe cei pe care-i iubește Domnul Isus, nu ai de ales! Poate spui: „Dar nu știu ce să le spun!” Atunci roagă-te: „Doamne, ajută-mă să știu întocmai cum să ma comport, ce să fac, ce să le spun… Dă-mi înțelepciune și îndrăzneală să spun ceea ce este nevoie să spun. Ajută-mă să-i iubesc suficient de mult ca să le spun adevărul înainte să fie prea târziu. În Numele lui Isus, amin”.

„…Ați fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8)

     Biblia tranșează clar această chestiune de maximă importanță: „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă”. Credința în Hristos este singura care ne poate da siguranța cerului. Poetul Henry van Dyke a spus-o astfel: „Stau pe malul mării. O corabie își întinde pânzele în briza dimineții și pornește pe oceanul albastru. E un obiect al frumuseții și tăriei. Stau și privesc până când… arată ca un fir de nor alb acolo unde marea și cerul se contopesc. Apoi, un om ce-mi stătea alături spune: „S-a dus!” „Unde s-a dus?” S-a dus din văzul meu. Asta e tot. Catargul ei este la fel de înalt, ea este la fel de mare și de puternică cum era când a plecat. Mărimea ei micșorată se află în mine, nu în ea. Și în chiar clipa când cineva spune: „Iată, s-a dus!”, undeva există alți ochi care o privesc venind și alte glasuri se pregătesc să strige bucuroase: „Uite-o că vine!” Și asta înseamnă să mori când Îl cunoști pe Hristos. Poate spui: „Eu nu am fost crescut în biserică. Unde să merg să găsesc credința?” D. L. Moody a spus: „M-am rugat pentru credință și am crezut că va coborî și mă va lovi ca un fulger… dar credința nu părea să mai vină. Apoi, într-o zi, am citit capitolul zece din Romani: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Mi-am închis Biblia și m-am rugat pentru credință. Apoi mi-am deschis Biblia și am început s-o studiez… și de-atunci credința mea tot crește!” Poate spui: „Dar eu nu știu să mă rog!” Spune doar atât: „Doamne Isuse, astăzi îmi pun încrederea în Tine și Te accept ca Mântuitor al meu personal”. Ai rostit această rugăciune? Acum fă primii pași ai credinței și caută un grup de oameni rcedincioși pe care să-i frecventezi… Vei crește!

„Ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39:7)

     Fascinația pe care o nutrește societatea față de Hollywood și față de celebrități a cam luat-o razna. Milioane de oameni îi idolatrizează pe cei care au reușit să ajungă celebri și bogați, cu toate că celebritatea nu asigură împlinirea la care aspiră sau căreia i se face atâta reclamă! Marilyn Monroe ne-ar fi putut-o spune. La fel și Elvis Presley și Michael Jackson. Gândește-te cât de adorat era Mohammed Ali când era în floarea vârstei. El fusese cunoscut drept „un boxer care nu poate fi învins”. Poza lui a apărut pe coperta revistei Sports Illustrated mai mult decât a oricărui alt sportiv din istorie. Oriunde mergea, camerele de luat vederi îl urmau. Însă bunăstarea și faima nu pot cumpăra sănătatea, și sportivul a căzut victimă ravagiilor pe care le face boala Parkinson. Jurnalistul sportiv Gary Smith a petrecut mai mult timp cu Ali, acasă la el, și l-a rugat să-i arate camera cu trofee. Ali l-a însoțit într-un hambar întunecos și umed de lângă casă. Acolo, atârnat pe perete se afla un panou pe care erau afișate amintirile – fotografii cu Ali dansând, lovind și ridicând deasupra capului centurile campionilor pe care le-a câștigat. Fotografiile însă erau murdare de pete albe de la porumbeii care își făcuseră cuibul pe bârnele acoperișului. Ali a luat panoul și l-a întors cu fața la perete. Apoi, în timp ce părăsea încăperea, Smith l-a auzit murmurând: „Am avut toată lumea și nu a însemnat nimic. Uită-te la mine acum!” Psalmistul David a scris: „Omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39.6-7).

„Du-te întâi de te împacă… apoi vino de adu-ţi darul…” (Matei 5:24)

     Te afli în conflict cu cineva? Îți apasă sufletul, îți ia liniștea și îți afectează până și activitatea de la locul de muncă? Iată ce a spus Domnul Isus că ar trebui să faci (v. 23-24): „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de te împacă cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” Poate spui: „Aștept ca el să vină la mine, mai întâi…” Dar dacă  nu vine? Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Du-te și împacă-te!” E ceva umilitor dar și riscant, întrucât s-ar putea să nu primești răspunsul la care te aștepți. De ce nu a spus Domnul Isus: „Așteaptă puțin, și situația se va schimba”?! Deoarece când lași lucrurile să se adune, acumularea explodează! Ajungi să-ți activezi toată artileria grea, tot ce te-a deranjat la acea persoană în ultimul deceniu! Pe de altă parte, poate te-ai hotărât „să lași lucrurile deoparte” deocamdată. Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27). Vrăjmașul dorește să vă rănească pe amândoi, ridicând un zid între voi – îl vei lăsa s-o facă? Ce se întâmplă dacă tu ieși victorios, dar cealaltă persoană pleacă rănită și supărată? Ce are mai mare importanță: ideea pe care o susții sau relația? De dragul lui Dumnezeu și de dragul tău, iartă, treci cu vederea ofensa și continuă-ți viața. Dacă dorești ca Dumnezeu să te folosească și să te binecuvânteze – nu mai aștepta, caută împăcarea!

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur” (Matei 18:15)

     După ce a explicat porunca a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…” (Exod 20:12), o învățătoare de școală duminicală i-a întrebat pe copiii de șase ani din grupa ei: „Știți vreo poruncă care ne învață cum să ne purtăm cu frații noștri și cu surorile noastre?” Fără să ezite, un băiețel a răspuns: „Să nu ucizi!” Zâmbiți?! De ce credeți că Domnul Isus ne-a vorbit atât de mult referitor la împăcarea cu frații și surorile noastre în credință, în loc să lăsăm ca certurile să ne amărască viața? De fapt, El a considerat împăcarea suficient de importantă ca să ne ofere un plan în trei pași pentru a învăța cum să procedăm. Primul pas: Adresează-te acelei persoane între patru ochi. Al doilea pas: Ia cu tine două sau trei persoane pentru ca ceea ce se spune să fie confirmat. Al treilea pas: Dacă primii doi pași nu duc la împăcare în relație, prezintă situația în fața prezbiterilor din biserica ta. Cu toate acestea, dacă citești aceste versete fără să le citești pe cele care urmează, pierzi ideea pe care o subliniază Domnul Isus. El a continuat: „Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20) Când căutăm împăcarea și ajungem la unitate, două lucruri nemaipomenite au loc: a) Ne putem ruga cu încredere și putem obține rezultatele de care avem nevoie. b) Putem simți pacea și prezența lui Dumnezeu… ceea ce nu este posibil câtă vreme problemele rămân nerezolvate. Așadar, dacă dorești să umbli astăzi în binecuvântarea lui Dumnezeu, caută împăcarea!

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)

     După ce a fost uns ca împărat al lui Israel, în loc să se ducă numaidecât la Ierusalim și să ocupe tronul, David a fost nevoit să petreacă mai mulți ani ca fugar, ascunzându-se prin peșteri, deoarece Saul era pe urmele sale ca să-i ia viața. Probabil că nu o dată s-a întrebat: „Cum rămâne cu promisiunea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu?” Apoi s-a întâmplat ceva demn de luat în seamă. Unul dintre soldații lui David l-a descoperit pe Saul dormind; soldatul a venit la el și i-a spus: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea.” (1 Samuel 26:8) Ce ocazie, nu?! Scapă de cel ce dorește să-ți ia viața, ieși din ascunzătoare și urcă-te pe tron. La urma urmelor, deja ai fost uns ca rege! Lucrurile păreau să aibă sens… cu excepția unui singur fapt: nu era planul lui Dumnezeu! Oricât de mult și-ar fi dorit să conducă Israelul, David a știut că pentru a reuși, trebuia să asculte de voia lui Dumnezeu. Această istorie adevărată ar trebui să te facă să te gândești de două ori înainte de a trece la fapte. Când Abișai s-a oferit să-l ucidă pe Saul, el s-a gândit la binele lui David. Așadar, ai grijă: prietenii îți pot da sfaturi care să contravină voii lui Dumnezeu. Într-o asemenea situație, este greu să nu fi de acord sau să-ți aperi decizia justificându-te că scopul nu scuză mijloacele. Nu lăsa pe nimeni, oricât de bine-intenționat este, să te convingă să faci ceea ce știi că este greșit. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6)